ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 13/2003

S-a prezentat intimatul inculpat, arestat,

asistat de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs, astfel cum au fost formulate în

scris.

Apărătorul intimatului inculpat a solicitat admiterea recursului în anulare.

Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului în

anulare.

C U R T

E A

Asupra recursului în anulare de față;

Prin sentința penală nr.545 din 14 decembrie 2001, Judecătoria Făgăraș a

condamnat, printre alții, pe inculpatul T.I. la pedeapsa de 3 ani închisoare

pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută în art.208 alin.1, raportat la

art.209 alin.1 lit.a și i, cu aplicarea art.75 lit.c din Codul penal.

În baza art.61 din același cod, a revocat liberarea condiționată pentru restul

de 353 de zile neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei Agnita pe care l-a

contopit cu pedeapsa aplicată, dispunând executarea pedepsei de 3 ani

închisoare.

Totodată, în baza art.83 din Codul penal, a revocat suspendarea condiționată a

pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr.3 din 13 ianuarie

1999 a Judecătoriei Agnita, dispunând executarea ei alături de pedeapsa de 3

ani închisoare, inculpatul urmând a executa, în final, 4 ani închisoare.

S-a reținut că, la 5 septembrie 2001, în timp ce minorul C.G.N. asigura paza,

inculpatul T.I. a pătruns în locuința părții vătămate A.G. și a sustras bani și

bunuri.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul T.I. a fost condamnat

anterior prin sentința penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei

Agnita la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru infracțiunile de

violare de domiciliu și furt calificat, săvârșite la 13 mai 1998, pedeapsă din

executarea căreia a fost eliberat condiționat la 24 ianuarie 2001, restul

neexecutat fiind de 353 zile.

Totodată, prin sentința penală nr.3 din 13 ianuarie 1999 a Judecătoriei Agnita,

același inculpat a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de un an închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunile de furt

de folosință și conducere fără permis a unui automobil pe drumurile publice

comise la 24 martie 1998.

Până la împlinirea duratei primei pedepse și, în același timp, înăuntrul

termenului de încercare stabilit pentru cea de a doua condamnare (ce expira la

25 ianuarie 2002),  inculpatul a săvârșit cu intenție, la 5 septembrie

2001, infracțiunea dedusă judecății,   pedepsită cu închisoare mai

mare de un an.

Deși a constatat îndeplinite condițiile legale ale stării de recidivă

postcondamnatorie și a dat eficiență dispozițiilor art.61 și ale art.83 Cod

penal, instanța a omis să rețină la încadrarea juridică a noii fapte comise de

inculpatul T.I. și dispozițiile art.37 lit.a Cod penal.

Reținerea stării de recidivă se impune nu doar din considerente de securitate

juridică, ci și din perspectiva care vizează posibilele efecte ale unui

eventual act de clemență.

Judecătoria Făgăraș trebuia să constate că faptele ce au atras condamnările

care constituie primul termen al recidivei sunt concurente, fiind săvârșite la

24 martie 1998 și 13 mai 1998, înainte ca inculpatul să fi fost definitiv

condamnat pentru vreuna din ele, respectiv 30 noiembrie 1998 (sentința penală nr.181

din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei Agnita, rămasă definitivă prin neapelare).

Prin sentința pronunțată în prezenta cauză, Judecătoria Făgăraș trebuia să

constate că sunt incidente dispozițiile art.85 Cod penal, respectiv că

inculpatul, condamnat prin sentința penală nr.3 din 13 ianuarie 1999 a

Judecătoriei Agnita la o pedeapsă cu suspendarea condiționată a acesteia, mai

săvârșise înainte o infracțiune, la 13 mai 1998 pentru care i s-a aplicat

pedeapsa închisorii prin sentința penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a

aceleiași instanțe.

După anularea suspendării condiționate a pedepsei de un an închisoare, aplicată

prin sentința nr.3 din 13 ianuarie 1999 a Judecătoriei Agnita, instanța trebuia

să dispună contopirea acesteia cu cele de 2 ani și respectiv 3 ani rezultate în

urma descontopirii pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei Agnita, în pedeapsa

cea mai grea, pedeapsa de 3 ani executată parțial din care a fost liberat

condiționat la 24 ianuarie 2001, restul neexecutat fiind de 353 zile.

Reținând starea de recidivă postcondamnatorie față de cele două condamnări

anterioare, trebuia să facă aplicarea art.61 din Codul penal și să revoce

liberarea condiționată pentru restul de 353 de zile neexecutat din pedeapsa

rezultată în urma contopirii pedepselor anterioare și să dispună contopirea

pedepsei de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea din cauză cu acest

rest.

Neprocedând astfel, prin aplicarea greșită a dispozițiilor art.83 Cod penal în

loc să facă aplicarea art.85 Cod penal, s-a ajuns ca inculpatul să execute în

total 4 ani în loc de 3 ani închisoare.

În consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție constatând îndeplinite

cerințele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art.414

1

alin.1 raportat la art.385

15

pct.2 lit.d din Codul de procedură

penală, va admite recursul în anulare, va casa sentința atacată și rejudecând

cauza în limitele arătate, va dispune conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr.545 din 14 decembrie 2001 a Judecătoriei Făgăraș,

privind pe intimatul inculpat T.I.

Casează sentința penală atacată cu privire la soluționarea laturii penale.

În baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a și i Cod penal, cu

aplicarea art.75 lit.c și art.37 lit.a din Codul penal, condamnă pe inculpat la

3 ani închisoare.

În baza art.85 din Codul penal anulează suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.3 din 13 ianuarie

1999 a Judecătoriei Agnita pentru infracțiunile prevăzute de art.208 raportat

la art. 209 alin.4 din Codul penal (1 an  închisoare) și art.36

alin.1 din Decretul nr.328/1966 (8 luni închisoare), cu reținerea prevederilor

art.33 lit.a Cod penal.

Contopește pedeapsa de 1 an închisoare cu pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr.181 din 19 noiembrie 1998 a

Judecătoriei Agnita, pedeapsă din a cărei executare a fost liberat condiționat,

cu un rest neexecutat de 353 zile.

În baza art.61 alin.1 Cod penal revocă liberarea condiționată și contopește

restul rămas neexecutat cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în prezenta

cauză, urmând ca inculpatul să execute, în final, 3 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 februarie 2002 până la

7 ianuarie 2003.

Menține celelalte dispoziții.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 de lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.