ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1532/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 79 din 3 iulie 2002 a Tribunalului Călărași, inculpatul P.V. a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Totodată, tribunalul a menținut liberarea condiționată pentru restul de 812 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 434/2001 a Judecătoriei Slobozia. De asemenea, s-a menținut starea de arest a inculpatului, s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 28 aprilie 2002 la zi și a fost obligat la 750.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut faptul că inculpatul în ziua de 28 aprilie 2002 a pătruns în curtea locuinței părții vătămate B.C. din Călărași, de unde a sustras o bicicletă și fiind surprins de partea vătămată, a îmbrâncit-o și a fugit, fiind prins de lucrătorii de poliție. Prin decizia penală nr. 707 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, s-a desființat parțial sentința penală, în sensul că, în baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 812 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa anterioară pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 4 ani închisoare.

Totodată, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, referitor la individualizarea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul declarat de procuror este fondat. La individualizarea pedepsei instanțele nu au avut în vedere în suficientă măsură criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii comise și mai ales, al persoanei inculpatului. După cum s-a arătat, inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie, prin pătrunderea în curtea unei locuințe și pentru a-și asigura scăparea după ce a fost surprins în timp ce se îndepărta, a îmbrâncit pe partea vătămată, care s-a lovit de ușa locuinței.

Pe de altă parte, din cazierul judiciar, rezultă că inculpatul a comis alte infracțiuni de furt încă din timpul minorității și că atât măsurile educative, cât și pedepsele cu închisoare aplicate nu au fost de natură să asigure reeducarea sa și nici să prevină comiterea altor infracțiuni, astfel că nu se justifică nici aplicarea prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen. În consecință, urmează a se admite recursul declarat de parchet, a se casa hotărârile pronunțate în cauză, în sensul majorării pedepsei potrivit dispozitivului de mai jos. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 707 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul P.V. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 79 din 3 iulie 2002 a Tribunalului Călărași, numai cu privire la pedeapsă, pe care, prin înlăturarea art. 74 – art. 76 C. pen., o majorează de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare. Menține dispoziția de revocare a liberării condiționate pentru restul de 812 zile închisoare, pe care îl contopește cu pedeapsa de 5 ani închisoare, inculpatul urmând să execute, cu un spor de 6 luni închisoare, în total 5 ani și 6 luni închisoare. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 aprilie 2002 la 26 martie 2003. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2003.