ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1532/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 79 din 3

iulie 2002 a Tribunalului Călărași, inculpatul P.V. a fost condamnat la 4 ani

închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2

1

)

lit. c), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Totodată, tribunalul a menținut

liberarea condiționată pentru restul de 812 zile rămas neexecutat din pedeapsa

de 3 ani și 5 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 434/2001 a

Judecătoriei Slobozia.

De asemenea, s-a menținut starea de

arest a inculpatului, s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la

28 aprilie 2002 la zi și a fost obligat la 750.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

S-a reținut faptul că inculpatul în

ziua de 28 aprilie 2002 a pătruns în curtea locuinței părții vătămate B.C. din

Călărași, de unde a sustras o bicicletă și fiind surprins de partea vătămată, a

îmbrâncit-o și a fugit, fiind prins de lucrătorii de poliție.

Prin decizia penală nr. 707 din 7

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, s-a desființat parțial

sentința penală, în sensul că, în baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea

condiționată pentru restul de 812 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa

anterioară pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul

urmând să execute 4 ani închisoare. Totodată, s-a respins ca nefondat apelul

declarat de inculpat.

Împotriva acestei deciziei a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, referitor la

individualizarea pedepsei, temei de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de procuror este

fondat.

La individualizarea pedepsei

instanțele nu au avut în vedere în suficientă măsură criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al infracțiunii comise

și mai ales, al persoanei inculpatului.

După cum s-a arătat, inculpatul a

comis infracțiunea de tâlhărie, prin pătrunderea în curtea unei locuințe și

pentru a-și asigura scăparea după ce a fost surprins în timp ce se îndepărta, a

îmbrâncit pe partea vătămată, care s-a lovit de ușa locuinței.

Pe de altă parte, din cazierul

judiciar, rezultă că inculpatul a comis alte infracțiuni de furt încă din

timpul minorității și că atât măsurile educative, cât și pedepsele cu

închisoare aplicate nu au fost de natură să asigure reeducarea sa și nici să

prevină comiterea altor infracțiuni, astfel că nu se justifică nici aplicarea

prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen.

În consecință, urmează a se admite

recursul declarat de parchet, a se casa hotărârile pronunțate în cauză, în

sensul majorării pedepsei potrivit dispozitivului de mai jos.

Din pedeapsă se va deduce durata

arestării preventive.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

707 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind

pe inculpatul P.V.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 79 din 3 iulie 2002 a Tribunalului Călărași, numai cu privire la

pedeapsă, pe care, prin înlăturarea art. 74 – art. 76 C. pen., o majorează de

la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Menține dispoziția de revocare a liberării

condiționate pentru restul de 812 zile închisoare, pe care îl contopește cu

pedeapsa de 5 ani închisoare, inculpatul urmând să execute, cu un spor de 6

luni închisoare, în total 5 ani și 6 luni închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 aprilie 2002 la 26 martie

2003.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 martie 2003.