ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2636/2004

Asupra recursului penal de față

constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 517/P/2003 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, s-a dispus trimiterea în judecată,

în stare de arest preventiv, a inculpatului C.S.C., pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut că, la data de 10

septembrie 2003, inculpatul, în loc public, i-a smuls părții vătămate C.C.D.,

lănțișorul de la gât, după ce în prealabil, a lovit-o.

Tribunalul Călărași, prin sentința

penală nr. 160 din 18 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 819/P/2003, în

baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, criticând-o sub

aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 119 din 19 februarie 2004 pronunțată în dosarul

nr. 414/2004, a respins ca fiind nefondat apelul declarat.

S-a considerat că instanța de fond a

făcut o justă individualizare a pedepsei în raport de persoana inculpatului

care a recunoscut și regretat fapta comisă.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând

soluția sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, motiv prevăzut de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

S-a menționat faptul că inculpatul a

comis o infracțiune care are un grad ridicat de pericol social și, că

circumstanțele personale ale inculpatului, starea de recidivă, numeroasele

condamnări anterioare (a fost condamnat pentru opt infracțiuni), nu justifică

pedeapsa orientată spre minimul special.

Examinând decizia pronunțată în

cauză sub aspectele invocate de parchet, cât și, din oficiu sub toate aspectele

de fapt și de drept, curtea consideră că recursul declarat este întemeiat.

Pentru ca pedeapsa să-și poată

îndeplini funcțiile și pentru a-și atinge scopul, aceasta trebuie să corespundă

gravității infracțiunii și posibilității de îndreptare a infractorului.

În acest sens, art. 72 C. pen.,

prevede un complex de elemente care trebuiesc analizate în cursul operațiunii

de individualizare a pedepsei.

Astfel, textul de lege menționat mai

sus, stipulează că, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de

persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală.

În speță, inculpatul C.S.C., a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, faptă care

prezintă un grad ridicat de pericol social generic, având în vedere limitele

severe de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru sancționarea ei.

De altfel, în mod corect fapta comisă

de inculpat, constând în smulgerea unui lănțișor de la gâtul părții vătămate

folosind violența, reflectă periculozitatea acestuia.

În acest sens, considerăm că

trebuiesc menționate împrejurările și modul în care a fost săvârșită

infracțiunea, și anume, în loc public și prin exercitarea de violențe, partea

vătămată fiind lovită în mod repetat.

Circumstanțele personale ale

inculpatului, care au impus și reținerea stării de recidivă, nu justifică

pedeapsa orientată spre minimul special. Numeroasele condamnări anterioare,

suferite în cea mai mare măsură pentru infracțiuni contra patrimoniului,

dovedesc o specializare și o perseverență infracțională.

În acest context, aplicarea unei

pedepse, la limita minimului special prevăzut de lege unui inculpat care se află

la cea de-a opta condamnare, apare ca fiind nejustificată.

Având în vedere această situație,

curtea, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 385

15

, alin. (1),

pct. 2, lit. c) C. proc. pen., să admită recursul declarat, să caseze decizia

atacată și sentința penală 160 din 18 decembrie 2003 a Tribunalului Călărași,

numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și să majoreze pedeapsa la un

cuantum potrivit cu gradul de pericol social al infracțiunii comise,

împrejurările în care au fost săvârșite, precum și persoana inculpatului.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Potrivit art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării

preventive.

Urmează a se dispune ca onorariul de

avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului să se plătească din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

119/ A din 19 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală,

privind pe inculpatul C.S.C.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 160 din 18 decembrie 2003 a Tribunalului Călărași, numai cu privire

la cuantumul pedepsei aplicate.

Modifică pedeapsa aplicată

inculpatului C.S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în

sensul că o majorează de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 20 octombrie 2003

la 14 mai 2004.

Onorariul de avocat, în sumă de

400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 mai 2004.