ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2636/2004

Asupra recursului penal de față constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 517/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a reținut că, la data de 10 septembrie 2003, inculpatul, în loc public, i-a smuls părții vătămate C.C.D., lănțișorul de la gât, după ce în prealabil, a lovit-o. Tribunalul Călărași, prin sentința penală nr. 160 din 18 decembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 819/P/2003, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, criticând-o sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 119 din 19 februarie 2004 pronunțată în dosarul nr. 414/2004, a respins ca fiind nefondat apelul declarat. S-a considerat că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei în raport de persoana inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând soluția sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, motiv prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

S-a menționat faptul că inculpatul a comis o infracțiune care are un grad ridicat de pericol social și, că circumstanțele personale ale inculpatului, starea de recidivă, numeroasele condamnări anterioare (a fost condamnat pentru opt infracțiuni), nu justifică pedeapsa orientată spre minimul special. Examinând decizia pronunțată în cauză sub aspectele invocate de parchet, cât și, din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea consideră că recursul declarat este întemeiat. Pentru ca pedeapsa să-și poată îndeplini funcțiile și pentru a-și atinge scopul, aceasta trebuie să corespundă gravității infracțiunii și posibilității de îndreptare a infractorului. În acest sens, art. 72 C. pen., prevede un complex de elemente care trebuiesc analizate în cursul operațiunii de individualizare a pedepsei.

Astfel, textul de lege menționat mai sus, stipulează că, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În speță, inculpatul C.S.C., a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, faptă care prezintă un grad ridicat de pericol social generic, având în vedere limitele severe de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru sancționarea ei. De altfel, în mod corect fapta comisă de inculpat, constând în smulgerea unui lănțișor de la gâtul părții vătămate folosind violența, reflectă periculozitatea acestuia.

În acest sens, considerăm că trebuiesc menționate împrejurările și modul în care a fost săvârșită infracțiunea, și anume, în loc public și prin exercitarea de violențe, partea vătămată fiind lovită în mod repetat. Circumstanțele personale ale inculpatului, care au impus și reținerea stării de recidivă, nu justifică pedeapsa orientată spre minimul special. Numeroasele condamnări anterioare, suferite în cea mai mare măsură pentru infracțiuni contra patrimoniului, dovedesc o specializare și o perseverență infracțională. În acest context, aplicarea unei pedepse, la limita minimului special prevăzut de lege unui inculpat care se află la cea de-a opta condamnare, apare ca fiind nejustificată. Având în vedere această situație, curtea, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 385 15 , alin. (1), pct. 2, lit. c) C. proc.

pen., să admită recursul declarat, să caseze decizia atacată și sentința penală 160 din 18 decembrie 2003 a Tribunalului Călărași, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate și să majoreze pedeapsa la un cuantum potrivit cu gradul de pericol social al infracțiunii comise, împrejurările în care au fost săvârșite, precum și persoana inculpatului. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive. Urmează a se dispune ca onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului să se plătească din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 119/ A din 19 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul C.S.C. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 160 din 18 decembrie 2003 a Tribunalului Călărași, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate. Modifică pedeapsa aplicată inculpatului C.S.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în sensul că o majorează de la 5 ani închisoare la 7 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 20 octombrie 2003 la 14 mai 2004. Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2004.