ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 53/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 1799 din 20 aprilie 2005 a admis în parte acțiunea reclamantei SC B. SA București, în contradictoriu cu pârâtele SC M. SA București și SC R. SRL, a obligat pârâta SC M. SA București să încheie contractul de vânzare - cumpărare conform contractului de leasing și actului adițional și a respins celelalte cereri ale reclamantei, precum și cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, între SC M. SA și SC B. SA s-a încheiat la data de 11 mai 2000, contractul de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, modificat prin actul adițional din 8 noiembrie 2002, prin care reclamanta a primit în leasing, pentru 47 de luni, imobilele „parter și etajul 1” din „Corpul de Fabricație Fermenți”, iar la expirarea duratei contractului sau la data achitării integrale a prețului, părțile s-au obligat să încheie contractul de vânzare - cumpărare a imobilelor respective, însă pârâta nu s-a prezentat pentru încheierea contractului, astfel că, în temeiul art. 969 C. civ. instanța a dispus obligarea pârâtei în acest sens. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC B. SA București, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 470 din 16 octombrie 2006, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei, reținând că instanța de fond în mod corect a constatat că reclamanta nu poate solicita anularea parțială a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între SC M. SA și SC R. SRL, că nu se poate susține că s-a omis din hotărâre procesul - verbal de la data de 26 mai 2000 și nici critica referitoare la capetele de cerere care au fost modificate. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs reclamanta SC B. SA București și pârâtele SC R.S. SRL, SC R. SRL. Recursul reclamantei SC B. SA București a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând anularea contractului de vânzare - cumpărare din 16 august 2001, obligarea pârâtei SC R. SRL la încheierea contractului de vânzare - cumpărare a platformei betonate de 280 mp. la prețul de cumpărare din 16 august 2001 și obligarea SC M. SA la plata sumei de 10.000 ron reprezentând daune cominatorii. Critica adusă deciziei atacate se referă, în esență, la faptul că instanța de apel nu a avut în vedere procesul - verbal de predare - primire întocmit între reclamantă și pârâta SC M. SA, că în mod greșit s-a reținut că nu s-ar fi încheiat contractul de vânzare - cumpărare conform contractului de leasing și a actului adițional și că în mod nelegal s-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 ron către reclamantă reprezentând daune cominatorii.

Recursul pârâtelor SC R.S. SRL și SC R. SRL a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând în esență, eliminarea din considerentele deciziei atacate a mențiunilor referitoare la suprafața de 280 mp. teren, care va putea fi revendicată de reclamantă, după obținerea titlului de proprietate, considerându-se că acestea sunt străine de natura pricinii, că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, precum și acordarea cheltuielilor de judecată din apel, asupra cărora instanța de apel nu s-a pronunțat. Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul reclamantei SC B. SA este nefondat, iar recursul pârâtelor SC R.S.

SRL și SC R. SRL este fondat, pentru următoarele considerente. Recursul reclamantei SC B. SA este nefondat, pentru următoarele considerente. Solicitarea privind anularea contractului de vânzare – cumpărare din 16 august 2001 încheiat între pârâtele SC M. SA și SC R. SRL, nu poate fi primită, având în vedere că reclamanta SC B. SA nu este parte în acel contract. De asemenea și cererea privind obligarea SC R. SRL la încheierea contractului de vânzare - cumpărare a platformei betonate de 280 mp. la prețul de cumpărare din 16 august 2001, nu are suport legal, fiind totodată în contradicție cu cererea privind constatarea nulității absolute a contractului încheiat între SC M. SA și SC R. SRL.

În mod corect instanța de apel a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 ron reprezentând daune cominatorii, deoarece acest capăt de cerere era accesoriu capătului de cerere principal referitor la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, care s-a și încheiat în formă autentică la data de 9 iunie 2006. Analizând criticile aduse deciziei atacate în raport de motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursul pârâtelor SC R.S. SRL și SC R. SRL este fondat, pentru următoarele considerente: Critica referitoare la eliminarea din considerentele deciziei atacate a mențiunilor referitoare la suprafața de 280 mp.

teren, care va putea fi revendicată de reclamantă, după obținerea titlului de proprietate, considerându-se că acestea sunt străine de natura pricinii și că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nu se susține, față de împrejurarea că instanța de apel a reținut în considerentele deciziei atacate, că pârâta SC M. SA a vândut SC R. SRL terenul în suprafață de 778 mp. în care este inclusă și suprafața de 280 mp. platformă betonată, ce poate fi revendicată după încheierea contractului de vânzare - cumpărare conform contractului de leasing și a actului adițional. Cu privire la motivul de recurs privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel, se constată că este întemeiat, potrivit art. 274 C. proc.

civ., instanța de apel nu s-a pronunțat asupra sa, deși la dosar existau factura și extrasul de cont care atestau plata onorariului de avocat suportat de pârâta SC R. SRL. Așa fiind, întrucât critica adusă deciziei atacate de către reclamanta SC B. SA este nefondată, recursul va fi respins ca nefondat, iar recursul pârâtelor SC R.S. SRL și SC R. SRL va fi admis cu privire la cheltuielile de judecată din apel, urmând a se acorda cheltuielile de judecată solicitate în recurs, potrivit art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC B. SA București împotriva deciziei nr. 470 din 16 octombrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Admite recursul declarat de pârâtele SC R.S. SRL și SC R. SRL împotriva aceleiași decizii. Modifică decizia în sensul că obligă apelanta SC B. SA București la 5.071,26 lei cheltuieli de judecată către intimata SC R. SRL. Menține restul dispozițiilor. Obligă recurenta SC B. SA la 5,15 lei cheltuieli de judecată către intimata SC R. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2008.