Decizia nr. 617/2006 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 2196/2005 — cale de atac împotriva deciziei nr. 1518/2005 a Curții de Apel București

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 617 din 31 ianuarie 2006 Prin decizia penală nr. 1518 din 20 septembrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petenta R.A. împotriva deciziei penale nr. 1462/2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Contestatoarea a fost obligată să plătească 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut următoarele: Petenta R.A. a formulat, în baza art. 386 C. proc. pen., contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 1462 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2196/2005. În motivarea cererii, petenta R.A.

a arătat că decizia penală nr. 1462 din 12 septembrie 2005 a Curții de Apel București împotriva căreia a formulat contestație în anulare, este lovită de nulitate absolută, atâta timp cât în cauză nu a fost asistată juridic, fiind încălcate dispozițiile art. 171 alin. (3) C. proc. pen., care dispun că asistența juridică este obligatorie. În cauză a fost atașat dosarul nr. 2196/2005 al Curții de Apel București, secția I penală. Examinând cauza prin prisma motivelor din contestație, în raport și de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele: Potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație prevăzute în art. 386 lit. a) – c) C. proc.

pen. Din examinarea dispozițiilor art. 386 alin. (1) lit. a) – c) C. proc. pen., rezultă că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar.

Cum din analiza motivelor din cererea petentei nu rezultă nu rezultă o atare situație, respectiv din cele prevăzute de art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen., Curtea a constatat că respectiva cerere nu îndeplinește condițiile admisibilității. Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoarea R.A., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare în raport de faptul că instanța nu s-a pronunțat decât asupra cererii referitoare la încălcarea dreptului la apărare, omițând să se pronunțe și asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88 C. pen., invocată de petentă. În drept, contestatoarea și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen. Recursul este inadmisibil. Astfel, se constată că, în vederea verificării prealabile a contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) – c) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut o etapă procesuală în care instanța examinează dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitate procesuală, dacă privește un motiv prevăzut de art. 386 C. proc. pen. și dacă cererea a fost introdusă în termenul prevăzut de lege. Curtea de apel, examinând cererea formulată de contestatoarea R.A. a constatat că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 391 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare, pronunțând corect o decizie nesupusă nici unei căi de atac.

În condițiile în care contestatoarea a formulat recurs împotriva unei hotărâri definitive, conform art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., acesta va fi respins ca inadmisibil. Că hotărârea pronunțată în cauză este definitivă rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 386 și urm. C. proc. pen. și art. 385 1 C. proc. pen., unde sunt enumerate expres și limitativ, hotărârile supuse recursului (unde nu figurează și hotărârile pronunțate ca urmare a introducerii unei contestații în anulare). Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.