ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 215/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

215 din 13 ianuarie 2006

Prin sentința penală nr. 568 din 3

septembrie 2004, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul S.N., la 5 ani

închisoare și la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen., în temeiul art. 215 alin. (1), (4) și (5), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 74, art. 76 C. pen.

În baza art. 293 alin. (1) cu

aplicarea art. 41, 74 și 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat la 2 luni

închisoare.

În baza art. 70 din O.U.G. nr. 105/2001

cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., inculpatul a fost condamnat la 2 luni

închisoare iar în baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus să execute

pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul

în calitate de administrator la SC B. SRL și la SC S.C. SRL Craiova, a indus în

eroare mai multe persoane fizice și juridice prin emiterea de C.E.C. - uri,

știind că pentru valorificarea lor nu există provizii sau acoperirea necesară.

Pentru a aduce la îndeplinire

rezoluția infracțională și materializarea conținutului constitutiv al

infracțiunii de înșelăciune, în mai multe cazuri s-a prezentat sub o identitate

falsă și a atribuit identitate falsă și altor persoane pentru a menține în

eroare unitățile cu care a încheiat afaceri.

Procedând în acest fel, inculpatul a

indus în eroare un număr de 14 persoane juridice, cărora le-a produs un

prejudiciu global de 4.179.344.612 lei.

Prin decizia nr. 500 din 15 noiembrie

2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

prin decizia nr. 2253 de la 4 aprilie 2005, a admis recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de către inculpat, a casat

ambele hotărâri și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

fond, întrucât încheierea de la 1 septembrie 2004, a Tribunalului Dolj când

cauza s-a dezbătut în fond și s-a amânat pronunțarea hotărârii nu a fost

semnată de judecător, hotărârea fiind lovită de nulitate potrivit art. 197 alin.

(2) C. proc. pen.

După casare, pe rolul Tribunalului

Dolj s-a format dosarul nr. 1836/2005 și la termenul de la 17 octombrie 2005,

s-a verificat, în temeiul dispozițiilor art. 300 alin. (1) și (2) C. proc. pen.,

menținerea arestării preventive și prin încheierea din aceeași zi s-a dispus

menținerea acesteia, cu motivarea că punerea în libertate prezintă pericol

concret pentru ordinea publică.

Împotriva încheierii de mai sus a

declarat recurs inculpatul, criticând-o sub aspectul netemeiniciei, în sensul

că nu mai subzistă motivele care au fost avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive și a solicitat revocarea acesteia.

În același context, inculpatul a

arătat că dispozițiile art. 140 alin. (2) și art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen., sunt neconstituționale și s-a cerut sesizarea Curții

Constituționale.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 1088 din 31 octombrie 2005, a admis recursul declarat de inculpatul

S.N. împotriva încheierii de la 17 octombrie 2005 a Tribunalului Dolj, în dosar

nr. 1386/2005.

A casat încheierea.

A revocat măsura arestării

preventive a inculpatului S.N. și a dispus punerea de îndată în libertate a

acestuia, dacă nu e arestat în altă cauză.

S-a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale, formulată de inculpatul S.N., privitoare la dispozițiile art. 140

alin. (2) și art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen.

Inculpatul, nemulțumit fiind de

ultima dispoziție a deciziei nr. 1088 din 31 octombrie 2005 a Curții de Apel

Craiova, și anume de cea privitoare la „respingerea cererii de sesizare a

Curții Constituționale”, a declarat, în termen legal, recursul de față, fără a

fi motivat în scris și nici nu s-a prezentat, pentru a-l susține oral.

După examinarea din oficiu, a

actelor dosarului, Curtea reține că, hotărârea atacată, în partea referitoare

la „respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale” este temeinică și

legală și în consecință, recursul este nefondat.

Astfel, excepția ridicată de

inculpat și prin care invocă neconstituționalitatea dispozițiilor art. 140 alin.

(2) și art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., texte ce reglementează

instituția reținerii și arestării preventive, potrivit art. 29 alin. (6) din

Legea nr. 47/1992 (r 2) privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, temeinic a fost respinsă, fiind contrară prevederilor alin.

(1) din același articol, deoarece nu are legătură cu al său dosar, ce nu este

încă soluționat nici în fond și de către un făptuitor ce se află în stare de

libertate.

Așadar, recursul declarat de

inculpat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Au fost aplicate și dispozițiile art.

192 C. proc. pen.