ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1400/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1400 din 3 martie 2006 Prin sentința penală nr. 335 din 20 iunie 2005, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul E.A.V., la 2 luni închisoare, în baza art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. c) și art. 76 lit. e) C. pen. În baza art. 290, raportat la art. 31 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare. În baza art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 luni închisoare. În baza art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 215 1 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa rezultantă, durata arestului preventiv de la 28 mai 2004, la zi. S-a dispus anularea actelor falsificate. Inculpatul a fost obligat în solidar cu SC G.R. SRL Craiova, la 7.257.287.218 lei despăgubiri către D.G.F.P. Dolj. Inculpatul a fost obligat la 18.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că, în luna aprilie 2001, inculpatul E.A.V., în calitate de administrator al SC G.R. SRL Craiova (acționar unic fiind mama sa E.M. în vârstă de 90 de ani), de acționar al aceleiași societăți comerciale s-a hotărât să obțină de la bugetul statului restituirea ilegală de TVA în sumă de peste 7.000.000.000 lei, ajutat și de cetățenii irakieni S.H.J., A.K.A., A.Y. și H.F.A., aceștia din urmă având experiență în efectuarea operațiunilor de restituire ilegală de TVA de la bugetul statului. Inculpatul, la data de 25 aprilie 2001, a efectuat o evaluare a părților sociale, proprietatea SC G.R. SRL Craiova, printr-o expertiză tehnico-contabilă, stabilindu-se prin aceasta că valoarea părților sociale este de 1.268.206 dolari S.U.A., apropiată de valoarea înscrisă ulterior în facturi, însă fără să înscrie această valoare în evidențele contabile.

De altfel, expertiza privește părțile sociale ce aparțin SC G.R. SRL Craiova, unde acționar unic este mama sa, și nu SC G.R. SRL, unde inculpatul era acționar. La data de 30 mai 2001, inculpatul a cedat părțile sociale, proprietatea SC G.R. SRL Craiova, și cele ale mamei sale, E.M., cetățenilor irakieni S.H.J. și A.Y., fără plată, deși valoarea lor de inventar, potrivit evidențelor din cantabilitate era de 6.611.725.716 lei. Actele au fost încheiate de notarul public, la domiciliul martorilor E.M., care datorită vârstei înaintate și bolilor de care suferea, nu se putea deplasa. În realitate, proprietarul părților sociale era inculpatul, deoarece mama sa, în vârstă de 90 de ani, avea discernământul scăzut, așa cum rezultă din certificatul medico legal, aflat la dosar.

Tot inculpatul a administrat societatea în continuare, unul din beneficiarii donației, cetățeanul irakian A.K.A. s-a prezentat ca fiind A.Y., iar cetățeanul irakian S.H.J. al doilea beneficiar al donației ce a avut ca obiect activele SC G.R. SRL Craiova, era acționar unic și la SC P.C.I. SRL Voluntari, jud. Ilfov (societate tip fantomă, fără sediu și fără activitate și constituită tocmai în scopul de a eluda legile în vigoare). În baza înțelegerii cu inculpatul, cetățeanul irakian S.H.J., la data de 6 iunie 2001, a declarat societatea ca fiind plătitoare de TVA și a deschis cont la B.I.Ț., sucursala Amzei București. La aceeași bancă și la aceeași dată, inculpatul, împreună cu cetățenii irakieni, au deschis contul pentru SC G.R.

SRL Craiova și SC P. SRL București, al cărei acționar era H.F.A., societate de tip fantomă, fără sediu și fără activitate. În aceste împrejurări, cele trei societăți comerciale, respectiv SC G.R. SRL Craiova, SC P.C.I. SRL Voluntari și SC P. SRL București, au utilizat conturile deschise la banca de mai sus, numai în perioada 7 aprilie 2001 – 29 august 2002, suficientă pentru a se întocmi actele restituirii ilegale de TVA. La data de 18 iunie 2001, inculpatul a cerut martorei B.A. să completeze două facturi fiscale pe care i le-a înmânat, în care să scrie la furnizor SC P.C.I. SRL Voluntari, utilaje în valoare de 3.667.651.400 lei, iar la cumpărător SC G.R. SRL Craiova, acte care erau fictive.

La data de 13 august 2001, H.F.A. a ridicat de la R.T.C. H. SA București, facturi fiscale și chitanțe pentru SC P. SRL București, și împreună cu cetățenii irakieni S.H.J. și A.K.A., s-au deplasat la un birou notarial din Craiova, împreună cu inculpatul, unde au încheiat și semnat două contracte de vânzare-cumpărare, având același obiect, activele SC G.R. SRL Craiova, un contract s-a încheiat între SC G.R. SRL Craiova, prin reprezentanții săi A.K.A. (A.Y.) și S.H.J. (beneficiarii donației făcute de inculpat, în calitate de vânzători și între SC P. SRL București, reprezentată de H.F.A., în calitate de cumpărător, prețul stabilit fiind de 6.611.752.716 lei, iar celălalt contract s-a încheiat între SC P. SRL București, H.F.A., în calitate de vânzător și SC G.R.

SRL Craiova, reprezentată de inculpat, în calitate de cumpărător, prețul fiind de 43.435.000.000 lei. La data de 13 august 2001, SC G.R. Craiova, nu dispunea, în conturile sale deschise la B.Ț., sucursala Amzei București, R., sucursala Craiova, B.T., sucursala Constanța, F. SA, sucursala Craiova, M., sucursala Craiova, de suma de 47.099.000.000 lei, reprezentând valoarea accizelor vândute și contravaloarea utilajelor achiziționate și, ca atare, nu putea beneficia de restituirea de TVA. După încheierea și autentificarea contractelor de vânzare, au fost întocmite și facturi fiscale, cu aceleași părți sociale, dar, cu prețuri diferite. Astfel, inculpatul, împreună cu cetățenii irakieni, s-au folosit de o inginerie financiară, prin care inculpatul a luat cu împrumut suma de 7.784.946.714 lei de la B.I., S.M., R.G.

și P.I., pe care a depus-o la băncile mai sus menționate, după care în perioada 7 august – 21 august 2002, au retras în numerar sumele depuse pe care le-au rulat apoi și din conturile SC P. SRL și SC G.R. SRL Craiova, până când ordinele de plată emise de SC G.R. SRL, completate de inculpat, au totalizat suma de 47.099.000.000 lei. Ingineria financiară, folosită de inculpat și cetățenii irakieni, s-a desfășurat astfel: suma de bani, depusă de SC G.R. SRL, în contul SC P. SRL, era retrasă în numerar și depusă din nou în contul său, tot în numerar, de către SC G.R. SRL Craiova. La o sumă de 4.000.000.000 lei, operațiunea se derula în fiecare zi, circa 10-20 minute, potrivit precizărilor primite de la bancă.

Inculpatul, fiind în posesia contractului de vânzare-cumpărare, a facturilor și ordinelor de plată, a solicitat D.G.F.P. și C.F.S., restituirea TVA aferent sumelor de bani plătite pentru activele SC R. SRL Craiova la utilajele cumpărate de la SC P.C.I. SRL Voluntari, în valoare de 47.099.000.000 lei. În luna septembrie 2001, cererea a fost aprobată și inculpatul a obținut, ilegal, de la bugetul de stat TVA, în sumă de 7.257.287.218 lei. În vara anului 2003, inculpatul a aflat că se fac cercetări împotriva sa, de organele de poliție și s-a hotărât să justifice sumele de bani rulate în bancă prin active fictive de împrumut. După ce a obținut restituirea de TVA, inculpatul a întocmit acte fictive de creditare a SC G.R.

SRL și a reușit să retragă din gestiunea societății, suma de 33.000.000.000 lei. Inculpatul l-a contactat pe martorul P.M.C., rugându-l să-l ajute în întocmirea unor acte fictive de împrumut, întrucât a creditat societatea cu sume mari de bani și trebuie să convingă salariații că banii din împrumut nu sunt bani personali. Inculpatul l-a sfătuit pe martor să apeleze la mai mulți rromi din Craiova, pe care-i cunoaște și sunt dispuși să semneze actele de împrumut și restituire. Martorul, fiind convins că nu comite o faptă penală, l-a rugat pe D.I. să apeleze la 7 rromi, cărora să le solicite semnarea actelor de împrumut și restituire. D.I. s-a deplasat la sediul SC G.R. SRL, unde inculpatul i-a arătat o hală construită cu bani personali și i-a explicat că trebuie să convingă salariații că sunt bani împrumutați.

În aceste condiții, D.I. a luat actele de la martorul P.M.C., ce au fost completate de acesta, le-a prezentat rromilor, care le-a semnat, și apoi le-au restituit. Ulterior, rromii au recunoscut că nu au dat nici o sumă de bani cu împrumut martorului P.M.C. sau martorului D.I., pentru că nu dispuneau de aceste sume de bani de ordinul miliardelor de lei. Din totalul actelor fictive încheiate, a rezultat că inculpatul ar fi luat cu împrumut de la martorul P.M.C. suma de 38.000.000.000 lei, și a restituit-o. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, partea civilă D.G.F.P. Dolj și inculpatul E.A. Parchetul, în apel, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că: - deși inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.G.

SRL, la despăgubiri către partea civilă D.G.F.P. Dolj, instanța de fond a omis să-l oblige în solidar și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat; - greșit, instanța a dispus obligarea inculpatului la despăgubiri în solidar cu SC G.R. SRL Craiova în condițiile în care această societate se afla în procedura reorganizării judiciare și a falimentului, iar administratorul judiciar, introdus în cauză, nu a fost legal citat în calitate de parte responsabilă civilmente; - greșit, prima instanță nu a luat act că SC G.R.

SRL, prin administratorul judiciar nu s-a constituit parte civilă și, în raport de această poziție procesuală a părții civile, instanța trebuia, potrivit art. 118 lit. d) C. pen., să dispună confiscarea sumei de 33 miliarde lei; - pedeapsa rezultantă de numai 5 ani închisoare cu executarea prin privare de libertate, apare ca fiind mică, în raport cu nerecunoașterea inculpatului, comportările acestuia, avute în precedent și cuantumul prejudiciilor produse, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, confiscarea sumei de 33 miliarde lei și majorarea pedepsei.

Inculpatul, în apel, a criticat, în principal sentința pentru nelegalitate, susținând că nu se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și, apoi condamnat, solicitând, sub acest aspect achitarea sa, iar în subsidiar, reducerea pedepsei până la limita minimă prevăzută de lege. Partea civilă, în apel, a criticat sentința în sensul că instanța de fond nu a calculat dobânzile și penalitățile aferente sumei de 7.257.287.218 lei. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 409 din 22 decembrie 2005, a admis ca fondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul E.A.V., a desființat sentința atacată și a descontopit pedepsele aplicate inculpatului.

S-au redus pedepsele aplicate inculpatului în baza art. 215 alin. (1), (2) și (5), cu art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 215 1 alin. (1) și (2), cu art. 74 și art. 76 C. pen., la câte 3 ani și 6 luni închisoare. S-au recontopit pedepsele, dispunându-se să execute, conform art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare. Inculpatul a fost obligat, în solidar cu SC G.R. SRL, la 18.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. S-au menținut restul dispozițiilor. S-a dedus, în continuare, detenția de la 20 iunie 2005, la zi și s-a menținut starea de arest. S-a respins, ca nefondat, apelul părții civile D.G.F.P. Dolj, împotriva aceleiași sentințe. A fost obligată recurenta parte civilă la 150 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, inculpatul E.A.V. și partea civilă D.G.F.P. a județului Dolj, pentru Statul Român prin A.N.A.F. Reprezentantul parchetului a solicitat trimiterea cauzei la instanța de apel, pentru rejudecare, întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel ridicate de parchet, inculpat și parte civilă. Inculpatul, în recurs, a solicitat trimiterea cauzei la instanța de apel spre rejudecare, achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., și punerea sa în libertate. Partea civilă, prin motivele de recurs, depuse la dosar, a solicitat modificarea deciziei, în sensul obligării inculpatului la plata sumei de 7.257.287.208 lei cu dobânzile și penalitățile de întârziere, până la data stingerii sumei datorate către Statul Român reprezentat prin A.N.A.F.

Recursurile sunt fondate pentru următoarele motive: Verificând decizia atacată, atât cu privire la motivele invocate în recurs de parchet, inculpatul și partea civilă, cât și din oficiu, prin prisma prevederilor art. 385 9 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la pct. 10 alin. (1) al aceluiași articol, se constată că, instanța de apel nu a răspuns la toate aceste motive, pronunțând astfel o hotărâre insuficient întemeiată. Astfel, se constată că, în apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, printre alte motive, a învederat că, greșit, instanța de fond a dispus obligarea la despăgubiri, în solidar cu SC G.R. SRL Craiova, în condițiile în care această societate se afla în procedura reorganizării judiciare și a falimentului, iar administratorul judiciar, introdus în cauză, nu a fost legal citat, în calitate de parte responsabilă civilmente și că prima instanță nu a luat act că SC G.R.

SRL, prin administratorul judiciar nu s-a constituit parte civilă. Instanța de apel nu a răspuns la aceste motive de apel, ceea ce a influențat rezolvarea laturii civile a cauzei. Se mai constată că nu s-a răspuns, prin hotărârea atacată, nici la toate motivele invocate de inculpat, în apel, privind trimiterea cauzei la procuror și achitarea acestuia, chestiuni referitoare la rezolvarea fondului cauzei. De aceea, constatându-se că prin neluarea în discuție a acestor motive invocate de parchet, inculpatul și partea civilă, hotărârea pronunțată de instanța de apel este supusă cauzei de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., urmând ca, în conformitate cu art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., să fie admise recursurile declarate de toate aceste părți, să fie casată decizia atacată și să se trimită cauza, spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, cu menținerea măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul E.A.V. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.