ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4184/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 655 din 4 octombrie 2004 a Tribunalului Dolj, pronunțată în dosarul nr. 6624/P/2003, în baza art. 257 alin. (1) combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat inculpatul C.E.I., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 86 1 C. pen., și art. 82 alin. (3) C. pen., și art. 86 3 alin. (1) C. pen., inculpatul fiind obligat la un termen de încercare de 7 ani, perioadă în care trebuie să se prezinte la S.R.S.S. din cadrul Tribunalului Dolj. S-a atras atenția inculpatului și asupra dispozițiilor art. 86 C. pen.

Prin aceeași sentință, în baza art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, inculpata P.E., la pedeapsa de 3 ani închisoare și s-a dispus în baza art. 86 1 C. pen., suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata termenului de încercare de 7 ani, s-a aplicat dispoziția art. 82 alin. (3) C. pen., inculpata fiind obligată să se prezinte la S.R.S.S. din cadrul tribunalului Dolj și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 257 alin. 2 C. pen. și art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.E.I. a sumei de 16.000.000 lei și au mai fost obligați inculpații, fiecare, la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpații au fost trimiși în judecată în stare de libertate, respectiv inculpatul C.E.I. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar inculpata P.E., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 257 C. pen., combinat cu art. 26 din Legea nr. 78/2000. Inculpații au fost acuzați prin rechizitoriu că au pretins de la denunțătoarea D.L.D. din Calafat suma de 16.000.000 lei pentru a se interveni la unii din membrii comisiei de examinare din cadrul Academiei de poliție în vederea admiterii în această instituție a numitului M.Șt. Pe baza declarațiilor martorilor D.L.D., M.Șt., M.E., C.M., Ș.I., P.M.C., P.D.I., pe baza proceselor-verbale de confruntare coroborate și cu susținerile inculpaților, prima instanță a reținut că în vara anului 2001, martorul M.Șt., fiul denunțătoarei D.L.

a absolvit cursurile liceului împreună cu fiul inculpatei P.M., respectiv martorul P.D.I. și au susținut examenul de admitere la Ș.S.P. din Câmpina, fiind însă declarați la examen, ca respinși. În urma acestui eșec, între inculpata P.E. și inculpatul C.E.I., inculpații fiind vecini cu locuința și prieteni s-au purtat discuții în cadrul cărora inculpatul s-a oferit ca prin relațiile sale pe care le pretindea că le are la Academia de Poliței București să-i ajute pe cei doi băieți să fie admiși la examenul ce urma să-l susțină, deoarece ar mai fi ajutat și alte persoane în acest fel, oferindu-se chiar să pună la dispoziția tinerilor textele grilă după care să se pregătească. În urma acestei discuții, inculpata P.E.

i-a spus denunțătoarei și fiului său, de propunerea făcută de inculpatul C.E.I., urmând ca denunțătoarea să se hotărască dacă este de acord cu propunerea, deoarece „îi va costa ceva”. La începutul lunii februarie 2002, inculpata P.E. a întrebat-o pe denunțătoare ce a hotărât și a asigurat-o de seriozitatea inculpatului C.E.I., afirmând și că în cazul în care cei doi tineri nu vor fi admiși, banii vor fi restituiți. Cu această ocazie, denunțătoarea a comunicat inculpatei că este de acord cu propunerea, iar aceasta a afirmat că inculpatul pretinde pentru serviciile sale suma de 15.000.000 lei, urmând să „rezolve” atât examenul medical, cât și proba sportivă și să-i sprijine cu testele grilă pentru probele scrise.

În aceste condiții, denunțătoarea D.D. a ridicat de la B.A., Agenția Calafat, la data de 08 februarie 2002, suma de 15.000.000 lei. Tot în acele zile, martora M.E. i-a solicitat denunțătoarei să o împrumute cu o sumă de bani, însă denunțătoarea a refuzat cererea, susținând că deși dispune de suma de bani cerută cu împrumut, pe care o ridicase din bancă, nu i-o poate da martorei, deoarece trebuie să o dea inculpatei P.E., pentru ca aceasta, la rândul ei să o dea celuilalt inculpat, care i-a promis că va ajuta pe fiul său să intre la Academia de Poliție. În aceeași zi, denunțătoarea a mers împreună cu martora M.E. la magazinul unde lucra P.E., în fața căruia cele două s-au despărțit, D.L. spunându-i martorei că merge să-i dea inculpatei banii solicitați, intrând în magazin.

Denunțătoarea a predat inculpatei suma de 15.000.000 lei și ulterior au mers în apartamentul inculpatei, unde în prezența fiului acesteia, martorul M.Șt., s-a făcut numărătoarea banilor. La 2-3 zile de la acest moment, inculpata P.E., i-a mai cerut denunțătoarei D.L.D. încă 1.000.000 lei, comunicându-i că cei 15.000.000 lei i-a predat inculpatului C.E.I. și că acesta a mai cerut încă 1.000.000 lei pentru „a face rost” și de testele grilă la limba franceză. Neavând suma pretinsă, denunțătoarea a mers la martorul C.M., spunându-i și acesteia că banii sunt solicitați de inculpata P.E. pentru inculpatul C.E.I., care ar avea „cunoștință” la Academia de Poliție, la care poate interveni pentru admiterea fiului său.

Suma de 1.000.000 lei împrumutată de denunțătoare i-a fost predată tot inculpatei, în magazinul unde lucra aceasta, împrejurare cunoscută și de fiul inculpatei M.Șt. Deoarece inculpata nu a adus denunțătoarei testele grilă, aceasta a întrebat-o de mai multe ori de ele, împrejurare în care P.E. a recunoscut că a remis la rândul ei banii celuilalt inculpat și că acesta o să dea testele grilă, lucru care s-a și întâmplat în luna martie 2002. Faptul că a pus la dispoziția celor doi tineri modele de teste, a fost cunoscut de inculpatul C.I., care a motivat că a făcut acest gest din dorința de a-l ajuta pe P.E., să se pregătească pentru examen. Activitatea inculpatului C.E.I. nu s-a limitat numai la procurarea unor modele de teste grilă, ci s-a materializat și prin ajutarea celor doi tineri pentru a-și completa și depune la I.P.J.

Dolj dosarele de înscriere la examen. Mai mult, chiar în ziua în care urma să aibă loc examenul medical, inculpatul C.E.I. s-a deplasat la București, în garsoniera în care locuiau P.E. cu fiul și denunțătoarea cu fiul său, deplasarea făcându-se cu autoturismul pus la dispoziție de către soțul inculpatei. Acest interes nu poate fi justificat, decât prin faptul că era obligat față de denunțătoare, în urma primirii sumelor de bani menționate mai sus. Mai mult, inculpatul pentru a da credibilitate pretinsei influențe pe care ar fi avut-o asupra unor membrii din comisie, în ziua examenului a solicitat cumpărarea unor produse cu care să se facă „o masă de protocol”, scop în care denunțătoarea a cumpărat cele necesare cu suma de 300.000 lei.

Mai mult, la întrebarea denunțătoarei dacă în acest mod trebuie să se procedeze și pentru proba sportivă, inculpatul în prezența celeilalte inculpate, a afirmat că nu mai este nevoie, deoarece „totul este rezolvat”. După ce martorul M.Șt., fiul denunțătoarei, a fost respins la proba sportivă, aceasta a contactat pe inculpat pe telefon mobil, numărul fiind pus la dispoziția denunțătoarei de inculpata P.E., și a întrebat dacă mai este ceva de făcut, iar răspunsul inculpatului a fost negativ. Conform înțelegerii, denunțătoarea a solicitat restituirea întregii sume de bani, prin intermediul inculpatei P.E., care i-a promis că banii o să-i fie restituiți când vor fi primiți de la inculpatul C.E.I.

Denunțătoarea l-a întâlnit chiar pe inculpat, împrejurare în care i-a cerut acestuia restituirea banilor, lucru recunoscut de acesta în declarația dată în faza de urmărire penală, discuție în cadrul căreia inculpatul C.E.I. a susținut că el a trimis prin intermediul inculpatei P.E. suma de 200 dolari S.U.A., urmând ca diferența până la 16.000.000 lei să fie restituită ulterior. Pe baza celor afirmate de inculpat, denunțătoarea s-a dus la inculpata P.E. și i-a cerut banii, discuții în timpul cărora inculpata P.E. a recunoscut primirea sumei de 200 dolari, de la inculpat, dar a refuzat trimiterea lor denunțătoarei, motivând că suma ar fi a ei. Văzând că nu mai primește banii de la inculpata P.E., denunțătoarea a rugat-o pe martora M.E., cunoștință comună, să intervină pe lângă inculpată pentru restituirea banilor.

Martora a susținut că a făcut serviciul la care a rugat-o denunțătoarea, iar inculpata i-a spus că va da banii denunțătoarei, când îi va primi de la C.E.I. Și martorul M.Șt. a încercat la rândul lui să o determine pe inculpată să-i restituie banii, dar a primit același răspuns, în prezența martorului S.I. În urma acestui refuz, D.L. Doina a hotărât formularea denunțului. Inculpații au negat că ar fi primit vreo sumă de bani pentru „aranjarea examenului de admitere”, apărările lor fiind contrazise de întreg materialul probator, relevante fiind susținerile martorilor M.Șt., M.E., Ș.I.C., declarații care s-au coroborat în totalitate cu susținerile denunțătoarei și cu extrasul de cont bancar.

Pe baza probatoriului administrat, instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt, aceeași încadrare juridică ca cea din rechizitoriu, precum și vinovăția ambilor inculpați, în comiterea infracțiunilor de trafic de influență și complicitate la trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) și art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., combinat, cu art. 6 din Legea nr. 78/2000. În acest sens, s-a reținut că fapta inculpatei a constat în aceea că, în luna februarie 2002, l-a ajutat pe inculpatul C.E.I. să comită infracțiunea de trafic de influență, fiind de fapt persoana care a intermediat relația între inculpat și denunțătoare, iar fapta inculpatului C.E.I. a constat în aceea, că tot în luna februarie 2002 a pretins și primit în două tranșe, prin intermediul inculpatei, de la denunțătoarea D.L.D.

suma de 16.000.000 lei, lăsând să se creadă că are influență asupra comisiei de examinare de la Academia de Poliție București și la care va interveni pentru admiterea, atât a fiului denunțătoarei, cât și a fiului inculpatei. La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere dispoziția art. 72 C. pen., circumstanțele concrete de comitere a faptei, dispozițiile din partea generală a Codului penal, precum și datele personale ale fiecăruia dintre inculpați, cât și referatele de evaluare pozitive întocmite de S.R.S.S. Dolj, apreciindu-se că aplicarea unei pedepse cu închisoarea și dispunerea executării ei sub supraveghere pentru ambii inculpați, este de natură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, instanța a dispus confiscarea sumei de 16.000.000 lei de la inculpatul C.E.I., ținând seama și de faptul că denunțătoarea nu a mai solicitat restituirea acesteia. Totodată inculpații au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare statului. Împotriva acestei sentințe, în termen, au formulat apeluri inculpații, solicitând achitarea lor și susținând că nu există probe din care să rezulte că s-au efectuat acte de traficare și actele materiale făcute ar putea îmbrăca cel mult, forma unei infracțiuni de înșelăciune. Prin decizia penală nr. 304 din 10 octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 116/P/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.E.I.

și P.E. împotriva sentinței penale nr. 655 din 4 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 6624/2003, fiind obligat fiecare inculpat la câte 100 lei RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pentru existența infracțiunii de trafic de influență nu este necesar a se indica numele funcționarului, fiind suficient să se indice, direct sau indirect, calitatea acestuia. Prin decizia actului la care urmează a fi determinat funcționarul se indică, indirect, calitatea acestuia rezultată din competența de a îndeplini acel act, ceea ce este suficient pentru a se reține existența infracțiunii de trafic de influență.

Potrivit art. 257 C. pen., constituie infracțiunea de trafic de influență primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu. Rezultă, deci, că obiectul infracțiunii de trafic de influență îl constituie prestigiul de care trebuie să se bucure funcționarul în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, legea necerând nominalizarea funcționarului asupra căruia urmează să se exercite influența, după cum nu pretinde nici ca influența traficantului să fie reală.

Esențial pentru existența acestei infracțiuni este referirea la un funcționar, chiar nenominalizat, dintr-un serviciu în competența căruia să intre rezolvarea solicitării beneficiarului traficului de influență pentru că, prin asemenea acțiune traficantului lezează prestigiul funcționarilor din serviciul vizat de el și de beneficiarul de trafic, indiferent facă făptuitorul nominalizează sau nu funcționarul, ori dacă are sau numai lasă să se creadă că are influență asupra acelui funcționar. Din interpretarea acestui text a rezultat că legiuitorul a condiționat existența infracțiunii de trafic de influență, între altele, de împrejurarea ca făptuitorul să aibă influență sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar în ale cărui atribuții să intre actul pentru care se promite intervenția.

Această condiție este îndeplinită nu numai atunci când făptuitorul precizează numele funcționarului, cât și când acesta este indicat prin calitatea sa, în mod direct sau indirect. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpații, pretinzând, potrivit actelor materiale executate de fiecare dintre ei, conform celor reținute, sumele de bani denunțătoarei, au indicat direct, prin precizarea actului ce urma a fi îndeplinit, calitatea persoanelor pe lângă care își vor exercita influența în vederea declarării ca admis a fiului acesteia la Academia de Poliție, ceea ce este suficient pentru ca, sub acest aspect, cerința legală să fie îndeplinită. În consecință, fapta celor doi inculpați constituie infracțiunea de trafic de influență și nu aceea de înșelăciune, întrucât prin indicarea actului este particularizată, în mod implicit și persoana care îl va îndeplini, în raport cu competența acelui funcționar de a îndeplini actul în discuție.

Faptul că inculpații nu au antecedente penale, au avut anterior o bună comportate, au familie și un loc de muncă nu justifică, în raport cu gradul de pericol social al infracțiunilor deduse judecății, reținerea unor circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei și nici schimbarea modalității de suspendare a executării pedepsei. Cu motivarea reținută, neconstatându-se din oficiu motive de fapt sau de drept care să impună desființarea sentinței, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelurile au fost respinse, ca nefondate, văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri inculpații C.E.I. și P.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, apărătorul recurenților inculpați a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 12, 14, 17 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor inculpaților, arătând în scris, că în primul rând, în mod greșit, aceștia au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor revăzute de art. 257 și respectiv art. 26 raportat la art. 257 C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 și nu pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. Se consideră că cererea de schimbare a încadrării juridice în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, deși nicio probă din dosar nu confirmă numele persoanei, calitatea și atribuțiile de serviciu față de care urma să facă traficul pentru a se stabili conținutul infracțiunii mai sus menționate.

În atare situație simpla afirmație că ar avea influență asupra unor funcționari din cadrul Academiei de Poliție București nu era suficientă pentru a califica fapta drept trafic de influență, ci mai degrabă această faptă trebuia calificată ca fiind infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen. Dacă se trece peste această cerere, urmează a se observa că probele care au fost administrate împotriva inculpaților nu justifică stabilirea unei vinovății în comiterea infracțiunii, întrucât nu au desfășurat acte materiale certe pentru comiterea acestei fapte. Simpla împrejurare că au făcut rost de un set de grile de examinare la una din discipline sau că au însoțit pe fiul părții vătămate și pe fiul lui P.E.

la vizitele medicale, nu sunt de natură să justifice existența infracțiunii, atâta timp cât în mod concret nu s-a făcut dovada că au primit sumele de bani pentru a realiza traficul. În atare situație, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., solicită a se dispune achitarea pentru că din probele existente la dosar nu rezultă săvârșirea faptelor prevăzute de art. 257 și respectiv art. 26 raportat la art. 257 C. pen. Ultimul motiv de recurs privește individualizarea pedepsei, fiind formulate două cereri. În primul rând, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc.

pen., și art. 18 1 C. pen., se impune achitarea inculpaților pentru săvârșirea acestor fapte și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, deoarece, în raport cu împrejurările în care s-au comis faptele, prejudiciul relativ mic, faptul că sunt infractori primari, având o situație materială deosebită, fiind singurii care realizează venituri pentru membrii familiei, aceste fapte neprezentând pericolul social al unei infracțiuni. În al doilea rând, în temeiul art. 72 C. pen., art. 74, 76 C. pen., solicită reindividualizarea pedepsei, cu menținerea aplicării art. 86 1 C. pen. și fixarea unui termen de încercare mai mic decât cel stabilit de instanțele de fond și apel. La termenul de astăzi, apărătorul recurenților, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursurilor promovate și casarea deciziei penale atacate, arătând că încadrarea juridică corectă a faptei săvârșite de inculpați era aceea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

Totodată acesta a criticat decizia penală în sensul lipsei rolului activ al instanțelor de judecată, deoarece acestea nu au reținut că faptele s-au realizat din prietenie față de partea vătămată, neexistând elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prin urmare nefiind în cauză dovedită vinovăția inculpaților, impunându-se achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Apărătorul recurenților inculpați, în subsidiar a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor inculpaților în sensul reindividualizării pedepselor aplicate acestora, respectiv, dintr-un prim punct de vedere, achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc.

pen., și art. 18 C. pen., prin aplicarea inculpaților a unei sancțiuni cu caracter administrativ. Dintr-un al doilea punct de vedere a solicitat diminuarea cuantumului pedepselor în temeiul art. 74, 76 și 72 C. pen., precum și micșorarea termenului de încercare stabilit, depunând la dosar și concluzii scrise, în sensul celor susținute oral. Concluziile procurorului asupra recursurilor inculpaților, cuvântul în replică a apărătorului recurenților, precum și poziția recurenților inculpați, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în parte introductivă a prezentei decizii. Examinând recursurile declarate de inculpații C.E.I. și P.E. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare invocate, respectiv art. 385 9 pct. 12, 17 și 14 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului mijloacelor de probă administrate rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanței, iar la rândul ei, în baza efectului devolutiv al apelului, în condițiile art. 371 C. pen. și art. 378 alin. (2) din același cod, posibilității administrării oricăror noi probe pe care le consideră necesare, așa cum a fost și în cazul de față, precum și propriului examen, în mod judicios și temeinic motivat a stabilit vinovăția inculpaților C.E.I. și P.E. în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată fiecare, respectiv trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 în sarcina inculpatului C.E.I.

și complicitate la trafic de influență prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 în sarcina inculpatei P.E., în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului C.E.I., constând în aceea că, în luna februarie 2002 a pretins și primit suma de 16.000.000 lei, prin intermediul inculpatei P.E., de la D.L.D., lăsând să se creadă că are influență asupra unei funcționare de la Academia de Poliție București și-l poate determina să-l ajute pe fiul acesteia să fie admis la examenul ce urma să-l susțină la acea instituție de învățământ, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Totodată, din coroborarea materialului probator administrat s-a stabilit că fapta inculpatei P.E., constând în aceea că, în luna februarie 2002 l-a ajutat pe inculpatul C.E.I. să comită fapta mai sus arătat, transmițând lui D.L.D. faptul că acesta a pretins suma de 16.000.000 lei, asigurând-o că are influență asupra unui funcționar de la Academia de Poliție București și chiar a primit această sumă pe care la rândul său a dat-o inculpatului realizează atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Astfel, din coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul procesului penal, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, în primă instanță, cât și în apel, respectiv declarațiile martorei denunțătoare D.L.D., în care a relatat împrejurările în care a remis inculpatei P.E. suma de 16 milioane lei, motivul predării acestei sume, respectiv „aranjarea vizitei medicale și proba sportivă la examenul de admitere”, precum și procurarea unor teste grilă de către inculpatul C.E.I., declarațiile martorilor M.Șt., M.E., C.P.M., Ș.I., P.E.M.C., P.D.I., P.E.R.L., D.D.M. în care au relatat împrejurările faptice cunoscute sau relatate, declarațiile martorilor G.C. și D.S.V., declarația martorului D.V.

dată în apel acesta din urma arătând împrejurări relatate de inculpați sau din discuțiile purtate cu fiul inculpatei și al denunțătoarei, procesele-verbal de confruntare între martora denunțătoare și învinuiți alte înscrisuri depuse în dosarul de urmărire penală și tribunal, a rezultat contribuția concretă a celor doi inculpați la săvârșirea faptelor, primirea sumei de bani și serviciul ce urma să fie făcut, fiind infirmată poziția de nerecunoaștere a faptelor comise adoptată în cursul urmăririi penale și în fața instanței. Martora denunțătoare D.L.D. în declarația dată în cursul urmăririi penale, în fața procurorului a arătat că „…Din cele relatate de membrii familiei P.E. am aflat că numitul C.E.I.

s-ar fi exprimat față de aceștia că trebuia să fi dus copii la Academia de Poliție pentru că el avea relații acolo și putea să-i ajute să fie admiși. După ce s-a susținut examenul la Școala de Poliție din Câmpina care a avut loc în luna septembrie 2001, nu mai rețin exact când, a venit la mine acasă C.E.I., pe care așa cum am arătat îl cunoșteam și știam că este cadru militar și mi-a cerut să-i dau suma de 500.000 lei pentru că i-a venit un coleg de la București cu care poate să aranjeze ca fiul meu să intre la Academia de Poliție și vrea să meargă cu acesta la restaurant ca să aranjeze acest lucru. Eu i-am dat suma de 500.000 lei și l-am întrebat dacă este nevoie de mai mult dar mi-a spus că deocamdată era de ajuns.

Pe la sfârșitul lunii ianuarie 2002, au venit la mine acasă P.E. cu soțul său și cei doi copii, respectiv, fiul și fiica și aceasta mi-a sus că a discutat cu C.E.I., acesta s-a oferit să ne ajute prin cunoștințele sale ca fiii noștri să intre la Academia de poliție, dat că s-ar putea să ne coste ceva, fără să se precizeze vreo sumă … După câtva timp, oricum pe la sfârșitul lunii ianuarie 2002, P.E. a venit din nou la mine acasă și în prezența fiului mea ne-a întrebat dacă s-a hotărât să dea la Academia de Poliție, fiul meu a spus că s-a hotărât, iar aceasta a spus că trebuie să dăm suma de 15.000.000 lei. Eu am întrebat-o pe P.E. dacă are încredere în C.E.I., aceasta m-a asigurat că are încredere întrucât îl cunoaște bine și se vizitează.

Aceasta mi-a explicat că numitul C.E.I. urmează să-i ajute pe copii noștri să fie admiși, atât la examenul medical, proba sportivă, cât și chestionarele de la probele teoretice, iar că dacă aceștia nu vor trece una din probe C.E.I. ne va restitui toată suma. Eu i-am spus că sunt de acord cu această propunere, cunoscând-o, atât pe P.E. și văzând că aceasta are încredere în C.E.I. Întrucât nu aveam banii în casă, am mers la B.A. din Calafat de unde am scos suma de 15.000.000 lei, din câte îmi amintesc în ziua de 08 februarie 2002. Când mă aflam acasă și pregăteam banii să-i duc lui P.E. a venit la mine M.E. care lucrează ca femeie de serviciu la școala unde lucrez și eu și mi-a solicitat să o împrumut cu o sumă de bani spunând că vrea să plece în Italia.

Menționez că atunci când aveam posibilitatea împrumutam pe cei care munceau la aceeași școală unde lucrez și eu printre care și pe M.E. Eu i-am spus acesteia că nu pot să o împrumut, deși am o sumă de bani pe care-i avea, chiar pe masă, dar acea sumă trebuie să o dau pentru ca fiul meu să reușească la Academia de Poliție. Eu i-am spus acesteia că trebuie să merg la familia P.E. pe care și ea o știa, să-i dau acea sumă de bani. Am plecat împreună cu M.E., eu având suma de bani asupra mea, respectiv, cei 15.000.000 lei și când am ajuns în dreptul magazinului unde lucra P.E. m-am despărțit de M.E., eu intrând în magazin să-i dau banii lui P.E. În magazin i-am dat lui P.E. plasa în care aveam banii, aceasta știind despre ce este vorba.

După ce P.E. a terminat serviciul am mers împreună cu aceasta în apartamentul său, i-am cerut acesteia să scoată banii din plasă și să-i numere ca să fie sigură că este suma de 15.000.000 lei despre care vorbisem. În apartament la P.E. se afla și fiul meu împreună cu fiul și fiica acesteia. Din câte îmi amintesc eu, de față când P.E. a numărat banii pe care-i dădusem se aflau și fiul meu și ai acesteia. După aproximativ 2-3 zile, nu-mi amintesc precis, a venit din nou P.E. la mine și mi-a spus că ea i-a dat banii lui Ionică, dat că mai trebuie să mai dăm câte 1.000.000 lei, pentru a ne da și chestionarele de limbă franceză. Eu neavând această sumă de bani am mers la verișoara mea C.M., am rugat-o să mă împrumute cu suma de 1.000.000 lei, spunându-i pentru ce-mi trebuie.

A doua zi am mers și i-am dat lui P.E., tot la magazin, suma de 1.000.000 lei. Întrucât eu îi dădusem suma de 1.000.000 lei în bancnote de 10.000 lei, am văzut când P.E. i-a schimbat în casa de bani de la magazin în bancnote de câte 500.000 lei. Până prin luna martie am tot întrebat-o pe P.E. dacă a primit chestionarele de la C.E.I., aceasta îmi spunea că nu le-a primit și că urmează să i le aducă, și într-adevăr, prin luna martie fiul meu mi-a spus că au primit chestionarele și urmează să se apuce să învețe. Am văzut la fiul meu un caiet pe care erau scris mai multe chestionare și mi-a spus că le-a copiat, atât el, cât și copiii lui P.E. …. Știu că pentru întocmirea dosarelor și depunerea lor la Poliție la Craiova, atât fiul meu, cât și fiul lui P.E.

au mers împreună cu C.E.I., cu mașina mea și acesta i-a ajutat la depunerea dosarului. După ce s-a înscris la examen, prin luna august, din câte îmi amintesc în ziua de 27 august, am mers împreună cu P.E. și cei doi copii, cu autobuzul, la București, iar la plecare din Calafat am observat că în autobuz s-a urcat și C.E.I. și am crezut că merge împreună cu noi, dar P.E. mi-a spus că el rămâne acasă în comuna Pisc, și că totul este aranjat. La București am găsit o gazdă, mai bine zis o garsonieră unde ne-am cazat, urmând ca fiii noștri să susțină examenul … În dimineața zilei când urma să aibă loc vizita medicală a venit la ușa garsonierei în care stăteam în București, C.E.I. Eu am rămas surprinsă că a știut unde locuim și că a venit acolo, acesta mi-a spus că a venit ca să-i dăm o sumă de bani pentru un mic protocol, eu i-am dat lui P.E.

suma de 300.000 lei și i-am spus să meargă ea împreună cu C.E.I. să facă cumpărăturile pentru protocol și dacă trebuia mai mult să dea cât trebuie. După un timp P.E. a revenit la garsonieră, mi-a spus că a făcut cumpărăturile și că C.E.I. a plecat la academie. După un timp a revenit și C.E.I. ne-a spus că totul este aranjat, iar eu l-am întrebat dacă pentru proba sportivă mai trebuie ceva, iar el mi-a răspuns că nu mai trebuie nimic, este suficient. După aceste discuții care au avut loc în prezența lui P.E. și acelor doi copii ai noștri, C.E.I. a plecat, iar copiii au mers și au susținut vizita medicală. După susținerea probei sportive, fiul meu a fost respins, iar P.E. a fost admis. Eu văzând aceasta i-am spus lui P.E.

să meargă la un telefon public să-l sune pe C.E.I. să-l întrebe ce s-a întâmplat, Aceasta a mers să dea telefon și când a revenit mi-a spus că a vorbit cu Ionică, acesta i-a spus că nu știe ce s-a întâmplat, iar acesta i-a spus că trebuie să dea și el un telefon să se intereseze. La un moment dat eu i-am cerut lui P.E. să-mi dea numărul de telefon al lui C.E.I., să vorbesc eu cu el, aceasta mi l-a dat. Eu l-am sunat pe C.E.I., să vorbesc eu cu el, aceasta mi l-a dat. Eu l-am sunat pe C.E.I. de la un telefon public, l-am întrebat ce s-a întâmplat, acesta mi-a spus că nu știe și că nu mai este nimic de făcut și atunci eu i-am spus că o să vin la Calafat să-mi dea banii înapoi.

Pe la începutul lunii septembrie 2002 l-am întâlnit pe C.E.I., l-am întrebat ce s-a întâmplat, iar acesta mi-a spus că nu știe, iar într-o altă discuție mi-a spus că cel căruia el la rândul lui i-a dat banii a fost dat afară de la Academia de poliție și urmează să discute cu acesta să vadă dacă poate recupera banii. Într-o altă discuție avută cu acesta mi-a spus că cel căruia îi dăduse banii i-a restituit 200 dolari S.U.A., iar el la rândul lui i-a dat doamnei P.E. Eu am întrebat-o pe P.E. dacă a primit banii de la C.E.I., aceasta mi-a spus că nu a primit nici un ban și că atunci când o să-i primească o să-mi dea banii înapoi. Într-o altă zi l-am întâlnit pe C.E.I., care era împreună cu soția, i-am spus că P.E.

nu recunoaște că a primit vreo sumă de bani de la el, iar el mi-a confirmat din nou că i-a dat 200 dolari S.U.A.: În aceeași zi eu am mers la P.E. la ea acasă, i-am spus că am discutat cu C.E.I. Ionică chiar cu câteva clipe înainte și acesta mi-a spus că i-a dat 200 dolari S.U.A. înapoi, iar aceasta mi-a spus că într-adevăr a primit acei bani, dar sunt ai ei și nu poate să mi-i dea mie pentru că eu am serviciu, iar ea nu are. Menționez că nici fiul lui P.E. nu a fost admis la examenul la Academia de poliție și am bănuit că aceasta vrea să-și recupereze banii pe care-i dăduse ea și de aceea nu-mi dă cei 200 dolari S.U.A.: La un moment dat, P.E. a refuzat să mai discute cu mine. Văzând acest lucru, am rugat-o pe M.E., întrucât știam că era în relații bune cu P.E.

să meargă să o întrebe dacă-mi restituie banii, dar nici de data aceasta nu am primit banii înapoi. În aceste condiții m-am hotărât să-l caut pe C.E.I. și am discutat cu acesta chiar la unitatea unde lucrează, iar mi-a spus că lui P.E. i-a restituit cele 16.000.000 lei și că după sărbătorile de iarnă, această discuție având loc la sfârșitul anului 2002, va face rost de bani și-mi va restitui și mie suma de 16.000.000 lei. Ulterior, când l-am întâlnit întâmplător pe C.E.I. i-am spus că dacă nu-mi restituie banii îl voi reclama, acesta mi-a răspuns că eu nu i-am dat lui nicio sumă de bani și să discut cu P.E., situație în care m-am hotărât să-l reclam.” În declarația dată în fața primei instanțe, martora denunțătoare D.L.D.

a arătat că „Mențin cele patru declarații date pe parcursul urmăririi penale. Nu mă constitui parte civilă în cauză cu toate că cei 16 milioane de lei pe care i-am dat lui P.E. nu i-am recuperat. Acei bani i-am dat pentru că P.E. mi-a spus că poate vorbi cu C.E.I., care va aranja vizita medicală și proba sportivă la examenul de admitere pentru fiul ei și fiul meu și că ne va da niște teste grilă pe care dacă cei doi le vor învăța, sigur vor promova examenul. Am luat testele grilă de la familia P.E., le-am ținut cca. o săptămână, după care le-am dat înapoi. Fiul meu a lucrat pe aceste teste mai mult la familia P.E., întrucât era prieten cu fiul lui P.E. Am mers împreună cu fiul meu la București și în timp ce ne aflam acolo ne-a vizitat C.E.I.

care ne-a cerut un mic protocol pentru a aranja vizita medicală. Am dat 300.000 lei pentru asta și cumpărăturile au fost făcute de P.E. și C.E.I. Cincisprezece milioane lei i-am scos din bancă și un milion lei am împrumutat de la C.P. I-am spus acesteia pentru ce-mi trebuie banii. În timp ce avea banii în casă, M.E. mi-a cerut banii împrumut. Ulterior, după examen, m-am întâlnit cu C.E.I. și i-am cerut să îmi restituie banii, însă acesta mi-a spus că eu nu i-am dat nici un ban și să-i iau de la persoana căreia i-am dat. Am așteptat-o pe P.E. să vină de la examen, i-am cerut și acesteia banii, mi-a spus că mi va da când îi va primi de la C.E.I., Am insistat apoi de mai multe ori, să primesc banii, însă P.E.

refuza să mai stea de vorbă cu mine. Revin și arăt că am plecat de acasă împreună cu M. să-i ducă banii lui P.E., M. a mers la ea acasă, iar eu m-am dus și am dat banii. Martora M. știa unde mă duc. Și M. a mers la P.E. să ceară banii mei, însă i s-a răspuns la fel că, îi va restitui atunci când îi va primi. C.E.I. i-a însoțit pe cei doi băieți la cabinetele medicale pentru completarea fișei medicale și tot împreună au fost și la depunerea dosarelor, deci la înscriere. Chiar fiul meu a mers odată împreună cu Ș.I. să ceară banii înapoi. A primit și el același răspuns ca și mine. M-am despărțit de martora M. chiar în fața locului unde se află și magazinul”. Martorul Ș.I.C., în declarația dată în primă instanță la tribunal a relatat că „Mențin declarațiile date pe parcursul anchetei desfășurată în cauză.

De la M.Șt. am aflat că acesta dăduse șaisprezece milioane lei lui P.E.L., care urma să-i dea lui C.E.I., pentru ca acesta din urmă să aranjeze examenul la București. Acasă la P.E., după ce am intrat împreună cu F., acesta a întrebat-o pe P.E. ce se întâmplă cu banii pe care îi dăduse. P.E. a spus că a vorbit cu C.E.I. și că acesta îi promisese că îi va da banii când va lua salariul, dar ziua de salariu trecuse și deși, P.E. Încercase să ia legătura cu el nu mai reușise să îl găsească. În final a rămas ca P.E. să îl caute în continuare pe C.E.I. pentru bani”. Martorul M.Șt., în faza cercetării judecătorești a arătat că „Mențin declarațiile date pe parcursul cercetărilor, am discutat cu P.E. despre posibilitatea ca examenul de admitere la Academie să fie aranjat de C.E.I.

Aceasta mi-a spus că inculpatul a promis aranjarea celor trei probe, sportivă, medicală și scrisă. Pentru acest lucru, P.E. a cerut cincisprezece milioane lei spunând că vom primi testele grilă. Le-am primit, dar nu pe toate, după care am mai dat un milion ca să ne aducă celelalte teste grilă. Am mers apoi la București și la București mi s-a cerut încă 300.000 lei pentru un protocol. Cei cincisprezece milioane lei au fost luați de părinții mei de la bancă. Cei 300.000 lei pentru protocol la București ne-au fost ceruți de C.E.I., care a venit acolo unde eram cazați, însă nu știu de unde aflase adresa. După examen, pentru că am încercat de nenumărate ori să iau legătura cu P.E. ca să cer banii înapoi, aceasta însă refuza să-mi deschidă ușa, motiv pentru care am apelat la un prieten Ș.I., l-am luat cu mine, l-am așezat în dreptul vizorului și după ce P.E.

a deschis ușa, am intrat amândoi. Am cerut să mi se restituie banii, dar P.E. a spus că nu reușește să ia legătura cu C.E.I. și că nici ei nu și-au primit banii, că atunci când îi vor primi, ni-i vor restitui. Am mers împreună cu C.E.I. de două ori la Craiova pentru a ne deschide fișele medicale și pentru a le completa cu examenele medicale. Nu știu dacă acest deplasări la Craiova u fost făcute de C.E.I. și în interesul serviciului”. Martorul P.D.I. în declarația dată la tribunal a menționată că „Mențin ambele declarații date pe parcursul anchetei, declarații în cuprinsul cărora am relatat cele cunoscute de mine despre împrejurările în care fiul meu a susținut examenul de admitere la Academia de Poliție din București, O singură dată am discutat cu D.L.

de posibilitatea de a da niște bani pentru admiterea la examen, lucru pe care l-am amintit și în declarația dată la procuror. Nu am mai avut alte discuții de acest gen cu D.L. și precizez că eu nu am fost de acord cu a da bani pentru admiterea fiului meu, întrucât și așa drumul și cazarea la București, precum și taxa la București erau suficiente. Știu că inculpatul mi-a adus niște chestionare pentru pregătirea examenului și mai știu că astfel de chestionare puteau fi și cumpărate. Întrucât eu eram la serviciu, soția mea era cea care îl supraveghea pe copil, însă precizez că eu eram cel care avea autoritate mai mare în familie. La București au stat în jur de 8-10 zile și din câte știu, soția mea a plecat cu 6, 7 milioane de lei la ea.

Cred că s-a mai întors cu ceva acasă. Atunci când trebuia achitați banii pentru meditațiile copiilor, împreună cu soția vedeam cât anume trebuie să achităm. Nu știu dacă soția mea plătea bani pentru meditații sau îi dădea copilul”. Martorul P.E. în declarația dată la tribunal a arătat că „Mențin declarația dată pe parcursul urmăririi penale, în fața procurorului, în care am relatat împrejurările în care am mers spre a susține examenul de admitere la școala de poliție. Nu știu nimic de discuțiile dintre mama mea și inculpatul C.E.I. despre examenul de admitere. Am primit de la inculpat niște teste grilă date la examenul de admitere din anul anterior, am mai făcut și eu rost de astfel de teste și precizez că inculpatul nu mi-a spus de unde le are.

La examenul din București am mers împreună cu prietenul meu, M.Șt., mama acestuia și în timp ce ne aflam acolo am fost vizitați o dată de inculpat. Nu știu ce a discutat acesta cu mama mea pentru că eu nu am asistat la nicio discuție, Am stat la București două săptămâni de zile și știu că inculpatul ne-a vizitat înainte de a susține proba sportivă, făcând deplasarea la București cu mașina noastră. Nu știu de unde avea adresa unde locuiam în București. Nu știu de nicio discuție care să fi avut loc în familie cu privire la retribuirea vreunei sume de bani, inculpatului.” În declarația dată în faza cercetării judecătorești, martora D.D.M. a relatat că „Nu sunt rudă cu niciuna dinte părți și nici nu le cunosc.

Așa cum am arătat și în declarația mea dată la P.N.A. la data de 2 septembrie 2003, sunt colegă de serviciu cu numitul C.E.I. și în vara anului 2002 am mers împreună cu acesta la București la Academia de Poliție, pentru a mă interesa când sunt zilele de examen, deoarece fratele meu urma să se prezinte la București pentru a susține examenul la Academia de Poliție. Precizeze că am fost la București, în primul rând pentru a vedea un apartament în care urma să locuiască fratele meu numitul D.I., iar deplasarea am efectuat-o împreună cu C.E.I. Ionică cu un autoturism al cărui proprietar am înțeles că este domnul P.E. De asemenea precizez că la Academia de Poliție am rămas aproximativ o oră. Declar că, după ce am ajuns la Academia de Poliție, eu am rămas să mă interesez de datele când vor fi examenele, iar C.E.I.

a plecat cu autoturismul spunând că trebuie să se întâlnească cu alte persoane și ne-am dat întâlnire după aproximativ o oră pentru a veni la Academie și să mă ia. Arăt că numitul C.E.I. a venit singur să mă ia de la Academie și am plecat singuri acasă.” În declarația dată în fața instanței de apel, martorul D.V. a arătat că: Nu sunt rudă cu inculpații și nici cu denunțătorul. Nu am pretenții față de acesta și declar că am fost vecin cu inculpata P.E. Din spusele inculpaților, deoarece nu cunosc denunțătorul știu că aceștia sunt acuzați că ar fi luat o sumă de bani, lucru pe care aceștia l-au negat în fața mea. Alte aspecte eu mu mai cunosc. Am înțeles că acești bani se susține că s-ar fi dat pentru a se intra la o școală de subofițeri.

Ar fi urmat să intre băiatul doamnei P.E. și încă un băiat, dat aceștia nu au reușit la examen până în prezent. Inculpații s-au plâns mie de aceste lucruri în timpul ce le făceam vizite în calitate de vecin. Pe perioada în care băiatul se pregătea pentru examen, eu am făcut vizite și am văzut în casa ei și un alt băiat care era prieten cu fata doamnei P.E. Era în vizită. Eu nu am văzut pe cei doi băieți învățând împreună, dar am înțeles din spusele celor doi copii că ar urma să dea împreună examen. Știu că inculpatul C.E.I. lucra la Poliția de Frontieră în timp ce tinerii se pregăteau pentru examen. Mai știu și că inculpatul C.E.I. a însoțit pe cei doi tineri pentru o vizită medicală la Spitalul din Calafat.

Tot din discuțiile celor doi tineri am înțeles că inculpatul C.E.I. ar fi adus niște teste la limba franceză să se pregătească tinerii. Fac totuși mențiunea că nu știu pentru ce materii erau aceste teste, dar erau mai vechi, din anii anteriori. Nu cunosc în ce condiții s-a făcut deplasarea la București pentru examen și nu știu dacă vreunul din inculpați au vizitat tinerii la București, în această perioadă. După examen am discutat și mi-au spus că nu au luat. Inculpații erau în relații bune, locuiau în același cartier și erau cunoștințe de mai mult timp. Eu nu am cunoștință ca inculpații să-și facă vizite la domiciliu sau să iasă împreună la diferite petreceri sau evenimente. Știu că soțul inculpatei a lucrat pe la Poliția de Frontieră, dar nu știu ce perioadă.” În declarația dată în cursul urmăririi penale, în fața procurorului, martora M.E.

a arătat că „…O cunosc pe D.D. de foarte mult timp și eram în relații apropiate cu aceasta și de fiecare dată când aveam ceva probleme apelam la ajutorul acesteia. Precizez că din anul 1995 sunt angajată la Grupul Școlar Șt.M. din Calafat, ca îngrijitor și tot acolo lucrează și D.D., astfel că ne cunoaștem foarte bine. Prin luna februarie 2002 aveam nevoie de o sumă de aproximativ 15.000.000 lei pentru că intenționam să plec în Italia, având chemare de la o verișoară de a mea. M-am hotărât să o rog pe doamna D.D. să mă împrumute cu o sumă de bani și am mers la aceasta acasă și am rugat-o dacă are să mă împrumute cu o sumă de bani, spunându-i că-mi sunt necesari cam 15.000.000 lei. Aceasta mi-a spus că m-ar servi cu cea mai mare plăcere dar că suma de bani pe care o avea și pe care mi-a arătat-o pe o masă îi sunt necesari pentru a rezolva examenul fiului său care urma să-l susțină la Academia de Poliție.

Am plecat împreună cu D.D. de la ea de acasă și pe strada aceasta mi-a spus că urmează să meargă la magazin la doamna P.E. pe care și eu o cunoșteam ca să-i dea banii. M-am despărțit de D.D. în fața magazinului unde lucrează P.E. și am văzut-o pe aceasta intrând în magazin. Nu știu ce s-a întâmplat acolo. Eu am fost nevoită să apelez la verișoara mea B.R.M. care a făcut un împrumut de 20.000.000 lei de la B.A. și mi i-a dat ca să pot pleca în Italia… După aproximativ 3 luni de zile când am revenit din Italia m-am întâlnit cu D.D. care mi-a spus că deși a dat banii lui P.E., copilul nu a intrat la Academia de Poliție și că persoana care trebuia să aranjeze la academie era C.E.I., care refuză să-i restituie suma de 16.000.000 lei.

D.D. m-a rugat prin luna decembrie 2002 să merg eu să o rog pe P.E. să-i restituie banii că pe ea o evită și să-i spun că dacă nu-i restituie o să-i reclame. Eu am mers acasă la P.E., i-am spus că ar fi bine să-i restituie banii lui D.D., dar aceasta mi-a sus că nu are ce face întrucât l-a rugat pe C.E.I. să-i dea banii înapoi, iar acesta a refuzat. Și înaintea sărbătorilor de Paști în anul 2003 m-am întâlnit cu P.E. și știind că au apărut aceste discuții cu D.D. am sfătuit-o că ar fi bine să rezolve problema să nu mai ajungă pe drumuri, iar ea mi-a spus că nu are ce face, întrucât C.E.I. refuză să-i dea banii.

Deși îl cunosc și pe C.E.I., acestuia nu i-am zis niciodată nimic în legătură cu suma respectivă, pentru că mi-a fost jenă de el.” Înalta Curte consideră că din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate a fost dovedită nu numai existența infracțiunii de trafic de influență și respectiv complicitate la trafic de influență reținute în sarcina inculpaților, dar și vinovăția fiecăruia dintre inculpați în comiterea acestor fapte. Astfel, în cauză, inculpatul C.E.I., agent șef la C.M.J.

Dolj din cadrul Ministerului de Interne, în luna februarie 2002 cu ajutorul coinculpatei P.E., pe care o cunoștea, urmare a relațiilor de prietenie cu familia sa, a pretins și a primit suma de 16.000.000 lei, în condițiile deja arătate, de la denunțătoarea D.L.D., coinculpata, fiind aceea, care i-a transmis denunțătoarei, solicitarea sumei de bani pretinsă de inculpat, lăsând să se creadă și chiar asigurând-o că are influențe asupra unui funcționar de la Academia de Poliție pe care să-l determine să influențeze admiterea la examenul de intrare în academie a fiului denunțătoarei, atât la examenul medical, proba sportivă, cât și prin procurarea testelor grilă pentru probele teoretice.

Înalta Curte constată că în mod corect și temeinic motivat instanța de apel a stabilit că în contextul cauzei sunt realizate condițiile legale ce caracterizează conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de influență, în formele de participație reținute în sarcina fiecărui inculpat. Astfel, existența cerinței premise a infracțiunii de trafic de influență, respectiv preexistența serviciului în care își desfășura activitatea funcționarul de la Academia de Poliție, care avea în competență verificarea unor condiții la examenul de admitere la acea instituție, asupra căruia inculpatul C.E.I. a lăsat să se creadă că are influență asupra acestuia prin sintagma că are „cunoștințe” la această instituție de învățământ în vederea admiterii fiului denunțătoarei, a fost îndeplinită, nefiind necesară determinarea în concret a persoanei funcționarului, fiind suficientă și o referire implicită, cu caracter general.

Totodată, prin actele concrete de executare ale inculpatului C.E.I., respectiv pretinderea sumei de 16.000.000 lei, în mod indirect, prin intermediul coinculpatei P.E., care l-a ajutat, prin determinarea denunțătoarei D.D. în vederea remiterii sumei de bani solicitată, în concret, a lăsat să creadă că are influență asupra unui funcționar cu atribuții în desfășurarea propriu-zisă a examenului și primirea efectivă a acestei sume de bani s-a adus atingere bunului mers al activității acelei instituții, al prestigiului acesteia, fiind îndeplinite toate cerințele legale, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv al incriminării arătate.

Așadar, Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea apărării recurenților inculpați, în sensul inexistenței infracțiunii de trafic de influență, în formele de participație reținute în sarcina fiecărui inculpat, deoarece materialul probator administrat a dovedit existența infracțiunii, precum și vinovăția inculpaților în săvârșirea acesteia, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. De asemenea, Înalta Curte nu poate reține nici critica apărării cu privire la încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpaților, apreciindu-se că se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen., deoarece actele concrete de executare comise de inculpați nu se circumscriu inducerii în eroare, prin falsificarea adevărului, cu prilejul formării unui raport patrimonial.

Infracțiunile de înșelăciune și respectiv trafic de influență vizează atingerea unor valori sociale diferite, prima lezând patrimoniul, iar cea de-a doua buna desfășurare a activității unor organizații și instituții de interes public. Din ansamblul probator administrat a rezultat că inculpații C.E.I. și P.E., prin actele concrete de executare, în formele de participație reținute, au lăsat să se creadă, existența unei influențe asupra unui funcționar cu atribuții în desfășurarea examenului de admitere la instituția de învățământ respectivă, care să permită promovarea fiului denunțătoarei contra unei sume de bani necuvenite, ceea ce a și creat convingerea denunțătoarei în a remite suma de bani solicitată în realizarea serviciului respectiv și nicidecum că aceasta ar fi fost indusă în eroare printr-o situație inexistentă sau a lăsa să se creadă că nu există ceva care în realitate există pentru obținerea de către inculpați a unor foloase materiale injuste.

Astfel, solicitarea schimbării încadrării