ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4184/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4184/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 655 din 4

octombrie 2004 a Tribunalului Dolj, pronunțată în dosarul nr. 6624/P/2003, în

baza art. 257 alin. (1) combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 a fost

condamnat inculpatul C.E.I., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 86

1

C. pen., și art. 82 alin. (3) C. pen., și art. 86

3

alin. (1) C. pen.,

inculpatul fiind obligat la un termen de încercare de 7 ani, perioadă în care

trebuie să se prezinte la S.R.S.S. din cadrul Tribunalului Dolj.

S-a atras atenția inculpatului și

asupra dispozițiilor art. 86 C. pen.

Prin aceeași sentință, în baza art. 26

raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000,

inculpata P.E., la pedeapsa de 3 ani închisoare și s-a dispus în baza art. 86

1

C. pen., suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe durata termenului de

încercare de 7 ani, s-a aplicat dispoziția art. 82 alin. (3) C. pen., inculpata

fiind obligată să se prezinte la S.R.S.S. din cadrul tribunalului Dolj și s-a

atras atenția asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 257 alin. 2 C. pen. și art.

19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul C.E.I. a sumei

de 16.000.000 lei și au mai fost obligați inculpații, fiecare, la plata sumei

de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, că inculpații au fost trimiși în judecată în

stare de libertate, respectiv inculpatul C.E.I. pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 257 C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar

inculpata P.E., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 257 C. pen., combinat cu art. 26 din Legea nr. 78/2000.

Inculpații au fost acuzați prin

rechizitoriu că au pretins de la denunțătoarea D.L.D. din Calafat suma de

16.000.000 lei pentru a se interveni la unii din membrii comisiei de examinare

din cadrul Academiei de poliție în vederea admiterii în această instituție a

numitului M.Șt.

Pe baza declarațiilor martorilor D.L.D.,

M.Șt., M.E., C.M., Ș.I., P.M.C., P.D.I., pe baza proceselor-verbale de

confruntare coroborate și cu susținerile inculpaților, prima instanță a reținut

că în vara anului 2001, martorul M.Șt., fiul denunțătoarei D.L. a absolvit

cursurile liceului împreună cu fiul inculpatei P.M., respectiv martorul P.D.I.

și au susținut examenul de admitere la Ș.S.P. din Câmpina, fiind însă declarați

la examen, ca respinși.

În urma acestui eșec, între

inculpata P.E. și inculpatul C.E.I., inculpații fiind vecini cu locuința și

prieteni s-au purtat discuții în cadrul cărora inculpatul s-a oferit ca prin

relațiile sale pe care le pretindea că le are la Academia de Poliței București

să-i ajute pe cei doi băieți să fie admiși la examenul ce urma să-l susțină,

deoarece ar mai fi ajutat și alte persoane în acest fel, oferindu-se chiar să

pună la dispoziția tinerilor textele grilă după care să se pregătească.

În urma acestei discuții, inculpata P.E.

i-a spus denunțătoarei și fiului său, de propunerea făcută de inculpatul C.E.I.,

urmând ca denunțătoarea să se hotărască dacă este de acord cu propunerea,

deoarece „îi va costa ceva”.

La începutul lunii februarie 2002,

inculpata P.E. a întrebat-o pe denunțătoare ce a hotărât și a asigurat-o de

seriozitatea inculpatului C.E.I., afirmând și că în cazul în care cei doi

tineri nu vor fi admiși, banii vor fi restituiți.

Cu această ocazie, denunțătoarea a

comunicat inculpatei că este de acord cu propunerea, iar aceasta a afirmat că

inculpatul pretinde pentru serviciile sale suma de 15.000.000 lei, urmând să

„rezolve” atât examenul medical, cât și proba sportivă și să-i sprijine cu testele

grilă pentru probele scrise.

În aceste condiții, denunțătoarea D.D.

a ridicat de la B.A., Agenția Calafat, la data de 08 februarie 2002, suma de

15.000.000 lei.

Tot în acele zile, martora M.E. i-a

solicitat denunțătoarei să o împrumute cu o sumă de bani, însă denunțătoarea a

refuzat cererea, susținând că deși dispune de suma de bani cerută cu împrumut,

pe care o ridicase din bancă, nu i-o poate da martorei, deoarece trebuie să o

dea inculpatei P.E., pentru ca aceasta, la rândul ei să o dea celuilalt

inculpat, care i-a promis că va ajuta pe fiul său să intre la Academia de

Poliție.

În aceeași zi, denunțătoarea a mers

împreună cu martora M.E. la magazinul unde lucra P.E., în fața căruia cele două

s-au despărțit, D.L. spunându-i martorei că merge să-i dea inculpatei banii

solicitați, intrând în magazin.

Denunțătoarea a predat inculpatei

suma de 15.000.000 lei și ulterior au mers în apartamentul inculpatei, unde în

prezența fiului acesteia, martorul M.Șt., s-a făcut numărătoarea banilor.

La 2-3 zile de la acest moment,

inculpata P.E., i-a mai cerut denunțătoarei D.L.D. încă 1.000.000 lei,

comunicându-i că cei 15.000.000 lei i-a predat inculpatului C.E.I. și că acesta

a mai cerut încă 1.000.000 lei pentru „a face rost” și de testele grilă la

limba franceză.

Neavând suma pretinsă, denunțătoarea

a mers la martorul C.M., spunându-i și acesteia că banii sunt solicitați de

inculpata P.E. pentru inculpatul C.E.I., care ar avea „cunoștință” la Academia

de Poliție, la care poate interveni pentru admiterea fiului său.

Suma de 1.000.000 lei împrumutată de

denunțătoare i-a fost predată tot inculpatei, în magazinul unde lucra aceasta,

împrejurare cunoscută și de fiul inculpatei M.Șt.

Deoarece inculpata nu a adus

denunțătoarei testele grilă, aceasta a întrebat-o de mai multe ori de ele,

împrejurare în care P.E. a recunoscut că a remis la rândul ei banii celuilalt

inculpat și că acesta o să dea testele grilă, lucru care s-a și întâmplat în

luna martie 2002.

Faptul că a pus la dispoziția celor

doi tineri modele de teste, a fost cunoscut de inculpatul C.I., care a motivat

că a făcut acest gest din dorința de a-l ajuta pe P.E., să se pregătească

pentru examen.

Activitatea inculpatului C.E.I. nu

s-a limitat numai la procurarea unor modele de teste grilă, ci s-a materializat

și prin ajutarea celor doi tineri pentru a-și completa și depune la I.P.J. Dolj

dosarele de înscriere la examen.

Mai mult, chiar în ziua în care urma

să aibă loc examenul medical, inculpatul C.E.I. s-a deplasat la București, în

garsoniera în care locuiau P.E. cu fiul și denunțătoarea cu fiul său,

deplasarea făcându-se cu autoturismul pus la dispoziție de către soțul

inculpatei.

Acest interes nu poate fi

justificat, decât prin faptul că era obligat față de denunțătoare, în urma

primirii sumelor de bani menționate mai sus.

Mai mult, inculpatul pentru a da

credibilitate pretinsei influențe pe care ar fi avut-o asupra unor membrii din

comisie, în ziua examenului a solicitat cumpărarea unor produse cu care să se

facă „o masă de protocol”, scop în care denunțătoarea a cumpărat cele necesare

cu suma de 300.000 lei.

Mai mult, la întrebarea

denunțătoarei dacă în acest mod trebuie să se procedeze și pentru proba

sportivă, inculpatul în prezența celeilalte inculpate, a afirmat că nu mai este

nevoie, deoarece „totul este rezolvat”.

După ce martorul M.Șt., fiul

denunțătoarei, a fost respins la proba sportivă, aceasta a contactat pe

inculpat pe telefon mobil, numărul fiind pus la dispoziția denunțătoarei de

inculpata P.E., și a întrebat dacă mai este ceva de făcut, iar răspunsul

inculpatului a fost negativ.

Conform înțelegerii, denunțătoarea a

solicitat restituirea întregii sume de bani, prin intermediul inculpatei P.E.,

care i-a promis că banii o să-i fie restituiți când vor fi primiți de la

inculpatul C.E.I.

Denunțătoarea l-a întâlnit chiar pe

inculpat, împrejurare în care i-a cerut acestuia restituirea banilor, lucru

recunoscut de acesta în declarația dată în faza de urmărire penală, discuție în

cadrul căreia inculpatul C.E.I. a susținut că el a trimis prin intermediul

inculpatei P.E. suma de 200 dolari S.U.A., urmând ca diferența până la

16.000.000 lei să fie restituită ulterior.

Pe baza celor afirmate de inculpat,

denunțătoarea s-a dus la inculpata P.E. și i-a cerut banii, discuții în timpul

cărora inculpata P.E. a recunoscut primirea sumei de 200 dolari, de la

inculpat, dar a refuzat trimiterea lor denunțătoarei, motivând că suma ar fi a

ei.

Văzând că nu mai primește banii de

la inculpata P.E., denunțătoarea a rugat-o pe martora M.E., cunoștință comună,

să intervină pe lângă inculpată pentru restituirea banilor.

Martora a susținut că a făcut

serviciul la care a rugat-o denunțătoarea, iar inculpata i-a spus că va da

banii denunțătoarei, când îi va primi de la C.E.I.

Și martorul M.Șt. a încercat la

rândul lui să o determine pe inculpată să-i restituie banii, dar a primit

același răspuns, în prezența martorului S.I.

În urma acestui refuz, D.L. Doina a

hotărât formularea denunțului.

Inculpații au negat că ar fi primit

vreo sumă de bani pentru „aranjarea examenului de admitere”, apărările lor

fiind contrazise de întreg materialul probator, relevante fiind susținerile

martorilor M.Șt., M.E., Ș.I.C., declarații care s-au coroborat în totalitate cu

susținerile denunțătoarei și cu extrasul de cont bancar.

Pe baza probatoriului administrat,

instanța de fond a reținut aceeași stare de fapt, aceeași încadrare juridică ca

cea din rechizitoriu, precum și vinovăția ambilor inculpați, în comiterea

infracțiunilor de trafic de influență și complicitate la trafic de influență,

prevăzute de art. 257 alin. (1) și art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C.

pen., combinat, cu art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În acest sens, s-a reținut că fapta

inculpatei a constat în aceea că, în luna februarie 2002, l-a ajutat pe

inculpatul C.E.I. să comită infracțiunea de trafic de influență, fiind de fapt

persoana care a intermediat relația între inculpat și denunțătoare, iar fapta

inculpatului C.E.I. a constat în aceea, că tot în luna februarie 2002 a pretins

și primit în două tranșe, prin intermediul inculpatei, de la denunțătoarea D.L.D.

suma de 16.000.000 lei, lăsând să se creadă că are influență asupra comisiei de

examinare de la Academia de Poliție București și la care va interveni pentru

admiterea, atât a fiului denunțătoarei, cât și a fiului inculpatei.

La individualizarea pedepsei s-a

avut în vedere dispoziția art. 72 C. pen., circumstanțele concrete de comitere

a faptei, dispozițiile din partea generală a Codului penal, precum și datele

personale ale fiecăruia dintre inculpați, cât și referatele de evaluare

pozitive întocmite de S.R.S.S. Dolj, apreciindu-se că aplicarea unei pedepse cu

închisoarea și dispunerea executării ei sub supraveghere pentru ambii

inculpați, este de natură să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen.

De asemenea, instanța a dispus

confiscarea sumei de 16.000.000 lei de la inculpatul C.E.I., ținând seama și de

faptul că denunțătoarea nu a mai solicitat restituirea acesteia.

Totodată inculpații au fost obligați

și la plata cheltuielilor judiciare statului.

Împotriva acestei sentințe, în

termen, au formulat apeluri inculpații, solicitând achitarea lor și susținând

că nu există probe din care să rezulte că s-au efectuat acte de traficare și

actele materiale făcute ar putea îmbrăca cel mult, forma unei infracțiuni de

înșelăciune.

Prin decizia penală nr. 304 din 10

octombrie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr.

116/P/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații C.E.I.

și P.E. împotriva sentinței penale nr. 655 din 4 octombrie 2004 pronunțată de

Tribunalul Dolj în dosarul nr. 6624/2003, fiind obligat fiecare inculpat la

câte 100 lei RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că pentru existența infracțiunii de trafic de influență nu este

necesar a se indica numele funcționarului, fiind suficient să se indice, direct

sau indirect, calitatea acestuia. Prin decizia actului la care urmează a fi

determinat funcționarul se indică, indirect, calitatea acestuia rezultată din

competența de a îndeplini acel act, ceea ce este suficient pentru a se reține

existența infracțiunii de trafic de influență.

Potrivit art. 257 C. pen.,

constituie infracțiunea de trafic de influență primirea ori pretinderea de bani

sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect,

pentru sine ori pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență

sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l

determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de

serviciu.

Rezultă, deci, că obiectul

infracțiunii de trafic de influență îl constituie prestigiul de care trebuie să

se bucure funcționarul în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, legea

necerând nominalizarea funcționarului asupra căruia urmează să se exercite

influența, după cum nu pretinde nici ca influența traficantului să fie reală.

Esențial pentru existența acestei infracțiuni este referirea la un funcționar,

chiar nenominalizat, dintr-un serviciu în competența căruia să intre rezolvarea

solicitării beneficiarului traficului de influență pentru că, prin asemenea

acțiune traficantului lezează prestigiul funcționarilor din serviciul vizat de

el și de beneficiarul de trafic, indiferent facă făptuitorul nominalizează sau

nu funcționarul, ori dacă are sau numai lasă să se creadă că are influență

asupra acelui funcționar.

Din interpretarea acestui text a

rezultat că legiuitorul a condiționat existența infracțiunii de trafic de

influență, între altele, de împrejurarea ca făptuitorul să aibă influență sau

să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar în ale cărui

atribuții să intre actul pentru care se promite intervenția. Această condiție

este îndeplinită nu numai atunci când făptuitorul precizează numele

funcționarului, cât și când acesta este indicat prin calitatea sa, în mod

direct sau indirect.

Din probele administrate în cauză a

rezultat că inculpații, pretinzând, potrivit actelor materiale executate de

fiecare dintre ei, conform celor reținute, sumele de bani denunțătoarei, au

indicat direct, prin precizarea actului ce urma a fi îndeplinit, calitatea

persoanelor pe lângă care își vor exercita influența în vederea declarării ca

admis a fiului acesteia la Academia de Poliție, ceea ce este suficient pentru

ca, sub acest aspect, cerința legală să fie îndeplinită.

În consecință, fapta celor doi

inculpați constituie infracțiunea de trafic de influență și nu aceea de

înșelăciune, întrucât prin indicarea actului este particularizată, în mod

implicit și persoana care îl va îndeplini, în raport cu competența acelui

funcționar de a îndeplini actul în discuție.

Faptul că inculpații nu au

antecedente penale, au avut anterior o bună comportate, au familie și un loc de

muncă nu justifică, în raport cu gradul de pericol social al infracțiunilor

deduse judecății, reținerea unor circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei

și nici schimbarea modalității de suspendare a executării pedepsei.

Cu motivarea reținută,

neconstatându-se din oficiu motive de fapt sau de drept care să impună

desființarea sentinței, în temeiul art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., apelurile au fost respinse, ca nefondate, văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat, în termenul legal, recursuri inculpații C.E.I. și P.E., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, apărătorul recurenților

inculpați a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12,

14, 17 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor inculpaților, arătând

în scris, că în primul rând, în mod greșit, aceștia au fost condamnați pentru

săvârșirea infracțiunilor revăzute de art. 257 și respectiv art. 26 raportat la

art. 257 C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 și nu pentru

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) C. pen.

Se consideră că cererea de schimbare

a încadrării juridice în temeiul art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă, deși

nicio probă din dosar nu confirmă numele persoanei, calitatea și atribuțiile de

serviciu față de care urma să facă traficul pentru a se stabili conținutul

infracțiunii mai sus menționate.

În atare situație simpla afirmație

că ar avea influență asupra unor funcționari din cadrul Academiei de Poliție

București nu era suficientă pentru a califica fapta drept trafic de influență,

ci mai degrabă această faptă trebuia calificată ca fiind infracțiunea prevăzută

de art. 215 alin. (1) C. pen.

Dacă se trece peste această cerere,

urmează a se observa că probele care au fost administrate împotriva

inculpaților nu justifică stabilirea unei vinovății în comiterea infracțiunii,

întrucât nu au desfășurat acte materiale certe pentru comiterea acestei fapte.

Simpla împrejurare că au făcut rost

de un set de grile de examinare la una din discipline sau că au însoțit pe fiul

părții vătămate și pe fiul lui P.E. la vizitele medicale, nu sunt de natură să

justifice existența infracțiunii, atâta timp cât în mod concret nu s-a făcut

dovada că au primit sumele de bani pentru a realiza traficul.

În atare situație, în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., solicită a

se dispune achitarea pentru că din probele existente la dosar nu rezultă

săvârșirea faptelor prevăzute de art. 257 și respectiv art. 26 raportat la art.

257 C. pen.

Ultimul motiv de recurs privește

individualizarea pedepsei, fiind formulate două cereri.

În primul rând, în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., și art.

18

1

C. pen., se impune achitarea inculpaților pentru săvârșirea

acestor fapte și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, deoarece,

în raport cu împrejurările în care s-au comis faptele, prejudiciul relativ mic,

faptul că sunt infractori primari, având o situație materială deosebită, fiind

singurii care realizează venituri pentru membrii familiei, aceste fapte

neprezentând pericolul social al unei infracțiuni.

În al doilea rând, în temeiul art. 72

C. pen., art. 74, 76 C. pen., solicită reindividualizarea pedepsei, cu

menținerea aplicării art. 86

1

C. pen. și fixarea unui termen de

încercare mai mic decât cel stabilit de instanțele de fond și apel.

La termenul de astăzi, apărătorul

recurenților, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea

recursurilor promovate și casarea deciziei penale atacate, arătând că încadrarea

juridică corectă a faptei săvârșite de inculpați era aceea prevăzută de art. 215

alin. (1) C. pen.

Totodată acesta a criticat decizia

penală în sensul lipsei rolului activ al instanțelor de judecată, deoarece

acestea nu au reținut că faptele s-au realizat din prietenie față de partea

vătămată, neexistând elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

influență, prin urmare nefiind în cauză dovedită vinovăția inculpaților,

impunându-se achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Apărătorul recurenților inculpați,

în subsidiar a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14

C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor inculpaților în sensul

reindividualizării pedepselor aplicate acestora, respectiv, dintr-un prim punct

de vedere, achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., și art. 18 C. pen., prin

aplicarea inculpaților a unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Dintr-un al doilea punct de vedere a

solicitat diminuarea cuantumului pedepselor în temeiul art. 74, 76 și 72 C.

pen., precum și micșorarea termenului de încercare stabilit, depunând la dosar

și concluzii scrise, în sensul celor susținute oral.

Concluziile procurorului asupra

recursurilor inculpaților, cuvântul în replică a apărătorului recurenților,

precum și poziția recurenților inculpați, din ultimul cuvânt au fost consemnate

în detaliu în parte introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de

inculpații C.E.I. și P.E. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu

motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare invocate,

respectiv art. 385

9

pct. 12, 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte

apreciază recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru considerentele ce

se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

mijloacelor de probă administrate rezultă că în mod corect instanța de apel

și-a însușit argumentele primei instanței, iar la rândul ei, în baza efectului

devolutiv al apelului, în condițiile art. 371 C. pen. și art. 378 alin. (2) din

același cod, posibilității administrării oricăror noi probe pe care le

consideră necesare, așa cum a fost și în cazul de față, precum și propriului

examen, în mod judicios și temeinic motivat a stabilit vinovăția inculpaților C.E.I.

și P.E. în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată

fiecare, respectiv trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., combinat

cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 în sarcina inculpatului C.E.I. și complicitate

la trafic de influență prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 C. pen., combinat

cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 în sarcina inculpatei P.E., în raport cu

situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză

s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului C.E.I., constând în

aceea că, în luna februarie 2002 a pretins și primit suma de 16.000.000 lei,

prin intermediul inculpatei P.E., de la D.L.D., lăsând să se creadă că are

influență asupra unei funcționare de la Academia de Poliție București și-l

poate determina să-l ajute pe fiul acesteia să fie admis la examenul ce urma

să-l susțină la acea instituție de învățământ, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin.

(1) C. pen., combinat cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,

descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

Totodată, din coroborarea materialului

probator administrat s-a stabilit că fapta inculpatei P.E., constând în aceea

că, în luna februarie 2002 l-a ajutat pe inculpatul C.E.I. să comită fapta mai

sus arătat, transmițând lui D.L.D. faptul că acesta a pretins suma de

16.000.000 lei, asigurând-o că are influență asupra unui funcționar de la

Academia de Poliție București și chiar a primit această sumă pe care la rândul

său a dat-o inculpatului realizează atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul

incriminator al infracțiunii de complicitate la infracțiunea de trafic de

influență prevăzută de art. 26 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., combinat

cu art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea

faptelor de corupție.

Astfel, din coroborarea mijloacelor

de probă administrate pe parcursul procesului penal, atât în cursul urmăririi

penale, cât și în faza cercetării judecătorești, în primă instanță, cât și în

apel, respectiv declarațiile martorei denunțătoare D.L.D., în care a relatat

împrejurările în care a remis inculpatei P.E. suma de 16 milioane lei, motivul

predării acestei sume, respectiv „aranjarea vizitei medicale și proba sportivă

la examenul de admitere”, precum și procurarea unor teste grilă de către

inculpatul C.E.I., declarațiile martorilor M.Șt., M.E., C.P.M., Ș.I., P.E.M.C.,

P.D.I., P.E.R.L., D.D.M. în care au relatat împrejurările faptice cunoscute sau

relatate, declarațiile martorilor G.C. și D.S.V., declarația martorului D.V. dată

în apel acesta din urma arătând împrejurări relatate de inculpați sau din

discuțiile purtate cu fiul inculpatei și al denunțătoarei, procesele-verbal de

confruntare între martora denunțătoare și învinuiți alte înscrisuri depuse în

dosarul de urmărire penală și tribunal, a rezultat contribuția concretă a celor

doi inculpați la săvârșirea faptelor, primirea sumei de bani și serviciul ce

urma să fie făcut, fiind infirmată poziția de nerecunoaștere a faptelor comise

adoptată în cursul urmăririi penale și în fața instanței.

Martora denunțătoare D.L.D. în

declarația dată în cursul urmăririi penale, în fața procurorului a arătat că

„…Din cele relatate de membrii familiei P.E. am aflat că numitul C.E.I. s-ar fi

exprimat față de aceștia că trebuia să fi dus copii la Academia de Poliție

pentru că el avea relații acolo și putea să-i ajute să fie admiși. După ce s-a

susținut examenul la Școala de Poliție din Câmpina care a avut loc în luna

septembrie 2001, nu mai rețin exact când, a venit la mine acasă C.E.I., pe care

așa cum am arătat îl cunoșteam și știam că este cadru militar și mi-a cerut

să-i dau suma de 500.000 lei pentru că i-a venit un coleg de la București cu

care poate să aranjeze ca fiul meu să intre la Academia de Poliție și vrea să

meargă cu acesta la restaurant ca să aranjeze acest lucru. Eu i-am dat suma de

500.000 lei și l-am întrebat dacă este nevoie de mai mult dar mi-a spus că

deocamdată era de ajuns. Pe la sfârșitul lunii ianuarie 2002, au venit la mine

acasă P.E. cu soțul său și cei doi copii, respectiv, fiul și fiica și aceasta

mi-a sus că a discutat cu C.E.I., acesta s-a oferit să ne ajute prin

cunoștințele sale ca fiii noștri să intre la Academia de poliție, dat că s-ar

putea să ne coste ceva, fără să se precizeze vreo sumă … După câtva timp,

oricum pe la sfârșitul lunii ianuarie 2002, P.E. a venit din nou la mine acasă

și în prezența fiului mea ne-a întrebat dacă s-a hotărât să dea la Academia de

Poliție, fiul meu a spus că s-a hotărât, iar aceasta a spus că trebuie să dăm

suma de 15.000.000 lei. Eu am întrebat-o pe P.E. dacă are încredere în C.E.I.,

aceasta m-a asigurat că are încredere întrucât îl cunoaște bine și se

vizitează. Aceasta mi-a explicat că numitul C.E.I. urmează să-i ajute pe copii

noștri să fie admiși, atât la examenul medical, proba sportivă, cât și

chestionarele de la probele teoretice, iar că dacă aceștia nu vor trece una din

probe C.E.I. ne va restitui toată suma. Eu i-am spus că sunt de acord cu

această propunere, cunoscând-o, atât pe P.E. și văzând că aceasta are încredere

în C.E.I. Întrucât nu aveam banii în casă, am mers la B.A. din Calafat de unde

am scos suma de 15.000.000 lei, din câte îmi amintesc în ziua de 08 februarie 2002.

Când mă aflam acasă și pregăteam banii să-i duc lui P.E. a venit la mine M.E. care

lucrează ca femeie de serviciu la școala unde lucrez și eu și mi-a solicitat să

o împrumut cu o sumă de bani spunând că vrea să plece în Italia. Menționez că

atunci când aveam posibilitatea împrumutam pe cei care munceau la aceeași

școală unde lucrez și eu printre care și pe M.E. Eu i-am spus acesteia că nu

pot să o împrumut, deși am o sumă de bani pe care-i avea, chiar pe masă, dar

acea sumă trebuie să o dau pentru ca fiul meu să reușească la Academia de

Poliție. Eu i-am spus acesteia că trebuie să merg la familia P.E. pe care și ea

o știa, să-i dau acea sumă de bani. Am plecat împreună cu M.E., eu având suma

de bani asupra mea, respectiv, cei 15.000.000 lei și când am ajuns în dreptul

magazinului unde lucra P.E. m-am despărțit de M.E., eu intrând în magazin să-i

dau banii lui P.E. În magazin i-am dat lui P.E. plasa în care aveam banii, aceasta

știind despre ce este vorba. După ce P.E. a terminat serviciul am mers împreună

cu aceasta în apartamentul său, i-am cerut acesteia să scoată banii din plasă

și să-i numere ca să fie sigură că este suma de 15.000.000 lei despre care

vorbisem. În apartament la P.E. se afla și fiul meu împreună cu fiul și fiica

acesteia. Din câte îmi amintesc eu, de față când P.E. a numărat banii pe care-i

dădusem se aflau și fiul meu și ai acesteia. După aproximativ 2-3 zile, nu-mi

amintesc precis, a venit din nou P.E. la mine și mi-a spus că ea i-a dat banii

lui Ionică, dat că mai trebuie să mai dăm câte 1.000.000 lei, pentru a ne da și

chestionarele de limbă franceză. Eu neavând această sumă de bani am mers la

verișoara mea C.M., am rugat-o să mă împrumute cu suma de 1.000.000 lei,

spunându-i pentru ce-mi trebuie. A doua zi am mers și i-am dat lui P.E., tot la

magazin, suma de 1.000.000 lei. Întrucât eu îi dădusem suma de 1.000.000 lei în

bancnote de 10.000 lei, am văzut când P.E. i-a schimbat în casa de bani de la

magazin în bancnote de câte 500.000 lei. Până prin luna martie am tot

întrebat-o pe P.E. dacă a primit chestionarele de la C.E.I., aceasta îmi spunea

că nu le-a primit și că urmează să i le aducă, și într-adevăr, prin luna martie

fiul meu mi-a spus că au primit chestionarele și urmează să se apuce să învețe.

Am văzut la fiul meu un caiet pe care erau scris mai multe chestionare și mi-a

spus că le-a copiat, atât el, cât și copiii lui P.E. …. Știu că pentru

întocmirea dosarelor și depunerea lor la Poliție la Craiova, atât fiul meu, cât

și fiul lui P.E. au mers împreună cu C.E.I., cu mașina mea și acesta i-a ajutat

la depunerea dosarului. După ce s-a înscris la examen, prin luna august, din

câte îmi amintesc în ziua de 27 august, am mers împreună cu P.E. și cei doi

copii, cu autobuzul, la București, iar la plecare din Calafat am observat că în

autobuz s-a urcat și C.E.I. și am crezut că merge împreună cu noi, dar P.E.

mi-a spus că el rămâne acasă în comuna Pisc, și că totul este aranjat. La

București am găsit o gazdă, mai bine zis o garsonieră unde ne-am cazat, urmând

ca fiii noștri să susțină examenul … În dimineața zilei când urma să aibă loc

vizita medicală a venit la ușa garsonierei în care stăteam în București, C.E.I.

Eu am rămas surprinsă că a știut unde locuim și că a venit acolo, acesta mi-a

spus că a venit ca să-i dăm o sumă de bani pentru un mic protocol, eu i-am dat

lui P.E. suma de 300.000 lei și i-am spus să meargă ea împreună cu C.E.I. să

facă cumpărăturile pentru protocol și dacă trebuia mai mult să dea cât trebuie.

După un timp P.E. a revenit la garsonieră, mi-a spus că a făcut cumpărăturile

și că C.E.I. a plecat la academie. După un timp a revenit și C.E.I. ne-a spus

că totul este aranjat, iar eu l-am întrebat dacă pentru proba sportivă mai

trebuie ceva, iar el mi-a răspuns că nu mai trebuie nimic, este suficient. După

aceste discuții care au avut loc în prezența lui P.E. și acelor doi copii ai

noștri, C.E.I. a plecat, iar copiii au mers și au susținut vizita medicală.

După susținerea probei sportive, fiul meu a fost respins, iar P.E. a fost

admis. Eu văzând aceasta i-am spus lui P.E. să meargă la un telefon public să-l

sune pe C.E.I. să-l întrebe ce s-a întâmplat, Aceasta a mers să dea telefon și

când a revenit mi-a spus că a vorbit cu Ionică, acesta i-a spus că nu știe ce

s-a întâmplat, iar acesta i-a spus că trebuie să dea și el un telefon să se

intereseze. La un moment dat eu i-am cerut lui P.E. să-mi dea numărul de

telefon al lui C.E.I., să vorbesc eu cu el, aceasta mi l-a dat. Eu l-am sunat

pe C.E.I., să vorbesc eu cu el, aceasta mi l-a dat. Eu l-am sunat pe C.E.I. de

la un telefon public, l-am întrebat ce s-a întâmplat, acesta mi-a spus că nu

știe și că nu mai este nimic de făcut și atunci eu i-am spus că o să vin la

Calafat să-mi dea banii înapoi. Pe la începutul lunii septembrie 2002 l-am

întâlnit pe C.E.I., l-am întrebat ce s-a întâmplat, iar acesta mi-a spus că nu

știe, iar într-o altă discuție mi-a spus că cel căruia el la rândul lui i-a dat

banii a fost dat afară de la Academia de poliție și urmează să discute cu

acesta să vadă dacă poate recupera banii. Într-o altă discuție avută cu acesta

mi-a spus că cel căruia îi dăduse banii i-a restituit 200 dolari S.U.A., iar el

la rândul lui i-a dat doamnei P.E. Eu am întrebat-o pe P.E. dacă a primit banii

de la C.E.I., aceasta mi-a spus că nu a primit nici un ban și că atunci când o

să-i primească o să-mi dea banii înapoi. Într-o altă zi l-am întâlnit pe C.E.I.,

care era împreună cu soția, i-am spus că P.E. nu recunoaște că a primit vreo

sumă de bani de la el, iar el mi-a confirmat din nou că i-a dat 200 dolari S.U.A.:

În aceeași zi eu am mers la P.E. la ea acasă, i-am spus că am discutat cu C.E.I.

Ionică chiar cu câteva clipe înainte și acesta mi-a spus că i-a dat 200 dolari S.U.A.

înapoi, iar aceasta mi-a spus că într-adevăr a primit acei bani, dar sunt ai ei

și nu poate să mi-i dea mie pentru că eu am serviciu, iar ea nu are. Menționez

că nici fiul lui P.E. nu a fost admis la examenul la Academia de poliție și am

bănuit că aceasta vrea să-și recupereze banii pe care-i dăduse ea și de aceea

nu-mi dă cei 200 dolari S.U.A.: La un moment dat, P.E. a refuzat să mai discute

cu mine. Văzând acest lucru, am rugat-o pe M.E., întrucât știam că era în

relații bune cu P.E. să meargă să o întrebe dacă-mi restituie banii, dar nici

de data aceasta nu am primit banii înapoi. În aceste condiții m-am hotărât să-l

caut pe C.E.I. și am discutat cu acesta chiar la unitatea unde lucrează, iar

mi-a spus că lui P.E. i-a restituit cele 16.000.000 lei și că după sărbătorile

de iarnă, această discuție având loc la sfârșitul anului 2002, va face rost de

bani și-mi va restitui și mie suma de 16.000.000 lei. Ulterior, când l-am

întâlnit întâmplător pe C.E.I. i-am spus că dacă nu-mi restituie banii îl voi

reclama, acesta mi-a răspuns că eu nu i-am dat lui nicio sumă de bani și să

discut cu P.E., situație în care m-am hotărât să-l reclam.”

În declarația dată în fața primei

instanțe, martora denunțătoare D.L.D. a arătat că „Mențin cele patru declarații

date pe parcursul urmăririi penale. Nu mă constitui parte civilă în cauză cu

toate că cei 16 milioane de lei pe care i-am dat lui P.E. nu i-am recuperat.

Acei bani i-am dat pentru că P.E. mi-a spus că poate vorbi cu C.E.I., care va

aranja vizita medicală și proba sportivă la examenul de admitere pentru fiul ei

și fiul meu și că ne va da niște teste grilă pe care dacă cei doi le vor

învăța, sigur vor promova examenul. Am luat testele grilă de la familia P.E.,

le-am ținut cca. o săptămână, după care le-am dat înapoi. Fiul meu a lucrat pe

aceste teste mai mult la familia P.E., întrucât era prieten cu fiul lui P.E. Am

mers împreună cu fiul meu la București și în timp ce ne aflam acolo ne-a

vizitat C.E.I. care ne-a cerut un mic protocol pentru a aranja vizita medicală.

Am dat 300.000 lei pentru asta și cumpărăturile au fost făcute de P.E. și C.E.I.

Cincisprezece milioane lei i-am scos din bancă și un milion lei am împrumutat

de la C.P. I-am spus acesteia pentru ce-mi trebuie banii. În timp ce avea banii

în casă, M.E. mi-a cerut banii împrumut. Ulterior, după examen, m-am întâlnit

cu C.E.I. și i-am cerut să îmi restituie banii, însă acesta mi-a spus că eu nu

i-am dat nici un ban și să-i iau de la persoana căreia i-am dat. Am așteptat-o

pe P.E. să vină de la examen, i-am cerut și acesteia banii, mi-a spus că mi va

da când îi va primi de la C.E.I., Am insistat apoi de mai multe ori, să primesc

banii, însă P.E. refuza să mai stea de vorbă cu mine. Revin și arăt că am

plecat de acasă împreună cu M. să-i ducă banii lui P.E., M. a mers la ea acasă,

iar eu m-am dus și am dat banii. Martora M. știa unde mă duc. Și M. a mers la P.E.

să ceară banii mei, însă i s-a răspuns la fel că, îi va restitui atunci când îi

va primi. C.E.I. i-a însoțit pe cei doi băieți la cabinetele medicale pentru

completarea fișei medicale și tot împreună au fost și la depunerea dosarelor,

deci la înscriere. Chiar fiul meu a mers odată împreună cu Ș.I. să ceară banii

înapoi. A primit și el același răspuns ca și mine. M-am despărțit de martora M.

chiar în fața locului unde se află și magazinul”.

Martorul Ș.I.C., în declarația dată

în primă instanță la tribunal a relatat că „Mențin declarațiile date pe

parcursul anchetei desfășurată în cauză. De la M.Șt. am aflat că acesta dăduse

șaisprezece milioane lei lui P.E.L., care urma să-i dea lui C.E.I., pentru ca

acesta din urmă să aranjeze examenul la București. Acasă la P.E., după ce am

intrat împreună cu F., acesta a întrebat-o pe P.E. ce se întâmplă cu banii pe

care îi dăduse. P.E. a spus că a vorbit cu C.E.I. și că acesta îi promisese că

îi va da banii când va lua salariul, dar ziua de salariu trecuse și deși, P.E.

Încercase să ia legătura cu el nu mai reușise să îl găsească. În final a rămas

ca P.E. să îl caute în continuare pe C.E.I. pentru bani”.

Martorul M.Șt., în faza cercetării

judecătorești a arătat că „Mențin declarațiile date pe parcursul cercetărilor, am

discutat cu P.E. despre posibilitatea ca examenul de admitere la Academie să

fie aranjat de C.E.I. Aceasta mi-a spus că inculpatul a promis aranjarea celor

trei probe, sportivă, medicală și scrisă. Pentru acest lucru, P.E. a cerut

cincisprezece milioane lei spunând că vom primi testele grilă. Le-am primit,

dar nu pe toate, după care am mai dat un milion ca să ne aducă celelalte teste

grilă. Am mers apoi la București și la București mi s-a cerut încă 300.000 lei

pentru un protocol. Cei cincisprezece milioane lei au fost luați de părinții

mei de la bancă. Cei 300.000 lei pentru protocol la București ne-au fost ceruți

de C.E.I., care a venit acolo unde eram cazați, însă nu știu de unde aflase

adresa. După examen, pentru că am încercat de nenumărate ori să iau legătura cu

P.E. ca să cer banii înapoi, aceasta însă refuza să-mi deschidă ușa, motiv

pentru care am apelat la un prieten Ș.I., l-am luat cu mine, l-am așezat în

dreptul vizorului și după ce P.E. a deschis ușa, am intrat amândoi. Am cerut să

mi se restituie banii, dar P.E. a spus că nu reușește să ia legătura cu C.E.I.

și că nici ei nu și-au primit banii, că atunci când îi vor primi, ni-i vor

restitui. Am mers împreună cu C.E.I. de două ori la Craiova pentru a ne

deschide fișele medicale și pentru a le completa cu examenele medicale. Nu știu

dacă acest deplasări la Craiova u fost făcute de C.E.I. și în interesul

serviciului”.

Martorul P.D.I. în declarația dată

la tribunal a menționată că „Mențin ambele declarații date pe parcursul

anchetei, declarații în cuprinsul cărora am relatat cele cunoscute de mine

despre împrejurările în care fiul meu a susținut examenul de admitere la

Academia de Poliție din București, O singură dată am discutat cu D.L. de

posibilitatea de a da niște bani pentru admiterea la examen, lucru pe care l-am

amintit și în declarația dată la procuror. Nu am mai avut alte discuții de

acest gen cu D.L. și precizez că eu nu am fost de acord cu a da bani pentru

admiterea fiului meu, întrucât și așa drumul și cazarea la București, precum și

taxa la București erau suficiente. Știu că inculpatul mi-a adus niște chestionare

pentru pregătirea examenului și mai știu că astfel de chestionare puteau fi și

cumpărate. Întrucât eu eram la serviciu, soția mea era cea care îl supraveghea

pe copil, însă precizez că eu eram cel care avea autoritate mai mare în

familie. La București au stat în jur de 8-10 zile și din câte știu, soția mea a

plecat cu 6, 7 milioane de lei la ea. Cred că s-a mai întors cu ceva acasă.

Atunci când trebuia achitați banii pentru meditațiile copiilor, împreună cu

soția vedeam cât anume trebuie să achităm. Nu știu dacă soția mea plătea bani

pentru meditații sau îi dădea copilul”.

Martorul P.E. în declarația dată la

tribunal a arătat că „Mențin declarația dată pe parcursul urmăririi penale, în

fața procurorului, în care am relatat împrejurările în care am mers spre a

susține examenul de admitere la școala de poliție. Nu știu nimic de discuțiile

dintre mama mea și inculpatul C.E.I. despre examenul de admitere. Am primit de

la inculpat niște teste grilă date la examenul de admitere din anul anterior,

am mai făcut și eu rost de astfel de teste și precizez că inculpatul nu mi-a

spus de unde le are. La examenul din București am mers împreună cu prietenul

meu, M.Șt., mama acestuia și în timp ce ne aflam acolo am fost vizitați o dată

de inculpat. Nu știu ce a discutat acesta cu mama mea pentru că eu nu am

asistat la nicio discuție, Am stat la București două săptămâni de zile și știu

că inculpatul ne-a vizitat înainte de a susține proba sportivă, făcând

deplasarea la București cu mașina noastră. Nu știu de unde avea adresa unde

locuiam în București. Nu știu de nicio discuție care să fi avut loc în familie

cu privire la retribuirea vreunei sume de bani, inculpatului.”

În declarația dată în faza

cercetării judecătorești, martora D.D.M. a relatat că „Nu sunt rudă cu niciuna

dinte părți și nici nu le cunosc. Așa cum am arătat și în declarația mea dată

la P.N.A. la data de 2 septembrie 2003, sunt colegă de serviciu cu numitul C.E.I.

și în vara anului 2002 am mers împreună cu acesta la București la Academia de

Poliție, pentru a mă interesa când sunt zilele de examen, deoarece fratele meu

urma să se prezinte la București pentru a susține examenul la Academia de

Poliție. Precizeze că am fost la București, în primul rând pentru a vedea un

apartament în care urma să locuiască fratele meu numitul D.I., iar deplasarea

am efectuat-o împreună cu C.E.I. Ionică cu un autoturism al cărui proprietar am

înțeles că este domnul P.E. De asemenea precizez că la Academia de Poliție am rămas

aproximativ o oră. Declar că, după ce am ajuns la Academia de Poliție, eu am

rămas să mă interesez de datele când vor fi examenele, iar C.E.I. a plecat cu

autoturismul spunând că trebuie să se întâlnească cu alte persoane și ne-am dat

întâlnire după aproximativ o oră pentru a veni la Academie și să mă ia. Arăt că

numitul C.E.I. a venit singur să mă ia de la Academie și am plecat singuri

acasă.”

În declarația dată în fața instanței

de apel, martorul D.V. a arătat că: Nu sunt rudă cu inculpații și nici cu

denunțătorul. Nu am pretenții față de acesta și declar că am fost vecin cu

inculpata P.E. Din spusele inculpaților, deoarece nu cunosc denunțătorul știu

că aceștia sunt acuzați că ar fi luat o sumă de bani, lucru pe care aceștia

l-au negat în fața mea. Alte aspecte eu mu mai cunosc. Am înțeles că acești

bani se susține că s-ar fi dat pentru a se intra la o școală de subofițeri. Ar

fi urmat să intre băiatul doamnei P.E. și încă un băiat, dat aceștia nu au

reușit la examen până în prezent. Inculpații s-au plâns mie de aceste lucruri

în timpul ce le făceam vizite în calitate de vecin. Pe perioada în care băiatul

se pregătea pentru examen, eu am făcut vizite și am văzut în casa ei și un alt

băiat care era prieten cu fata doamnei P.E. Era în vizită. Eu nu am văzut pe

cei doi băieți învățând împreună, dar am înțeles din spusele celor doi copii că

ar urma să dea împreună examen. Știu că inculpatul C.E.I. lucra la Poliția de

Frontieră în timp ce tinerii se pregăteau pentru examen. Mai știu și că

inculpatul C.E.I. a însoțit pe cei doi tineri pentru o vizită medicală la

Spitalul din Calafat. Tot din discuțiile celor doi tineri am înțeles că

inculpatul C.E.I. ar fi adus niște teste la limba franceză să se pregătească

tinerii. Fac totuși mențiunea că nu știu pentru ce materii erau aceste teste,

dar erau mai vechi, din anii anteriori. Nu cunosc în ce condiții s-a făcut

deplasarea la București pentru examen și nu știu dacă vreunul din inculpați au

vizitat tinerii la București, în această perioadă. După examen am discutat și

mi-au spus că nu au luat. Inculpații erau în relații bune, locuiau în același

cartier și erau cunoștințe de mai mult timp. Eu nu am cunoștință ca inculpații

să-și facă vizite la domiciliu sau să iasă împreună la diferite petreceri sau

evenimente. Știu că soțul inculpatei a lucrat pe la Poliția de Frontieră, dar

nu știu ce perioadă.”

În declarația dată în cursul

urmăririi penale, în fața procurorului, martora M.E. a arătat că „…O cunosc pe

D.D. de foarte mult timp și eram în relații apropiate cu aceasta și de fiecare

dată când aveam ceva probleme apelam la ajutorul acesteia. Precizez că din anul

1995 sunt angajată la Grupul Școlar Șt.M. din Calafat, ca îngrijitor și tot

acolo lucrează și D.D., astfel că ne cunoaștem foarte bine. Prin luna februarie

2002 aveam nevoie de o sumă de aproximativ 15.000.000 lei pentru că intenționam

să plec în Italia, având chemare de la o verișoară de a mea. M-am hotărât să o

rog pe doamna D.D. să mă împrumute cu o sumă de bani și am mers la aceasta

acasă și am rugat-o dacă are să mă împrumute cu o sumă de bani, spunându-i

că-mi sunt necesari cam 15.000.000 lei. Aceasta mi-a spus că m-ar servi cu cea

mai mare plăcere dar că suma de bani pe care o avea și pe care mi-a arătat-o pe

o masă îi sunt necesari pentru a rezolva examenul fiului său care urma să-l

susțină la Academia de Poliție. Am plecat împreună cu D.D. de la ea de acasă și

pe strada aceasta mi-a spus că urmează să meargă la magazin la doamna P.E. pe

care și eu o cunoșteam ca să-i dea banii. M-am despărțit de D.D. în fața

magazinului unde lucrează P.E. și am văzut-o pe aceasta intrând în magazin. Nu

știu ce s-a întâmplat acolo. Eu am fost nevoită să apelez la verișoara mea B.R.M.

care a făcut un împrumut de 20.000.000 lei de la B.A. și mi i-a dat ca să pot

pleca în Italia… După aproximativ 3 luni de zile când am revenit din Italia

m-am întâlnit cu D.D. care mi-a spus că deși a dat banii lui P.E., copilul nu a

intrat la Academia de Poliție și că persoana care trebuia să aranjeze la

academie era C.E.I., care refuză să-i restituie suma de 16.000.000 lei. D.D. m-a

rugat prin luna decembrie 2002 să merg eu să o rog pe P.E. să-i restituie banii

că pe ea o evită și să-i spun că dacă nu-i restituie o să-i reclame. Eu am mers

acasă la P.E., i-am spus că ar fi bine să-i restituie banii lui D.D., dar

aceasta mi-a sus că nu are ce face întrucât l-a rugat pe C.E.I. să-i dea banii

înapoi, iar acesta a refuzat. Și înaintea sărbătorilor de Paști în anul 2003

m-am întâlnit cu P.E. și știind că au apărut aceste discuții cu D.D. am

sfătuit-o că ar fi bine să rezolve problema să nu mai ajungă pe drumuri, iar ea

mi-a spus că nu are ce face, întrucât C.E.I. refuză să-i dea banii. Deși îl

cunosc și pe C.E.I., acestuia nu i-am zis niciodată nimic în legătură cu suma

respectivă, pentru că mi-a fost jenă de el.”

Înalta Curte consideră că din

coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate a fost dovedită nu numai existența

infracțiunii de trafic de influență și respectiv complicitate la trafic de

influență reținute în sarcina inculpaților, dar și vinovăția fiecăruia dintre

inculpați în comiterea acestor fapte.

Astfel, în cauză, inculpatul C.E.I.,

agent șef la C.M.J. Dolj din cadrul Ministerului de Interne, în luna februarie 2002

cu ajutorul coinculpatei P.E., pe care o cunoștea, urmare a relațiilor de

prietenie cu familia sa, a pretins și a primit suma de 16.000.000 lei, în

condițiile deja arătate, de la denunțătoarea D.L.D., coinculpata, fiind aceea,

care i-a transmis denunțătoarei, solicitarea sumei de bani pretinsă de

inculpat, lăsând să se creadă și chiar asigurând-o că are influențe asupra unui

funcționar de la Academia de Poliție pe care să-l determine să influențeze

admiterea la examenul de intrare în academie a fiului denunțătoarei, atât la

examenul medical, proba sportivă, cât și prin procurarea testelor grilă pentru

probele teoretice.

Înalta Curte constată că în mod

corect și temeinic motivat instanța de apel a stabilit că în contextul cauzei

sunt realizate condițiile legale ce caracterizează conținutul constitutiv al

infracțiunii de trafic de influență, în formele de participație reținute în

sarcina fiecărui inculpat.

Astfel, existența cerinței premise a

infracțiunii de trafic de influență, respectiv preexistența serviciului în care

își desfășura activitatea funcționarul de la Academia de Poliție, care avea în

competență verificarea unor condiții la examenul de admitere la acea

instituție, asupra căruia inculpatul C.E.I. a lăsat să se creadă că are

influență asupra acestuia prin sintagma că are „cunoștințe” la această

instituție de învățământ în vederea admiterii fiului denunțătoarei, a fost

îndeplinită, nefiind necesară determinarea în concret a persoanei

funcționarului, fiind suficientă și o referire implicită, cu caracter general.

Totodată, prin actele concrete de

executare ale inculpatului C.E.I., respectiv pretinderea sumei de 16.000.000

lei, în mod indirect, prin intermediul coinculpatei P.E., care l-a ajutat, prin

determinarea denunțătoarei D.D. în vederea remiterii sumei de bani solicitată,

în concret, a lăsat să creadă că are influență asupra unui funcționar cu atribuții

în desfășurarea propriu-zisă a examenului și primirea efectivă a acestei sume

de bani s-a adus atingere bunului mers al activității acelei instituții, al

prestigiului acesteia, fiind îndeplinite toate cerințele legale, atât din punct

de vedere obiectiv, cât și subiectiv al incriminării arătate.

Așadar, Înalta Curte nu poate avea

în vedere solicitarea apărării recurenților inculpați, în sensul inexistenței

infracțiunii de trafic de influență, în formele de participație reținute în

sarcina fiecărui inculpat, deoarece materialul probator administrat a dovedit

existența infracțiunii, precum și vinovăția inculpaților în săvârșirea

acesteia, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

12 C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte nu poate

reține nici critica apărării cu privire la încadrarea juridică a faptei

reținută în sarcina inculpaților, apreciindu-se că se impune schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1)

C. pen., deoarece actele concrete de executare comise de inculpați nu se

circumscriu inducerii în eroare, prin falsificarea adevărului, cu prilejul

formării unui raport patrimonial.

Infracțiunile de înșelăciune și

respectiv trafic de influență vizează atingerea unor valori sociale diferite,

prima lezând patrimoniul, iar cea de-a doua buna desfășurare a activității unor

organizații și instituții de interes public.

Din ansamblul probator administrat a

rezultat că inculpații C.E.I. și P.E., prin actele concrete de executare, în

formele de participație reținute, au lăsat să se creadă, existența unei

influențe asupra unui funcționar cu atribuții în desfășurarea examenului de

admitere la instituția de învățământ respectivă, care să permită promovarea

fiului denunțătoarei contra unei sume de bani necuvenite, ceea ce a și creat

convingerea denunțătoarei în a remite suma de bani solicitată în realizarea

serviciului respectiv și nicidecum că aceasta ar fi fost indusă în eroare

printr-o situație inexistentă sau a lăsa să se creadă că nu există ceva care în

realitate există pentru obținerea de către inculpați a unor foloase materiale

injuste.

Astfel, solicitarea schimbării

încadrării