ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3116/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3116/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 211 din 10

aprilie 2002 a Tribunalului Dolj, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul T.L., din

infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (1) și (2), cu art. 41

alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., aplicându-i pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 290 alin. (1), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., inculpatul a mai fost condamnat la un an

închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen.,

s-a dispus ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.

În conformitate cu art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere,

fixându-se un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 86

3

C. pen.,

inculpatul a fost obligat să se prezinte la judecătorul delegat din cadrul

Biroului Executări Penale al Tribunalului Dolj, în prima zi de vineri din

lunile ianuarie, aprilie, iulie și octombrie, ale fiecărui an și să respecte

măsurile de supraveghere, de la lit. a), b), c) și d), ale textului indicat.

Instanța a obligat pe inculpat la

72.297.461 lei despăgubiri civile către S.C. T.G.I.E. Oradea.

Au fost anulate actele false.

Inculpatul a fost obligat la

1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție

prima instanță, pe baza probelor administrate la urmărirea penală și, în mod

nemijlocit, în faza cercetării judecătorești, a reținut următoarea situație de

fapt:

Începând cu luna septembrie 1996,

inculpatul T.L. a lucrat în calitate de conducător auto la S.C. T.G.I.E. S.R.L

Oradea, având locul de muncă la depozitul din Craiova, iar prin fișa postului,

avea stabilite și atribuții de gestiune mobilă.

Începând cu anul 1997, inculpatul a

hotărât să-și însușească diferite sume de bani din încasările zilnice realizate

ca urmare a vânzării bunurilor societății, banii însușiți, folosindu-i în

interes personal. Pentru a nu fi descoperite actele repetate de sustragere,

inculpatul a alterat înscrisurile întocmite cu ocazia încasării sumelor de bani

de la clienți, în sensul că pe primul exemplar ce era înmânat cumpărătorului

trecea suma reală, iar pe celelalte două, trecea o sumă mult mai mică, pe care,

de fapt, o și depunea la casieria societății.

O altă modalitate prin care

inculpatul și-a însușit diferite sume de bani rezultate din vânzarea bunurilor

societății, a fost aceea a întocmirii unor facturi fictive în care a consemnat

livrarea de mărfuri unor societăți comerciale cu care a avut relații

comerciale.

Verificându-se gestiunea

inculpatului s-a constatat că, în modalitatea mai sus descrisă, acesta a produs

o pagubă în cuantum de 192.363.503 lei din care 65.268.999 lei reprezintă sume

ce pot fi recuperate de la trei societăți comerciale partenere de afaceri.

Prima instanță a apreciat că fapta

inculpatului, așa cum a fost descrisă, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 215

1

alin. (1) C. pen.

și de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 298 C. pen.,

ambele în formă continuată și aflate în concurs real.

La individualizarea pedepselor s-au

avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și s-a apreciat că în

raport de datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului, există

garanția că scopul pedepsei poate fi realizat și prin suspendarea sub

supraveghere.

Sub aspectul laturii civile, prima

instanță a apreciat că din prejudiciul total de 192.363.503 lei trebuie scăzute

sumele de 65.286.999 lei și, respectiv, de 54.442.085 lei, care pot fi

recuperate de la clienți și pentru care s-a trecut la executare, astfel încât,

răspunderea inculpatului trebuie angajată doar pentru diferența de 72.297.461

lei.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, au declarat apel Parchetul și partea civilă S.C. T.G.I.E. S.R.L

Oradea.

Criticile Parchetului se referă la

greșita individualizare a pedepselor și soluționarea necorespunzătoare a

laturii civile. Astfel, se susține că nu există temeiuri pentru suspendarea

executării pedepsei, iar prejudiciul nu a fost integral acoperit, întrucât nu

s-a acordat beneficiul nerealizat.

Motivele de apel ale părții civile

privesc în exclusivitate latura civilă și se referă la stabilirea greșită a

întinderii prejudiciului, care, potrivit expertizei întocmite în faza

cercetării judecătorești, este de 251.859.298 lei, la care trebuie să se adauge

foloasele nerealizate.

Curtea de Apel Craiova, secția

penală, prin decizia nr. 494 din 6 noiembrie 2002, a admis apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și de partea civilă S.C. T.G.I.E.

S.R.L Oradea și a desființat în parte sentința atacată, înlăturând art. 86

1

,

86

2

și 86

3

C. pen., făcând, totodată, aplicarea art. 64

și art. 71 C. pen. și, dispunând, ca pedeapsa rezultantă, de 3 ani închisoare,

aplicată inculpatului T.L., să se execute, în regim de detenție.

La fel, Curtea de Apel, l-a obligat

pe inculpat la 126.739.546 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C.

T.G.I.E. S.R.L Oradea, cu dobânzile legale, de la data însușirii sumelor de

bani și până la achitarea integrală a debitului.

Au fost menținute restul dispozițiilor

din sentință.

Instanța de control, constatând că

prima instanță, pe baza probelor administrate, a reținut o corectă stare de

fapt și a stabilit, just, vinovăția inculpatului, a considerat, în același timp

că, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, a dat o

eficiență nejustificat de mare datelor ce caracterizează persoana inculpatului,

desprinzându-le din contextul celorlalte împrejurări obiective care

demonstrează un grad de pericol social ridicat al infracțiunilor comise.

Astfel, valoarea ridicată a

prejudiciului produs, modalitatea în care au fost concepute și realizate

infracțiunile, întinderea, în timp, a activităților infracționale, impun, cu

necesitate, pentru realizarea cerințelor art. 52 C. pen., înlăturarea

prevederilor art. 86

1

C. pen. și executarea pedepsei în regim de

detenție.

În ceea ce privește soluționarea

laturii civile, instanța de fond a făcut aprecieri eronate cu privire la

limitele în care trebuie angajată răspunderea civilă a inculpatului pentru

repararea prejudiciului produs părții civile.

Justificat, nu s-au avut în vedere

concluziile raportului de expertiză întocmit de expert V.D., întrucât acesta

atestă săvârșirea altor acte infracționale decât cele reținute în rechizitoriu,

generatoare și ele de prejudiciu, dar, care, potrivit dispozițiilor art. 317 C.

proc. pen., nu pot face obiectul judecății, de vreme ce, nu s-a făcut

extinderea învinuirii, conform prevederilor art. 335 sau art. 336 C. proc. pen.

În consecință, reținându-se că

prejudiciul efectiv creat de inculpat prin săvârșirea infracțiunilor mai sus

menționate, este de 192.363.503 lei, din care, așa cum se recunoaște chiar de

partea civilă, suma de 65.268.999 lei poate fi recuperată de la clienți,

rezultă că răspunderea inculpatului trebuie angajată pentru suma de 126.739.546

lei, acordându-se și beneficiul nerealizat, reprezentând dobânzile legale, de

la data însușirii și până la achitarea integrală a debitului.

Nu se va avea în vedere decizia de

imputare emisă în sarcina inculpatului pentru suma de 54.442.085 lei, întrucât

aceasta se referă la alte acte cauzatoare de prejudiciu, care nu intră în

conținutul infracțiunilor deduse judecății.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, au declarat recursuri, inculpatul T.L. și parte civilă S.C.

T.G.I.E. S.R.L Oradea.

În recursul său, inculpatul a

invocat motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., susținând că înlăturarea art. 86

1

, 86

2

și 86

3

C. pen., operată de instanța de apel, este greșită, încât, individualizarea

pedepsei, în urma deciziei atacate, încalcă principiile de individualizare,

prevăzute de art. 72 C. pen.

Partea civilă S.C. T.G.I.E. S.R.L

Oradea, prin recursul său, solicită casarea deciziei atacate și obligarea

inculpatului T.L., la plata sumei de 456.329.328 lei despăgubiri civile, din

care 251.859.298 lei, reprezentând prejudiciu efectiv și 204.433.930 lei,

reprezentând foloase nerealizate, sumă pentru care, s-a constituit parte

civilă.

În susținerea cererii sale, partea

civilă invocă o declarație a inculpatului dată în fața organelor de control ale

unității, prin care inculpatul și-ar fi recunoscut însușirea sumei de

191.532.386 lei și expertiza efectuată de expertul V.D., care atestă însușirea

de către inculpat, prin întocmirea de facturi fictive, către societăți inexistente,

a sumei de 71.502.633 și prin falsificarea unor sume înscrise pe chitanțe

(exemplarele 2 și 3), a sumei de 180.402.765 lei, în total, a sumei de

251.905.398 lei.

Examinând hotărârea atacată, în

raport de criticile formulate prin recursuri, Curtea constată că, numai

recursul inculpatului este fondat, cel al părții civile, urmând a fi respins.

Astfel, în recursul inculpatului, se

observă, că una dintre cele două pedepse aplicate inculpatului, anume cea de 3

ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art.

215

1

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cade sub

incidența art. 1 și art. 8 din Legea nr. 543/2002, fiind grațiată integral.

Aceasta va face ca recursul

inculpatului să fie privit ca întemeiat și admis ca atacare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casându-se decizia penală atacată ca și

sentința primei instanțe, înlăturând dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen. și

repunând pedepsele, în individualitatea lor, în baza art. 1 și art. 8 din Legea

nr. 543/2002, să constate grațierea totală a pedepsei de 3 ani închisoare,

aplicată recurentului, pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Constatând intervenirea grațierii,

se va pune în vedere inculpatului, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Dar, constatarea grațierii pedepsei

de 3 ani închisoare, cu consecința, dispariției concursului de infracțiuni, va

face inoportună, executarea, prin privare de libertate, a infracțiunii de un an

închisoare, aplicată în temeiul art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., fiind îndeplinite condițiile art. 86

1

alin. (1) și 2 C. pen.

și, apreciindu-se că, inculpatul se poate reeduca, nemaisăvârșind infracțiuni,

chiar fără executarea pedepsei, încât, se va dispune suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere, stabilind, un termen de încercare, de 3 ani.

În baza art. 86

3

lit. a)

C. pen., urmează a obliga pe inculpat să se prezinte la judecătorul delegat din

cadrul Biroului Executări Penale al Tribunalului Dolj, în fiecare zi de vineri

din lunile ianuarie, aprilie, iulie și octombrie ale fiecărui an, din cadrul

termenului de încercare.

Inculpatul va fi obligat să respecte

măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. b), c) și d) C.

pen.

Totodată, se va atrage atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În rest, se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor pronunțate.

Cu privire la recursul declarat de

partea civilă S.C. T.G.I.E. S.R.L Oradea, se va observa că nu este posibil a fi

admis.

În mod corect, instanța de apel, ca

de altfel și prima instanță, au statuat, că părții civile nu i se poate acorda

o sumă mai mare, decât, cea pentru sustragerea căreia, a fost trimis în

judecată penală pentru delapidare.

În lipsa extinderii procesului

penale, pentru alte materiale, ale infracțiunii de delapidare, pentru care a

fost judecat, inculpatul nu poate fi judecat, lipsind sesizarea legală, cu

consecința, nulității absolute, a unor acte contrarii întinderii sesizării.

Faptul că una dintre declarațiile

inculpatului, făcută în cursul urmăririi penale, ca și expertiza tehnico –

contabilă, atestă sustragerea unei sume mai mari decât cea trecută în

rechizitoriu și că partea civilă și-a majorat suma solicitată, nu sunt de

natură a duce la o altă soluție, atât timp, cât nu s-a extins procesul penal,

conform art. 335 C. proc. pen. și, deci, instanțele nu sunt sesizate să judece

și cu privire la aceste sustrageri.

Rezultă din cele spuse, că recursul

părții civile este nefondat și va trebui respins în baza art. 385

15

alin. (1)pct. 1 lit. b) C. proc. pen., astfel că, sub aspectul soluției

pronunțate în latura civilă a cauzei, decizia va fi menținută, partea civilă

putându-și recupera eventualele diferențe de prejudiciu, inclusiv, cele privind

beneficiul nerealizat, printr-o acțiune civilă, separată.

Văzând și reglementarea suportării

cheltuielilor judiciare făcute de stat,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul T.L. împotriva deciziei penale nr. 494 din 6 noiembrie 2002 a Curții

de Apel Craiova.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 211 din 10 aprilie 2002 a Tribunalului Dolj.

Înlătură dispozițiile art. 33 și

art. 34 C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv 3 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și un an închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În baza art. 1 și art. 8 din Legea

nr. 543/2002, constată grațiată integral pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată

inculpatului pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pune în vedere inculpatului

dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 86

1

C. pen.,

suspendă, sub supraveghere, executarea pedepsei de un an închisoare, aplicată

inculpatului T.L., pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., stabilind un termen de încercare de 3

ani.

În baza art. 86

3

lit. a)

C. pen., obligă inculpatul să se prezinte la judecătorul delegat din cadrul

Biroului Executări Penale al Tribunalului Dolj, în fiecare primă zi de vineri

din lunile ianuarie, aprilie, iulie și octombrie ale fiecărui an, din cadrul

termenului de încercare.

Obligă inculpatul să respecte

măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86

3

lit. b), c) și d) C.

pen.

Atrage atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă S.C. T.G.I.E. SRL Oradea.

Obligă recurenta parte civilă să

plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 iunie 2003.