ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1694/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1694/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 118 din 01 iunie 2004 pronunțată în dosarul

nr. 8500/2003

al Tribunalului Olt, s-a dispus condamnarea inculpatului M.

M. la

pedepse cuprinse între unu și 7 ani închisoare, urmând ca, în baza art.

33 și

34 C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

Împotriva

hotărârii primei instanțe, au declarat apel Parchetul și

inculpatul,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia penală nr. 313

din 13 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul

nr. 1589/2004,

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe

lângă

Tribunalul Olt și admis apelul inculpatului M.M., iar conform art. 333 alin. (l)

C. proc. pen., s-a dispus restituirea cauzei pentru completarea urmăririi

penale, la Parchetul de pe

lângă Tribunalul Olt.

În baza

art. 139 alin. 2 C. proc. pen., combinat cu art. 160 C. proc. pen., a fost

revocată

măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea din 11 iunie

2005 a Tribunalului Olt, dată în dosarul nr. 5974/2003.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 6752 din 30 noiembrie 2005, a

dispus admiterea recursului formulat de Parchet, casarea

deciziei

Curții de Apel Craiova cu nr. 313 din 13 noiembrie 2005 și trimiterea cauzei

pentru continuarea judecății, la aceeași instanță de control judiciar.

În

rejudecare, Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 212

din 23

iunie 2006, a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul M.

M.

împotriva sentinței penale nr. 118 din 01 iunie 2004, pronunțată de

Tribunalul

Olt în dosarul nr. 8500/2003, desființând această hotărâre și, conform

art. 334 C. proc. pen.,

schimbând încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 208

și 209 alin. (2) lit. g) raportat la art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 și 209 alin. (1) lit. g)

C. pen. raportat la art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., text în baza căruia,

inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 219 alin. (1) C.

pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de un an închisoare, iar

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a

dispus achitarea acestuia, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (3) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa

rezultantă de 5 ani închisoare, aplicându-i-se dispozițiile art. 64 lit. a) și

b) și art. 71 C. pen., cu menținerea stării de arest și deducându-se arestul

preventiv executat de inculpat de la 27 iunie 2003 la zi.

A fost obligat inculpatul la

plata sumei de 55.387.000 ROL despăgubiri civile către partea civilă SC P.S.P.

Ploiești și a fost menținută obligarea inculpatului la plata sumei de 2.500.000

ROL cheltuieli judiciare către partea civilă R.H. și 10.000.000 ROL cheltuieli

judiciare statului.

De

asemenea, prin aceeași decizie penală, a fost respins, ca nefondat,

apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Olt.

Împotriva acestei din urmă

decizii (nr. 212 din 23 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova), în termen legal,

au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul M.M.,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia penală nr. 6979

din 29 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în

dosarul nr. 820/54/2006, s-a dispus admiterea recursului declarat de inculpat,

casarea deciziei atacate numai cu privire la existența sau inexistența

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 208 – art. 209 alin.

(1) lit. g) și art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., reținută în sarcina

inculpatului și cu privire la soluționarea laturii civile corespunzătoare

acestei infracțiuni.

S-a dispus totodată punerea

de îndată în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă

cauză și a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, a rămas să fie achitat

din fondul Ministerului Justiției, iar cheltuielile judiciare avansate de stat,

au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța supremă a constatat, în esență, că în cauză nu au fost

administrate probe suficiente care să ateste vinovăția inculpatului, deși cauza

a parcurs două cicluri procesuale, instanțele de fond și de apel omițând să se

pronunțe asupra probatoriilor solicitate în apărare de către inculpat,

apreciate de instanța de recurs drept utile, necesare și concludente în cauză.

În rejudecare, după casare,

Curtea de Apel Craiova a înregistrat cauza, la data de 09 ianuarie 2007, sub

nr. 820/54/2006, procedând la audierea inculpatului M.M., la termenul din 28

iunie 2007 și audierea martorilor I.V., C.C.A. și S.C. (la termenele din 28

iunie 2007 și 18 octombrie 2007), încuviințați în apărare pentru inculpat; s-au

solicitat relații la SC T. SA Balotești, județul Ilfov, privind identitatea

titularului posturilor telefonice, iar conform adresei nr. 65917 din 10 aprilie

2007, s-a luat act că persoana în cauză este numitul S.B.; din cauze obiective,

această persoană nu a fost audiată, întrucât adresa indicată nu mai este

actuală și în cursul procesului nu s-a putut stabili domiciliul pe care-l

deține în prezent.

S-a dispus citarea

martorilor P.E., G.C.G. și I.F., solicitându-se sprijinul I.P.J. Prahova – S.E.I.

a persoanei, în vederea comunicării adreselor actuale ale acestora, precum și

aducerea cu mandat, fără însă ca martorii respectivi să se prezinte și să poată

fi audiați.

În raport de toate

probatoriile administrate în faza de urmărire penală și în faza cercetării

judecătorești, instanța de apel a reținut că, în noaptea de 19 iunie 2003,

inculpatul M.M. a condus pe DN. 67 B, din direcția Pitești - Leleasca, în

direcția Drăgășani, o autocisternă marca TATRA și un cap tractor IVECO,

încărcată cu țiței în cantitate de 27 tone, iar pe raza comunei Dobroteasa la

Km. 128 + 600, a produs un accident rutier, în sensul că la efectuarea unei

manevre de depășire a pierdut controlul volanului și a determinat răsturnarea

cisternei și distrugerea prin incendiere a gardului locuinței părții vătămare R.H.

Din

cercetările efectuate la fața locului, s-a reținut că au fost găsite

urme de

anvelope având caracteristici similare celor de la autocisterna răsturnată

pe un

traseu cuprins între punctul Plopcea, loc de intersecție între un drum

agricol

de pe raza comunei Leleasca și DN. 67 B, traseul respectiv conducând la

conducta

magistrală Orlești - Poiana Laculului, de pe raza comunei Leleasca,

unde au

fost găsite montate două instalații artizanale, cu ajutorul cărora se putea

sustrage țiței din conducta magistrală; totodată, s-a reținut că urmele de

anvelope

apar în sensul de deplasare Pitești - Drăgășani, iar pe

drumul agricol s-au găsit și

au fost ridicate mai multe fragmente de

vopsea, care corespund probelor de

vopsea ridicate de la capul tractor.

În

acest sens, au fost reținute concluziile raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 177232 din 1 iulie 2003, precum și procesul-verbal de

constatare și cercetare la

fața locului încheiat la 20 iunie 2003, însoțit de planșe foto.

De

asemenea, s-a reținut că la locul accidentului rutier au fost

prelevate

impresiuni digitale de pe interiorul geamului portierei stânga față ale

autotractorului,

expertizate dactiloscopic, raportul cu nr. 24351

din 27 iunie

2003, întocmit de I.P.J. Olt - Serviciul Criminalistic, concluzionând că urmele

digitale aparținând inculpatului M.M. fiind produse de degetele inelar și mic

de la mâna stângă, iar experții criminaliști au opinat în

sensul că

aceste urme au putut fi produse prin sprijin de portieră în cazul în care

cabina se afla răsturnată în poziția lateral-stânga.

Totodată, s-a procedat la

identificarea produsului aflat în

autocisternă,

constatându-se că este vorba de amestecuri de fracții petroliere care

prezintă aceleași valori ale caracteristicilor cu

probele ridicate din conducta

magistrală.

S-a

concluzionat că

inculpatul M.M. a transportat

produs

petrolier pentru care știa că nu există documente de proveniență,

activitatea de transport desfășurându-se pe timp

de noapte, după încărcarea

autocisternei

pe câmp, iar nu de la un depozit, împrejurări care sub aspect

material constituie complicitate la infracțiunea

de furt calificat de produs

petrolier,

astfel cum este incriminată în conținutul art. 26 C. pen., raportat la

art.

208 și 209 alin. (2) lit. g), alin. (3) lit. a) C. pen.

Sub

aspect subiectiv, se reține că inculpatul a acționat cu intenție

indirectă,

în sensul acceptării producerii urmărilor socialmente periculoase,

specifice

infracțiunii de furt, cât timp inculpatul avea cunoștință despre obligația

de a

deține documente justificative pentru marfa transportată, în caz contrar,

marfa

fiind „fără acte" deci, activitatea de

transport intrând în sfera

ilicitului penal.

Î

n privința apărărilor formulate de inculpat, care a invocat drept

cauză de înlăturare a caracterului penal al

faptei, constrângerea fizică și morală,

astfel cum este reglementat în art. 46 C. pen., se reține caracterul

nefondat deoarece nu este îndeplinită una din condițiile de esență stipulată de

legiuitor,

respectiv caracterul

insurmontabil al constrângerii, constând în imposibilitatea

obiectivă a

făptuitorului de a se opune și de a rezista constrângerii care determină

săvârșirea infracțiunii.

În speță, se reține că

inculpatul se afla singur în cabina

autocisternei,

fiind apelat telefonic de către persoanele despre care a pretins că

au exercitat constrângere asupra sa (I.F. și P.E.),

având astfel

posibilitatea să

sesizeze telefonic despre comiterea infracțiunii sau să împiedice consumarea

acesteia prin efectuarea deplasării pe altă rută decât aceea stabilită.

De asemenea, în privința

actelor de violență pretins a fi fost

exercitate

asupra sa de către cei doi martori, se reține că inculpatul a fost

expertizat medico-legal la scurt timp după

comiterea infracțiunii (raportul de

constatare

medico-legală nr. 671/ E din 27 iunie 2003), constatându-se că

prezintă leziuni traumatice numai la nivelul

membrelor inferioare, respectiv la

coapsa

stângă și gamba dreaptă, produse în timpul accidentului rutier. Așa fiind, s-a

reținut că

inculpatul M.

M. a acționat în calitate de complice,

transportând produs petrolier despre care a cunoscut că este sustras, prin

aceasta oferind ajutor autorilor furtului, în

scopul scoaterii bunului sustras în afara locului infracțional și

facilitarea

valorificării acestuia.

Prin

decizia penală nr. 225/2007 s-a procedat la o nouă judecată a

cauzei

în sensul desființării în partea sentinței penale nr. 118 din 1 iunie 2004

pronunțată

de Tribunalul Olt, privitor la infracțiunea de furt calificat, prevăzută

de

art. 208 și 209 alin. (2) lit. g), alin. (3) lit. a) C.

pen., după descontopirea pedepsei

rezultante de 7 ani închisoare, stabilită prin sentința

apelată, modificată prin decizia penală nr. 212 din 23 iunie 2006 a Curții de

Apel Craiova și repunerea în individualitatea lor a infracțiunilor, se reține complicitate

la infracțiunea dedusă judecății, sens în care în temeiul art. 334 C. proc.

pen.

, se dispune schimbarea încadrării

juridice,

condamnarea inculpatului

pentru o infracțiune prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la

art.

208 și 209 alin. (2) lit. g), alin. (3) lit. a) C. pen., la o pedeapsă egală cu

minimul special prevăzut de lege, respectiv 4 ani închisoare.

Reținând starea de concurs

real între infracțiunea dedusă judecății

în

prezenta cauză și infracțiunea prevăzută de art. 219 alin. (l) C.

pen., pentru care s-a

aplicat pedeapsa de un an închisoare, printr-o sentință

de condamnare intrată în putere de lucru judecat, în conformitate cu

dispozițiile art. 36 C. pen., coroborat cu art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în

detenție și aplicarea corespunzătoare a pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.,

pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.

Totodată, se deduce din pedeapsa

aplicată durata detenției preventive de la 27 iunie 2003, până la 29 noiembrie

2006, inclusiv.

Sub aspect civil, se reține

că prin activitatea infracțională dedusă judecății s-a produs un prejudiciu

părții civile SC C. SA Ploiești, reprezentat de contravaloarea produsului

petrolier sustras și nerecuperat, operând răspunderea civilă delictuală a

inculpatului, în temeiul art. 998, 999 și 1001 C. civ., în sensul că pentru

creanța datorată de debitorii solidari, creditorul poate urmări pe oricare

dintre aceștia pentru întreaga sumă datorată, urmând astfel să fie obligat

inculpatul M.M. la 58.164.650 ROL, despăgubiri către partea civilă.

În privința celorlalte

dispoziții ale sentinței apelate, astfel cum a fost modificată prin decizia

penală nr. 212 din 23 iunie 2006, a Curții de Apel

Craiova, care nu contravin soluțiilor adoptate prin decizie, se aplică

dispozițiile art. 382 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii, a

formulat recurs inculpatul M.M. a cărui critică a vizat nelegalitatea hotărârii

sub aspectul greșitei condamnări susținând că nu el a săvârșit fapta de

complicitate la infracțiunea de furt calificat, motiv pentru care a solicitat

achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen.

Examinând cauza în raport de

motivul invocat analizat prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 18

C. proc. pen. și din oficiu, constată că recursul este nefondat.

Eroarea gravă de fapt există

atunci când este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența sau

inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie

prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea

conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.

Examinând cauza se constată

că situația de fapt reținută de instanțe este în concordanță cu probele

administrate în cauză iar hotărârea de condamnare este legală și temeinică.

Astfel, se constată că s-au administrat

probe suficiente pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele iar situația de fapt

reținută este confirmată de aceste probe, condamnarea inculpatului fiind

urmarea firească și logică a analizei corecte a probelor administrate în cauză.

Cum, examinând cauza din

oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârii, urmează ca

potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să

respingă recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 225

din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 225 din 13

decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 mai 2008.