ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1694/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 118 din 01 iunie 2004 pronunțată în dosarul nr. 8500/2003 al Tribunalului Olt, s-a dispus condamnarea inculpatului M. M. la pedepse cuprinse între unu și 7 ani închisoare, urmând ca, în baza art. 33 și 34 C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare. Împotriva hotărârii primei instanțe, au declarat apel Parchetul și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia penală nr. 313 din 13 octombrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1589/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și admis apelul inculpatului M.M., iar conform art. 333 alin. (l) C. proc.

pen., s-a dispus restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt. În baza art. 139 alin. 2 C. proc. pen., combinat cu art. 160 C. proc. pen., a fost revocată măsura arestării preventive luată față de inculpat prin încheierea din 11 iunie 2005 a Tribunalului Olt, dată în dosarul nr. 5974/2003. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 6752 din 30 noiembrie 2005, a dispus admiterea recursului formulat de Parchet, casarea deciziei Curții de Apel Craiova cu nr. 313 din 13 noiembrie 2005 și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății, la aceeași instanță de control judiciar. În rejudecare, Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 212 din 23 iunie 2006, a dispus admiterea apelului declarat de inculpatul M. M. împotriva sentinței penale nr. 118 din 01 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 8500/2003, desființând această hotărâre și, conform art. 334 C. proc.

pen., schimbând încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 208 și 209 alin. (2) lit. g) raportat la art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 208 și 209 alin. (1) lit. g) C. pen. raportat la art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., text în baza căruia, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 219 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de un an închisoare, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea acestuia, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (3) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, aplicându-i-se dispozițiile art. 64 lit. a) și b) și art. 71 C. pen., cu menținerea stării de arest și deducându-se arestul preventiv executat de inculpat de la 27 iunie 2003 la zi.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 55.387.000 ROL despăgubiri civile către partea civilă SC P.S.P. Ploiești și a fost menținută obligarea inculpatului la plata sumei de 2.500.000 ROL cheltuieli judiciare către partea civilă R.H. și 10.000.000 ROL cheltuieli judiciare statului. De asemenea, prin aceeași decizie penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt. Împotriva acestei din urmă decizii (nr. 212 din 23 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova), în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul M.M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia penală nr. 6979 din 29 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 820/54/2006, s-a dispus admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei atacate numai cu privire la existența sau inexistența infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 26 raportat la art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) și art. 209 alin. (3) lit. a) C. pen., reținută în sarcina inculpatului și cu privire la soluționarea laturii civile corespunzătoare acestei infracțiuni. S-a dispus totodată punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este arestat în altă cauză și a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 lei, a rămas să fie achitat din fondul Ministerului Justiției, iar cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această decizie, instanța supremă a constatat, în esență, că în cauză nu au fost administrate probe suficiente care să ateste vinovăția inculpatului, deși cauza a parcurs două cicluri procesuale, instanțele de fond și de apel omițând să se pronunțe asupra probatoriilor solicitate în apărare de către inculpat, apreciate de instanța de recurs drept utile, necesare și concludente în cauză. În rejudecare, după casare, Curtea de Apel Craiova a înregistrat cauza, la data de 09 ianuarie 2007, sub nr. 820/54/2006, procedând la audierea inculpatului M.M., la termenul din 28 iunie 2007 și audierea martorilor I.V., C.C.A.

și S.C. (la termenele din 28 iunie 2007 și 18 octombrie 2007), încuviințați în apărare pentru inculpat; s-au solicitat relații la SC T. SA Balotești, județul Ilfov, privind identitatea titularului posturilor telefonice, iar conform adresei nr. 65917 din 10 aprilie 2007, s-a luat act că persoana în cauză este numitul S.B.; din cauze obiective, această persoană nu a fost audiată, întrucât adresa indicată nu mai este actuală și în cursul procesului nu s-a putut stabili domiciliul pe care-l deține în prezent. S-a dispus citarea martorilor P.E., G.C.G. și I.F., solicitându-se sprijinul I.P.J. Prahova – S.E.I. a persoanei, în vederea comunicării adreselor actuale ale acestora, precum și aducerea cu mandat, fără însă ca martorii respectivi să se prezinte și să poată fi audiați.

În raport de toate probatoriile administrate în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, instanța de apel a reținut că, în noaptea de 19 iunie 2003, inculpatul M.M. a condus pe DN. 67 B, din direcția Pitești - Leleasca, în direcția Drăgășani, o autocisternă marca TATRA și un cap tractor IVECO, încărcată cu țiței în cantitate de 27 tone, iar pe raza comunei Dobroteasa la Km. 128 + 600, a produs un accident rutier, în sensul că la efectuarea unei manevre de depășire a pierdut controlul volanului și a determinat răsturnarea cisternei și distrugerea prin incendiere a gardului locuinței părții vătămare R.H. Din cercetările efectuate la fața locului, s-a reținut că au fost găsite urme de anvelope având caracteristici similare celor de la autocisterna răsturnată pe un traseu cuprins între punctul Plopcea, loc de intersecție între un drum agricol de pe raza comunei Leleasca și DN.

67 B, traseul respectiv conducând la conducta magistrală Orlești - Poiana Laculului, de pe raza comunei Leleasca, unde au fost găsite montate două instalații artizanale, cu ajutorul cărora se putea sustrage țiței din conducta magistrală; totodată, s-a reținut că urmele de anvelope apar în sensul de deplasare Pitești - Drăgășani, iar pe drumul agricol s-au găsit și au fost ridicate mai multe fragmente de vopsea, care corespund probelor de vopsea ridicate de la capul tractor. În acest sens, au fost reținute concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 177232 din 1 iulie 2003, precum și procesul-verbal de constatare și cercetare la fața locului încheiat la 20 iunie 2003, însoțit de planșe foto.

De asemenea, s-a reținut că la locul accidentului rutier au fost prelevate impresiuni digitale de pe interiorul geamului portierei stânga față ale autotractorului, expertizate dactiloscopic, raportul cu nr. 24351 din 27 iunie 2003, întocmit de I.P.J. Olt - Serviciul Criminalistic, concluzionând că urmele digitale aparținând inculpatului M.M. fiind produse de degetele inelar și mic de la mâna stângă, iar experții criminaliști au opinat în sensul că aceste urme au putut fi produse prin sprijin de portieră în cazul în care cabina se afla răsturnată în poziția lateral-stânga. Totodată, s-a procedat la identificarea produsului aflat în autocisternă, constatându-se că este vorba de amestecuri de fracții petroliere care prezintă aceleași valori ale caracteristicilor cu probele ridicate din conducta magistrală.

S-a concluzionat că inculpatul M.M. a transportat produs petrolier pentru care știa că nu există documente de proveniență, activitatea de transport desfășurându-se pe timp de noapte, după încărcarea autocisternei pe câmp, iar nu de la un depozit, împrejurări care sub aspect material constituie complicitate la infracțiunea de furt calificat de produs petrolier, astfel cum este incriminată în conținutul art. 26 C. pen., raportat la art. 208 și 209 alin. (2) lit. g), alin. (3) lit. a) C. pen. Sub aspect subiectiv, se reține că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, în sensul acceptării producerii urmărilor socialmente periculoase, specifice infracțiunii de furt, cât timp inculpatul avea cunoștință despre obligația de a deține documente justificative pentru marfa transportată, în caz contrar, marfa fiind „fără acte" deci, activitatea de transport intrând în sfera ilicitului penal.

Î n privința apărărilor formulate de inculpat, care a invocat drept cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, constrângerea fizică și morală, astfel cum este reglementat în art. 46 C. pen., se reține caracterul nefondat deoarece nu este îndeplinită una din condițiile de esență stipulată de legiuitor, respectiv caracterul insurmontabil al constrângerii, constând în imposibilitatea obiectivă a făptuitorului de a se opune și de a rezista constrângerii care determină săvârșirea infracțiunii. În speță, se reține că inculpatul se afla singur în cabina autocisternei, fiind apelat telefonic de către persoanele despre care a pretins că au exercitat constrângere asupra sa (I.F. și P.E.), având astfel posibilitatea să sesizeze telefonic despre comiterea infracțiunii sau să împiedice consumarea acesteia prin efectuarea deplasării pe altă rută decât aceea stabilită.

De asemenea, în privința actelor de violență pretins a fi fost exercitate asupra sa de către cei doi martori, se reține că inculpatul a fost expertizat medico-legal la scurt timp după comiterea infracțiunii (raportul de constatare medico-legală nr. 671/ E din 27 iunie 2003), constatându-se că prezintă leziuni traumatice numai la nivelul membrelor inferioare, respectiv la coapsa stângă și gamba dreaptă, produse în timpul accidentului rutier. Așa fiind, s-a reținut că inculpatul M. M. a acționat în calitate de complice, transportând produs petrolier despre care a cunoscut că este sustras, prin aceasta oferind ajutor autorilor furtului, în scopul scoaterii bunului sustras în afara locului infracțional și facilitarea valorificării acestuia.

Prin decizia penală nr. 225/2007 s-a procedat la o nouă judecată a cauzei în sensul desființării în partea sentinței penale nr. 118 din 1 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Olt, privitor la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și 209 alin. (2) lit. g), alin. (3) lit. a) C. pen., după descontopirea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare, stabilită prin sentința apelată, modificată prin decizia penală nr. 212 din 23 iunie 2006 a Curții de Apel Craiova și repunerea în individualitatea lor a infracțiunilor, se reține complicitate la infracțiunea dedusă judecății, sens în care în temeiul art. 334 C. proc. pen. , se dispune schimbarea încadrării juridice, condamnarea inculpatului pentru o infracțiune prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 208 și 209 alin. (2) lit. g), alin. (3) lit. a) C. pen., la o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, respectiv 4 ani închisoare.

Reținând starea de concurs real între infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză și infracțiunea prevăzută de art. 219 alin. (l) C. pen., pentru care s-a aplicat pedeapsa de un an închisoare, printr-o sentință de condamnare intrată în putere de lucru judecat, în conformitate cu dispozițiile art. 36 C. pen., coroborat cu art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, cu executare în detenție și aplicarea corespunzătoare a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen. Totodată, se deduce din pedeapsa aplicată durata detenției preventive de la 27 iunie 2003, până la 29 noiembrie 2006, inclusiv.

Sub aspect civil, se reține că prin activitatea infracțională dedusă judecății s-a produs un prejudiciu părții civile SC C. SA Ploiești, reprezentat de contravaloarea produsului petrolier sustras și nerecuperat, operând răspunderea civilă delictuală a inculpatului, în temeiul art. 998, 999 și 1001 C. civ., în sensul că pentru creanța datorată de debitorii solidari, creditorul poate urmări pe oricare dintre aceștia pentru întreaga sumă datorată, urmând astfel să fie obligat inculpatul M.M. la 58.164.650 ROL, despăgubiri către partea civilă. În privința celorlalte dispoziții ale sentinței apelate, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 212 din 23 iunie 2006, a Curții de Apel Craiova, care nu contravin soluțiilor adoptate prin decizie, se aplică dispozițiile art. 382 C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii, a formulat recurs inculpatul M.M. a cărui critică a vizat nelegalitatea hotărârii sub aspectul greșitei condamnări susținând că nu el a săvârșit fapta de complicitate la infracțiunea de furt calificat, motiv pentru care a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Examinând cauza în raport de motivul invocat analizat prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. și din oficiu, constată că recursul este nefondat. Eroarea gravă de fapt există atunci când este evidentă stabilirea eronată a faptelor în existența sau inexistența lor, în natura lor ori în împrejurările în care au fost comise, fie prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau, fie prin denaturarea conținutului acestora, cu condiția să fi influențat asupra soluției adoptate.

Examinând cauza se constată că situația de fapt reținută de instanțe este în concordanță cu probele administrate în cauză iar hotărârea de condamnare este legală și temeinică. Astfel, se constată că s-au administrat probe suficiente pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele iar situația de fapt reținută este confirmată de aceste probe, condamnarea inculpatului fiind urmarea firească și logică a analizei corecte a probelor administrate în cauză. Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârii, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 225 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 225 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2008.