ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3974/2009

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 409 din 10 iulie

2006, a Tribunalului Dolj, în baza art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul

B.V., la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 127

5

din Legea nr. 149/2004, pentru modificarea Legii nr. 64/1995, cu aplicarea art.

74, 76 C. pen., același inculpat a fost condamnat la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se

un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

Au fost anulate

filele CEC seria X 000 nr. 0001 și X 000 nr. 0002.

S-a luat act că SC

„G.P.C.” SRL nu s-a constituit parte civilă.

Totodată, inculpatul

a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În executarea

aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al SC V. SRL

Craiova, la datele de 30 ianuarie 2004 și 27 februarie 2004, a emis două file

CEC, în valoare totală de 1.042.279.230 RON în favoarea SC G. SRL, fără a avea

disponibil în contul societății pe care o administra și fără a avea specimen de

semnătură în bancă.

De asemenea, în

momentul deschiderii procedurii reorganizării judiciare și a falimentului față

de SC V. SRL Craiova prin Sentința civilă nr. 64/2004 - pronunțată în Dosarul

nr. 43/F/2004 al Tribunalului Dolj, deși a fost notificat în scris, să depună

documentele contabile, a nesocotit acest fapt, prezentând o parte a

documentației, abia pe data de 23 februarie 2005 după ce fuseseră sesizate

organele de cercetare penală de către lichidatorul judiciar numit în cauză.

Prin Decizia penală

nr. 178 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

penală, în Dosarul nr. 11906/54/2006, a fost admis apelul declarat de

inculpatul B.V. împotriva Sentinței penale nr. 409 din 10 iulie 2006 a

Tribunalului Dolj care a fost desființată în parte.

După descontopirea

pedepsei rezultante, în baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea

juridică din art. 127

5

din Legea nr. 149/2004 în art. 120 din Legea

nr. 149/2004, pentru modificarea Legii nr. 64/1995, text în baza căruia, prin

reținerea dispozițiilor art. 74, 76 C. pen. și art. 13 C. pen., inculpatul B.V.

a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 33, 34

C. pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni

închisoare.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Împotriva deciziei

sus-arătate, a declarat recurs inculpatul B.V., invocând cazurile de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen., Înalta Curte

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri,

conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. combinat cu

art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

Solicitarea recurentului

inculpat de a se dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prev.de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., în infracțiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 și art. 84 alin. (1)

pct. 3 din Legea nr. 59/1934 nu poate fi primită, fiind lipsită de suport

juridic.

Așa cum, în mod

justificat, atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut, în cauză

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. de

art. 215 alin. (1) și (4) C. pen.

Astfel, așa cum a

declarat și în fața instanței de apel martorul D.D.G. - reprezentantul SC

G.P.C. SRL Craiova nu avea cunoștință, în momentul emiterii celor două CEC-uri

de către inculpat, că societatea acestuia nu avea disponibil în cont, relațiile

comerciale avute anterior chiar i-au întărit încrederea în acesta.

Faptul că inculpatul

a urmărit scopul de la alin. (1) al art. 215 C. pen. și anume acela de a obține

pentru sine un folos material injust, rezultă fără echivoc, din modul în care a

acționat. Astfel, deși cel de-al doilea administrator al SC V. SRL Craiova -

A.S., avea și el depus specimen de semnătură la F. - Filiala Craiova, iar

pentru valabilitatea unui CEC era nevoie de ambele semnături, inculpatul a emis

cele două CEC-uri dar cu semnătura sa. De altfel, lipsa celei de-a doua

semnături, a fost pe lângă lipsa lichidităților, un alt motiv de refuz la

plată.

Apărarea inculpatului

că prin actul adițional nr. 2 din 7 ianuarie 2004, administratorul A.S. s-a

retras din societate și nu mai avea drept de semnătură este lipsită de

conținut, în condițiile în care inculpatul nu a făcut cunoscut acest fapt

băncilor la care avea conturi, iar actul adițional respectiv a fost înregistrat

la Registrul Comerțului abia la data de 20 septembrie 2004, în baza încheierii

judecătorului delegat nr. 7065 din 15 septembrie 2004.

Așa cum s-a arătat și

mai sus, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și nu se impune schimbarea încadrării

juridice.

De altfel, soluția

instanțelor de fond și de apel este în deplin acord cu Decizia nr. IX din 24

octombrie 2005 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin

care s-a statuat că pentru a nu se afla în fața infracțiunii prev. de art. 84

alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este necesar ca beneficiarul cecului să

aibă cunoștință în momentul emiterii, că nu există disponibilul necesar

acoperirii acestuia la tras, ceea ce în speța de față nu este cazul.

Având în vedere cele

care preced, Înalta Curte constată că sunt nejustificate solicitarea

recurentului inculpat, prin apărătorul desemnat din oficiu, de a se dispune

încetarea procesului penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. rap.

la art. 10 lit. g), pentru infracțiunile la legea cecului, astfel cum a

solicitat schimbarea încadrării juridice, precum și solicitarea de a se dispune

achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10

lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (4) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Nici ultimul motiv de

recurs nu poate fi primit, din probele administrate pe parcursul urmăririi

penale cât și în faza cercetării judecătorești (Sentința civilă nr. 64/2004

dată în Dosarul nr. 43/F/2004 al Tribunalului Dolj, Notificarea nr. 5046 din 17

martie 2004, Încheierea nr. 211 din 25 mai 2004) rezultând cu pregnanță

vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 127

5

din Legea nr. 64/95, modificată prin art. 120 din Legea nr. 149/2004.

Apărarea inculpatului

că nu a putut preda documentele contabile pentru că i-au fost ridicate de

poliție la data de 29 ianuarie 2004 nu este întemeiată, deoarece conform

procesului-verbal întocmit în acea zi, rezultă că au fost ridicate documentele

contabile pe anul 2003, astfel că inculpatul avea posibilitatea să predea

lichidatorului celelalte acte solicitate și să-l informeze cu privire la actele

pe anul 2003.

Termenul de predare a

documentelor contabile prevăzut de lege este de 10 zile, astfel că la data de

27 mai 2005, când a depus la Dosarul nr. 43/F/2004 al Tribunalului Dolj actele

contabile, infracțiunea se consumase de mult timp.

Așa fiind, în cauză

nu se poate dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea sus-arătată, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Pentru aceste

considerente, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva Deciziei penale nr. 28

din 17 februarie a Curții de Apel Craiova, secția penală, cauze minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 27 noiembrie 2009.

Procesat

de GGC - NN