ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1365/2008

Asupra recursului de față, În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele; Prin sentința penală nr. 409 din 10 iulie 2006 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul B.V., din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (l) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934. În baza art. 215 alin. (l) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, a fost condamnat inculpatul B.V., la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 127 5 din Legea nr. 149/2004, pentru modificarea Legii nr. 64/1995, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, care în final va executa pedeapsa cea mai grea de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de un an și 6 luni închisoare, pe perioada prevăzută de art. 82 C. pen. Pentru a hotăra astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 29 ianuarie 2004, prin intermediul Institutului de M.I. București, societățile SC T. SA, SC S. SA București, SC G.P.C. SRL, SC V. SRL Craiova, SC Z., SC F.E.O. SA Craiova, SC D.F.E.E.E.

SA, au intrat într-un circuit de compensare a creditelor și debitelor reciproce, ocazie cu care s-a întocmit procesul verbal nr. 56481. Prin circuitul de compensare menționat au fost însă și operații aparente generate de factura fiscală DJ VDF nr. 7605201 pentru carne de pui în valoare de 512.000.000 lei emisă de SC V. SRL Craiova către SC G.P.C. SRL. Fictivitatea acestei obligații rezidă din faptul că atât furnizorul (în persoana inculpatului B.V.) cât și D.D., administrator al SC G.P.C. SRL, au confirmat că marfa nu a fost livrată, susținere care se coroborează cu stornarea acestei facturi compensate prin factura DJ VDF nr. 5605208 din 30 ianuarie 2004, întocmită imediat după compensare. Ulterior, inculpatul B.V.

a emis fila C.E.C. seria BA312 nr. 00016353, completând toate rubricile, pe care i-a înmânat-o numitului D.D., aceasta fiind refuzată la plată pentru lipsa disponibilului. În mod similar a procedat inculpatul și cu ocazia emiterii file C.E.C. seria BA312 nr. 00016373, în valoare de 530.279.230 lei, iar ca urmare a participării în circuitul civil de compensare nr. 28345 din 24 februarie 2004 au fost stinse obligații de aceeași valoare între aceleași societăți. Prin emiterea celor două file C.E.C. a fost cauzat un prejudiciu total de 1.042.279.230 lei. Prin adresa nr. 5046 din 17 martie 2004 inculpatul, în calitate de administrator al SC V. SRL a fost notificat să prezinte documentele necesare în vederea declanșării procedurii reorganizării judiciare și falimentului față de societatea sus menționată.

Inculpatul a nesocotit notificarea adresată de care a luat cunoștință, înaintându-i administratorului numit prin încheierea nr. 211 din 25 mai 2004, invitația de a se prezenta la sediul societății pentru a ridica arhiva societății, abia la data de 23 februarie 2005. Situația de fapt reținută a fost demonstrată de probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părților vătămate, precum și cu declarațiile inculpaților, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, precum și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului. La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, decurs din urmările produse, pe de o parte, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel inculpatul B.V., criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului, precum și sub aspectul greșitei reținerii a vinovăției acestuia. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 178 din 2 octombrie 2007, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința atacată, iar în rejudecare a schimbat încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 127 5 din Legea nr. 149/2004, pentru modificarea Legii nr. 64/1995, în infracțiunea prevăzută de art. 120 din Legea nr. 64/1995, text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de control judiciar a reținut că încadrarea juridică corectă este cea dată de art. art. 120 din Legea nr. 64/1995. Totodată, s-a reținut că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită prin ansamblul materialului probator administrat în cauză, solicitarea acestuia de achitare fiind nefondată, încadrarea juridică fiind aceea prevăzută de art. 215 alin. (l) și (4) C. pen. și nu aceea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.V. care a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând casarea deciziei pronunțate de instanța de control judiciar și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Concluziile apărătorului recurentului inculpat în susținerea recursului ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., a constat că recursul declarat de inculpatul B.V. este fondat pentru considerentele care urmează: Înalta Curte consideră că în cauză prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind cu exactitate situația de fapt. Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată, însă că, în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (l) pct. 9 C. proc.

pen. Astfel, conform art. 378 alin. (3) C. proc. pen., instanța de apel este obligată, să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate. Formularea simplistă folosită de instanța de apel, în sensul că încadrarea juridică corectă dată faptei este aceea dată de art. art. 120 din Legea nr. 64/1995, instanța de fond reținând corect situația de fapt și stabilind vinovăția inculpatului, echivalează cu o nemotivare și demonstrează că instanța de control judiciar nu a efectuat în concret o analiză a hotărârii de fond în raport de starea de fapt reținută de probele administrate și de criticile formulate. Examinarea sumară și la modul general făcută prin decizie în legătură cu aspectele multiple de nelegalitate și netemeinicie invocate în concret de inculpatul apelant, echivalează în realitate cu o nemotivare, cu consecințele casării acesteia.

Nefiind respectate dispozițiile art. 378 C. proc. pen., instanța a pronunțat o hotărâre nemotivată care reprezintă o omisiune esențială ce pune în imposibilitate instanța de recurs de a controla decizia atacată. În concluzie, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., constatându-se încălcate dispozițiile sus-arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul B.V., se va casa decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova urmând a fi analizate cu ocazia judecării și celelalte motive de apel invocate de inculpat și asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat B.V. împotriva deciziei penale nr. 178 din 2 octombrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală. Casează hotărârea atacată și trimite cauza la Curtea de Apel Craiova pentru rejudecare. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 aprilie 2008.