ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 933/2009

Asupra

contestației în anulare de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

decizia nr. 3267 din 16 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție a fost admis recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva

deciziei penale nr. 32 din 26 februarie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

penală, au fost casate decizia penală atacată și sentința penală nr. 402 din 24

septembrie 2007 a Tribunalului Dolj, numai cu privire la încadrarea juridică a

faptei săvârșită de inculpat în dauna părții vătămate SC F.I.E. SRL Oradea și

la pedeapsa aplicată.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă

și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate pentru

infracțiunile concurente.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost

schimbată încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 215

alin. (1), (3), (4)și (5) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen. cu aplicarea

art. 74-76 C. pen., text în baza căruia inculpatul a fost condamnat la pedeapsa

de 2 ani și 6 luni închisoare.

În urma recontopirii pedepselor, potrivit

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii condamnatul a

formulat contestație în anulare fără a indica motivul pe care se întemeiază.

Contestația în anulare este inadmisibilă.

Potrivit art. 397 alin. (2), astfel cum a

fost modificat prin art. I pct. 195 din Legea nr. 356/2006, în cererea de

contestație în anulare trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe

care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul

acestora.

Contestatorul nu a respectat dispozițiile

textului de lege indicat, nu a indicat niciun caz de contestație în anulare,

rezumându-se a menționa că va depune până la primul termen de judecată motivele

pe care se întemeiază cererea sa.

Deși s-a acordat termen, contestatorul nu

s-a prezentat și nici nu a depus în scris motivarea contestației în anulare, cu

precizarea vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 C.

proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare, în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen.,

Înalta Curte constată că în speță, nu sunt îndeplinite cerințele impuse de

acest text de lege, în sensul că nu sunt precizate cazurile pe care se sprijină

contestația, motiv pentru care va fi respinsă ca inadmisibilă.

În temeiul art. 192 alin. (2

1

)

C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat,

din care onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de

contestatorul condamnat D.C. împotriva deciziei penale nr. 3267 din 16

octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul

nr. 1370/63/2006.

Obligă

contestatorul condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2009.