ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2182/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 582 din 17 noiembrie

2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

-a admis acțiunea

formulată de reclamantul H.O., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul

General de Stat al Inspecției Sociale;

-a anulat Decizia nr. 80 din 23

aprilie 2009 emisă de pârât, prin care reclamantul a fost eliberat din

funcția publică de inspector social șef al Inspectoratului

Social Regional Nord-Vest;

-a dispus reîncadrarea reclamantului

în funcția publică de inspector social șef în cadrul

Inspectoratului General de Stat al Inspecției Sociale;

-a obligat pe pârât să

plătească reclamantului drepturile salariale lunare funcției

publice, începând cu data de 25 mai 2009 și până la reîncadrarea

efectivă.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut, în esență,

următoarele:

Deși a fost învestită cu

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de

neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, Curtea de Apel a

constatat în raport cu dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

și ale art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, că o

atare procedură nu mai este necesară întrucât Curtea

Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009,

constatând că este neconstituțională legea de aprobare a O.U.G.

respective.

Analizând cauza, în raport cu

dispozițiile art. 9 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, cu

modificările și completările ulterioare, Curtea de Apel a

reținut că este nelegal actul administrativ contestat, emis în

executarea unor dispoziții neconstituționale, întrucât este înfrânt

principiul legalității lor, astfel că, în temeiul art. 109

raportat la art. 106 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu art. 9 alin. (5)

și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, urmează a se dispune

anularea actului contestat, reintegrarea reclamantului în funcția

deținută anterior și obligarea pârâtului la plata către

reclamant a despăgubirilor egale cu drepturile salariale lunare aferente

funcției publice începând cu data de 25 mai 2009 și până la

reintegrarea efectivă.

Împotriva sentinței civile nr. 582

din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Inspecția

Muncii (întrucât Inspecția Socială s-a desființat, ca urmare a

comasării prin absorbție cu Inspecția Muncii), criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art.

3041 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs,

recurentul-pârât susține, în esență, următoarele:

În mod greșit instanța a

avut în vedere faptul că O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată

neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009,

întrucât această ordonanță de urgență a fost

abrogată prin O.U.G. nr. 105/2009, înainte de a se pronunța Curtea

Constituțională.

Sub acest aspect, susține

recurentul-pârât că prin art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009 s-a

prevăzut desființarea posturilor care conferă calitatea de conducători

ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor, astfel că nu mai

exista posibilitatea continuării activității administrative a

inspectoratelor sociale regionale.

Recurentul-pârât reia

susținerile formulate în fața instanței de fond referitoare la

inaplicabilitatea dispozițiilor Codului muncii, invocate de reclamant prin

acțiune.

Susține recurentul-pârât

că decizia atacată constată incidența unui caz legal de

încetare a raportului de serviciu, și anume intrarea în vigoare a unui act

normativ cu putere de lege care dispune desființarea acestor funcții.

Totodată, recurenta-pârâtă

arată că reclamantul a fost declarat respins la concursul organizat

de Ministerul Muncii la data de 15 mai 2009 pentru ocuparea postului de

director coordonator al Inspectoratului Social Regional Nord-Vest, organizat în

executarea dispozițiilor art. 4 alin. (6) din O.U.G. nr. 37/2009.

Se arată de către

recurenta-pârâtă că în mod greșit instanța a dipus

reintegrarea reclamantului în funcția publică de inspector social

șef, întrucât funcția respectivă a fost desființată

prin cele două ordonanțe de urgență și în baza actelor

subsecvente: H.G. nr. 1377/2009 și Ordinul ministrului muncii nr. 1819 din

17 decembrie 2009, astfel că în cadrul inspectoratului teritorial de

muncă funcționează doar un compartiment specializat - „Îndrumare

și Control, Asistență și Incluziune Socială”.

Analizând cauza prin prims motivelor

de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele arătate în continuare:

În cauză este necontestat

faptul că decizia rpin care reclamantul a fost eliberat din funcția

de inspector social șef al Inspectoratului Social Regional Nord-Vest,

decizie a cărei anulare se solicită în cauză, a fost emisă

în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (11) din O.U.G. nr. 37/2009

privind unele măsuri de îmbunătățire a

activității administrației publice, potrivit cărora:

„(1) Funcțiile publice,

funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim

contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor

publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale

administrației publice centrale din unitățile

administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta

ordonanță de urgență, care face parte integrantă din

aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în

termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei

ordonanțe de urgență.

(11) Începând cu data intrării

în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcționarilor

publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă

posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod

corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea

raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute

în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

republicată, cu modificările și completările ulterioare,

respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și

completările ulterioare.”.

De asemenea, este necontestat

că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea

Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art.

146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea

O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului

că această ordonanță de urgență este lovită

de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu

încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit

cărora „Ordonanțele de urgență(…) nu pot afecta regimul

instituțiilor fundamentale ale statului (…)”.

Or, a argumentat Curtea

Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din

categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director

executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate

ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale

administrației publice centrale din unitățile

administrativ-teritoriale.

Totodată, este necontestat

că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. 14 din O.U.G. nr.

105/2009 (Monitorul Oficial nr. 668 din 6 octombrie 2009) care, la rândul

său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată

neconstituțională în privința dispozițiilor art. 1 pct. 1-5

și 26, art. 2, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea

că acestea conțin aceleași reglementări și

aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit

obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința

neconstituționalității căreia Curtea

Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009.

În plus, Curtea

Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin

adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147

alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt

general obligatorii.

Față de aspectele

arătate, Înalta Curte reține că întemeiat și legal a

apreciat instanța de fond că actul administrativ atacat este nelegal

fiind emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința

căreia Curtea Constituțională a statuat că este

neconstituțională.

Sunt neîntemeiate susținerile

din recurs referitoare la faptul că actul atacat este legal întrucât

O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată de O.U.G. nr. 105/2009 înainte de a fi

pronunțată Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009. În

această privință, Înalta Curte reține că legalitatea

actului administrativ contestat se analizează prin prisma

dispozițiilor în temeiul și în executarea cărora a fost emis,

iar nelegalitatea actului administrativ atacat nu se poate considera a fi înlăturată

prin abrogarea actului normativ cu forță juridică

superioară, declarat a fi neconstituțional, cu atât mai mult cu cât

chiar actul de abrogare – O.U.G. nr. 105/2009 – a fost la rândul său

constatat a fi neconstituțional.

Pentru aceleași considerente

și având în vedere viciul de neconstituționalitate al O.U.G. nr. 37/2009

care se răsfrânge implicit asupra actelor administrative emise în temeiul

și pentru executarea dispozițiilor acesteia, Înalta Curte va respinge

și susținerile din recurs care tind să valideze actul atacat

prin argumente care:

-fie sunt întemeiate pe

aceleași dispoziții declarate neconstituționale, cum sunt:

susținerile referitoare la desființarea postului deținut de

reclamant, desființare menținută prin prevederile art. 4 alin. (1)

din O.U.G. nr. 37/2009 și a actelor subsecvente acestei reglementări,

cum sunt H.G. nr. 1377/2009 și Ordinul ministrului muncii nr. 1819 din 17

decembrie 2009 ori cele referitoare la existența cazului legal de încetare

a raportului de serviciu reprezentat de dispozițiile aceleiași

ordonanțe de urgență constatată a fi

neconstituțională;

-fie vizează situații de

fapt ulterioare, care nu pot valida actul contestat, cum sunt susținerile

referitoare la nepromovarea de către reclamant a concursului organizat

ulterior eliberării sale din funcție.

În consecință, în raport

de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Inspecția

Muncii împotriva sentinței civile nr. 582 din 17 noiembrie 2009 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal., ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.