ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2182/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 582 din 17 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: -a admis acțiunea formulată de reclamantul H.O., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General de Stat al Inspecției Sociale; -a anulat Decizia nr. 80 din 23 aprilie 2009 emisă de pârât, prin care reclamantul a fost eliberat din funcția publică de inspector social șef al Inspectoratului Social Regional Nord-Vest; -a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția publică de inspector social șef în cadrul Inspectoratului General de Stat al Inspecției Sociale; -a obligat pe pârât să plătească reclamantului drepturile salariale lunare funcției publice, începând cu data de 25 mai 2009 și până la reîncadrarea efectivă.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Deși a fost învestită cu cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 37/2009, Curtea de Apel a constatat în raport cu dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, că o atare procedură nu mai este necesară întrucât Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009, constatând că este neconstituțională legea de aprobare a O.U.G. respective.

Analizând cauza, în raport cu dispozițiile art. 9 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Curtea de Apel a reținut că este nelegal actul administrativ contestat, emis în executarea unor dispoziții neconstituționale, întrucât este înfrânt principiul legalității lor, astfel că, în temeiul art. 109 raportat la art. 106 din Legea nr. 188/1999 coroborate cu art. 9 alin. (5) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, urmează a se dispune anularea actului contestat, reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și obligarea pârâtului la plata către reclamant a despăgubirilor egale cu drepturile salariale lunare aferente funcției publice începând cu data de 25 mai 2009 și până la reintegrarea efectivă.

Împotriva sentinței civile nr. 582 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Inspecția Muncii (întrucât Inspecția Socială s-a desființat, ca urmare a comasării prin absorbție cu Inspecția Muncii), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. Prin motivele de recurs, recurentul-pârât susține, în esență, următoarele: În mod greșit instanța a avut în vedere faptul că O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009, întrucât această ordonanță de urgență a fost abrogată prin O.U.G.

nr. 105/2009, înainte de a se pronunța Curtea Constituțională. Sub acest aspect, susține recurentul-pârât că prin art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009 s-a prevăzut desființarea posturilor care conferă calitatea de conducători ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor, astfel că nu mai exista posibilitatea continuării activității administrative a inspectoratelor sociale regionale. Recurentul-pârât reia susținerile formulate în fața instanței de fond referitoare la inaplicabilitatea dispozițiilor Codului muncii, invocate de reclamant prin acțiune. Susține recurentul-pârât că decizia atacată constată incidența unui caz legal de încetare a raportului de serviciu, și anume intrarea în vigoare a unui act normativ cu putere de lege care dispune desființarea acestor funcții.

Totodată, recurenta-pârâtă arată că reclamantul a fost declarat respins la concursul organizat de Ministerul Muncii la data de 15 mai 2009 pentru ocuparea postului de director coordonator al Inspectoratului Social Regional Nord-Vest, organizat în executarea dispozițiilor art. 4 alin. (6) din O.U.G. nr. 37/2009. Se arată de către recurenta-pârâtă că în mod greșit instanța a dipus reintegrarea reclamantului în funcția publică de inspector social șef, întrucât funcția respectivă a fost desființată prin cele două ordonanțe de urgență și în baza actelor subsecvente: H.G. nr. 1377/2009 și Ordinul ministrului muncii nr. 1819 din 17 decembrie 2009, astfel că în cadrul inspectoratului teritorial de muncă funcționează doar un compartiment specializat - „Îndrumare și Control, Asistență și Incluziune Socială”.

Analizând cauza prin prims motivelor de recurs, în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare: În cauză este necontestat faptul că decizia rpin care reclamantul a fost eliberat din funcția de inspector social șef al Inspectoratului Social Regional Nord-Vest, decizie a cărei anulare se solicită în cauză, a fost emisă în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (1) și (11) din O.U.G.

nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, potrivit cărora: „(1) Funcțiile publice, funcțiile publice specifice și posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanță de urgență, care face parte integrantă din aceasta, precum și adjuncții acestuia, se desființează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

(11) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, funcționarilor publici și personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispozițiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.”. De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituțională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituție, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G.

nr. 37/2009 este neconstituțională, ca urmare a faptului că această ordonanță de urgență este lovită de un viciu de neconstituționalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora „Ordonanțele de urgență(…) nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului (…)”. Or, a argumentat Curtea Constituțională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcționarilor publici de conducere funcțiile de director executiv și director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale.

Totodată, este necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. 14 din O.U.G. nr. 105/2009 (Monitorul Oficial nr. 668 din 6 octombrie 2009) care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituțională în privința dispozițiilor art. 1 pct. 1-5 și 26, art. 2, art. IV, art. V, art. VIII și anexa 1, cu motivarea că acestea conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privința neconstituționalității căreia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 1257/2009. În plus, Curtea Constituțională a reținut și faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat și dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte reține că întemeiat și legal a apreciat instanța de fond că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională. Sunt neîntemeiate susținerile din recurs referitoare la faptul că actul atacat este legal întrucât O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată de O.U.G. nr. 105/2009 înainte de a fi pronunțată Decizia Curții Constituționale nr. 1257/2009. În această privință, Înalta Curte reține că legalitatea actului administrativ contestat se analizează prin prisma dispozițiilor în temeiul și în executarea cărora a fost emis, iar nelegalitatea actului administrativ atacat nu se poate considera a fi înlăturată prin abrogarea actului normativ cu forță juridică superioară, declarat a fi neconstituțional, cu atât mai mult cu cât chiar actul de abrogare – O.U.G.

nr. 105/2009 – a fost la rândul său constatat a fi neconstituțional. Pentru aceleași considerente și având în vedere viciul de neconstituționalitate al O.U.G. nr. 37/2009 care se răsfrânge implicit asupra actelor administrative emise în temeiul și pentru executarea dispozițiilor acesteia, Înalta Curte va respinge și susținerile din recurs care tind să valideze actul atacat prin argumente care: -fie sunt întemeiate pe aceleași dispoziții declarate neconstituționale, cum sunt: susținerile referitoare la desființarea postului deținut de reclamant, desființare menținută prin prevederile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 37/2009 și a actelor subsecvente acestei reglementări, cum sunt H.G.

nr. 1377/2009 și Ordinul ministrului muncii nr. 1819 din 17 decembrie 2009 ori cele referitoare la existența cazului legal de încetare a raportului de serviciu reprezentat de dispozițiile aceleiași ordonanțe de urgență constatată a fi neconstituțională; -fie vizează situații de fapt ulterioare, care nu pot valida actul contestat, cum sunt susținerile referitoare la nepromovarea de către reclamant a concursului organizat ulterior eliberării sale din funcție. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Inspecția Muncii împotriva sentinței civile nr. 582 din 17 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.