ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 683/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Argeș prin sentința penală nr. 339 din 9 octombrie 2003, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul U.I. în temeiul dispozițiilor art. 394 C. proc. pen. Revizuentul a fost obligat să achite statului 500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Prin sentința penală nr. 196 din 30 septembrie 1999 a Tribunalului Argeș, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen.

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a), b) C. pen. pe timp de 8 ani. În considerentele hotărârii se arată că la data de 23 martie 1999, inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul în abdomen unchiului său L.V. care a suferit leziuni traumatice în urma cărora a decedat. Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin respingerea apelului și ulterior a recursului declarat de inculpat. În motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul a susținut că deține probe noi prin care își poate dovedi nevinovăția, iar unii martori au săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă, indicându-l ca autor al infracțiunii. Motivul de revizuire invocat nu este fondat, nefiind prevăzut în cazurile limitativ și expres cuprinse în conținutul art. 394 C. proc.

pen., împrejurările noi invocate fiind avute în vedere de instanțe la soluționarea cauzei, iar săvârșirea mărturiei mincinoase nefiind dovedită în conformitate cu art. 395 C. proc. pen. Apelul condamnatului împotriva soluției instanței de fond a fost respins de Curtea de Apel Pitești prin decizia penală nr. 266/A din 18 noiembrie 2003. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, solicitând casarea hotărârilor pronunțate și revizuirea lor întrucât nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, indicând martori noi în dovedirea acestei susțineri. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Art. 394 C. proc. pen. prevede cazurile de revizuire din analiza cărora rezultă că motivul invocat de recurentul revizuent nu se înscrie între cele statuate de lege.

Prin folosirea căii de atac extraordinare a revizuirii nu este posibilă prelungirea probațiunii pentru fapte sau împrejurări cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu subzistă motivele de casare invocate prevăzute de art. 385 9 pct.17 1 și 18 C. proc. pen. și urmează a respinge recursul ca nefondat. Revizuentul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient U.I. împotriva deciziei penale nr. 266.A din 18 noiembrie 2003 a Curții de Apel Pitești. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie 2004.