ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 683/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Argeș prin sentința penală nr. 339 din 9 octombrie 2003, a respins ca nefondată

cererea de revizuire formulată de condamnatul

U.I.

în temeiul

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen.

Revizuentul a fost obligat să achite

statului 500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei reprezintă

onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru

a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Prin

sentința penală nr. 196 din 30 septembrie 1999 a Tribunalului Argeș,

revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c)

C. pen. și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a), b) C. pen. pe

timp de 8 ani.

În

considerentele hotărârii se arată că la data de 23 martie 1999, inculpatul i-a

aplicat o lovitură cu cuțitul în abdomen unchiului său L.V. care a suferit

leziuni traumatice în urma cărora a decedat.

Hotărârea

instanței de fond a rămas definitivă prin respingerea apelului și ulterior a recursului

declarat de inculpat.

În

motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul a susținut că deține probe noi

prin care își poate dovedi nevinovăția, iar unii martori au săvârșit

infracțiunea de mărturie mincinoasă, indicându-l ca autor al infracțiunii.

Motivul

de revizuire invocat nu este fondat, nefiind prevăzut în cazurile limitativ și

expres cuprinse în conținutul art. 394 C. proc. pen., împrejurările noi

invocate fiind avute în vedere de instanțe la soluționarea cauzei, iar

săvârșirea mărturiei mincinoase nefiind dovedită în conformitate cu art. 395 C.

proc. pen.

Apelul

condamnatului împotriva soluției instanței de fond a fost respins de Curtea de

Apel Pitești prin decizia penală nr. 266/A din 18 noiembrie 2003.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs condamnatul, solicitând casarea hotărârilor

pronunțate și revizuirea lor întrucât nu este vinovat de săvârșirea

infracțiunii reținută în sarcina sa, indicând martori noi în dovedirea acestei

susțineri.

Examinând

recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este

fondat.

Art.

394 C. proc. pen. prevede cazurile de revizuire din analiza cărora rezultă că

motivul invocat de recurentul revizuent nu se înscrie între cele statuate de

lege.

Prin folosirea

căii de atac extraordinare a revizuirii nu este posibilă prelungirea

probațiunii pentru fapte sau împrejurări cunoscute și verificate de instanțele

care au soluționat cauza.

Așa

fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu subzistă

motivele de casare invocate prevăzute de art. 385

9

pct.17

1

și 18 C. proc. pen. și urmează a respinge recursul ca nefondat.

Revizuentul

recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul

apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul-revizuient

U.I.  împotriva deciziei penale nr. 266.A din 18 noiembrie 2003  a Curții de

Apel Pitești.

Obligă pe

recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 4 februarie 2004.