ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2771/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 538 din 14

octombrie 2002, pronunțată în dosarul penal nr. 6245/P/2002, Tribunalul Dolj,

secția penală, a respins cererea condamnatului M.G. de revizuire a sentinței

penale nr. 190/94 a Tribunalului Dolj, secția penală, prin care a fost

condamnat pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, la

pedeapsa de 20 ani închisoare, modificată în apel în detenție pe viață.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că nu există situații susceptibile de încadrare în

vreme din motivele expres prevăzute de lege pentru revizuire.

Curtea de Apel Craiova, secția

penală, prin decizia penală nr. 56 din 19 februarie 2003, pronunțată în dosarul

penal nr. 122/P/2003, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, cu

obligarea la 600.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 300.000 lei,

onorariul avocatului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de apel a apreciat că prima

instanță a ajuns la o concluzie corectă, lipsa de vinovăție constituind o

apărare pe care condamnatul și-a făcut-o, fără rezultat, și în cursul

judecății, nefiind așadar o noutate.

Cât privește mărturia mincinoasă

invocată în legătură cu un martor este o simplă afirmație ce nu poate fi

primită, motivul de revizuire corespunzător existând doar atunci când împotriva

unui asemenea motiv s-ar fi pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare

pentru mărturie mincinoasă.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, condamnatul a declarat recurs considerând că s-a comis o gravă eroare de

fapt

[

(art. 385

9

alin. (1) pct.

18 C. proc. pen.)].

Revizuientul – recurent a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor, admiterea revizuirii și rejudecarea

cauzei privind omorul asupra tatălui său.

Curtea examinând hotărârea atacată

și sentința în raport de critica formulată, constată că recursul este nefondat,

iar hotărârile sunt legale și temeinice.

În mod corect instanțele au respins

ideea revizuirii hotărârii de condamnare, deoarece condamnatul nu a invocat

nici-unul dintre motivele expres și limitativ prevăzute pentru revizuire (art.

394 C. proc. pen.) ale cărui condiții să fi fost îndeplinite.

Urmează a se respinge recursul în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va plăti cheltuieli judiciare statului, inclusiv cele avansate

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient M.G., împotriva deciziei

penale nr. 56 din 19 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma

de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2003.