ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1964/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 466 din 16 septembrie 2002 Tribunalul Dolj a respins

cererea condamnatului M.I., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță

Craiova, de revizuire a sentinței penale nr. 172 din 15 aprilie 1998 a

aceluiași tribunal, prin care a fost condamnat la 18 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.

Instanța a reținut că, prin cererea

depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și înaintată cu concluzii de

respingere, conform art. 397 și art. 399 C. proc. pen., condamnatul M.I. a

solicitat revizuirea sentinței penale nr. 172 din 15 aprilie 1998 a

Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 1074 din 19 martie 1999 a

Curții Supreme de Justiție, prin care a fost condamnat la 18 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, victimă fiind tatăl

său, invocând necesitatea audierii a trei martori pe situația de fapt.

În motivarea hotărârii de respingere

a cererii, s-a arătat că pe această cale extraordinară de atac nu este posibilă

prelungirea probațiunii, motivul invocat neâncadrându-se în nici unul dintre

cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Apelul condamnatului a fost respins

prin decizia penală nr. 4 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel Craiova, ca

nefondat.

Împotriva deciziei penale sus-arătate

condamnatul revizuient a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor,

admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei în care a fost condamnat.

Verificând hotărârea atacată pe baza

materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Prin sentința penală nr. 172 din 15

aprilie 1998 a Tribunalului Dolj, recurentul revizuient a fost condamnat la 18

ani închisoare pentru uciderea tatălui său, M.P., în seara de 4 noiembrie 1997.

În cursul cercetării judiciare

condamnatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, cu rezerva doar asupra

multitudinii și efectelor loviturilor aplicate, care, însă, a fost înlăturată

de instanță prin actele medico-legale administrate.

În căile de atac condamnatul a

solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183

C. pen. și reducerea pedepsei, cereri respinse de instanța de apel și cea de

recurs.

Hotărârile pronunțate în

soluționarea cererii de revizuire sunt legale și temeinice, motivul invocat de

condamnat, respectiv necesitatea audierii a trei martori, nefiind prevăzut de

nici unul din cazurile arătate de art. 394 C. proc. pen.

De urmare, respingând recursul,

condamnatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 4 din 14 ianuarie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 aprilie 2003.