ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1964/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 466 din 16 septembrie 2002 Tribunalul Dolj a respins cererea condamnatului M.I., deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, de revizuire a sentinței penale nr. 172 din 15 aprilie 1998 a aceluiași tribunal, prin care a fost condamnat la 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. Instanța a reținut că, prin cererea depusă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și înaintată cu concluzii de respingere, conform art. 397 și art. 399 C. proc. pen., condamnatul M.I.

a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 172 din 15 aprilie 1998 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia penală nr. 1074 din 19 martie 1999 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost condamnat la 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, victimă fiind tatăl său, invocând necesitatea audierii a trei martori pe situația de fapt. În motivarea hotărârii de respingere a cererii, s-a arătat că pe această cale extraordinară de atac nu este posibilă prelungirea probațiunii, motivul invocat neâncadrându-se în nici unul dintre cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Apelul condamnatului a fost respins prin decizia penală nr. 4 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat.

Împotriva deciziei penale sus-arătate condamnatul revizuient a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor, admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei în care a fost condamnat. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Prin sentința penală nr. 172 din 15 aprilie 1998 a Tribunalului Dolj, recurentul revizuient a fost condamnat la 18 ani închisoare pentru uciderea tatălui său, M.P., în seara de 4 noiembrie 1997. În cursul cercetării judiciare condamnatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, cu rezerva doar asupra multitudinii și efectelor loviturilor aplicate, care, însă, a fost înlăturată de instanță prin actele medico-legale administrate.

În căile de atac condamnatul a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și reducerea pedepsei, cereri respinse de instanța de apel și cea de recurs. Hotărârile pronunțate în soluționarea cererii de revizuire sunt legale și temeinice, motivul invocat de condamnat, respectiv necesitatea audierii a trei martori, nefiind prevăzut de nici unul din cazurile arătate de art. 394 C. proc. pen. De urmare, respingând recursul, condamnatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 4 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2003.