ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1221/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120 din 8

octombrie 2002, Tribunalul Olt, a respins, ca nefondate, cererile de revizuire

formulate de condamnații C.M. și M.I., deținuți în Penitenciarul de Maximă

Siguranță Craiova împotriva sentinței penale nr. 84 din 28 aprilie 1998,

pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 5500/1997.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, motivele invocate în sprijinul cererilor lor de

revizuire a sentinței penale nr. 84 din 287 aprilie 1998, pronunțată de

Tribunalul Olt, prin care, cei doi, au fost condamnați la câte 17 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C.

pen. (M.I. în calitate de complice), nu se înscriu în cazurile de revizuire

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel

condamnatul revizuient C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub aspectul greșitei sale condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de omor,

prevăzută de art. 174 C. pen., recunoașterea faptei făcând-o sub imperiul

presiunilor la care a fost supus în faza de urmărire penală.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 528 din 25 noiembrie 2002 a respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnat, cu motivarea că aspectele invocate de acesta în sprijinul cererii de

revizuire și anume, că nu este vinovat pentru comiterea infracțiunii de omor

pentru care s-a pronunțat condamnarea, constituie probleme de fond, care au

fost, de altfel, verificate prin exercitarea căilor ordinare de atac și nu

motive de revizuire a hotărârii, conform prevederilor art. 394 C. proc. pen.

Nemulțumit și de hotărârea instanței

de apel, în termenul legal, a declarat recurs condamnatul revizuient C.M. care

a criticat-o pentru aceleași motive analizate și la instanța de apel și anume,

că nu se face vinovat pentru comiterea infracțiunii de omor, reținută în

sarcina sa și pentru care a fost condamnat la 17 ani închisoare.

La data de 21 februarie 2003,

condamnatul a înaintat la dosar o declarație prin care a arătat că retrage

recursul promovat în cauză.

Ulterior, la termenul din 11 martie

2003, prin cererea depusă la dosar și oral, în ședința publică de judecată, a

învederat că revine asupra declarației de retragere a recursului.

Declarația de revenire asupra

retragerii recursului este inadmisibilă.

Din dispozițiile art. 369 C. proc.

pen., care, potrivit art. 385

4

alin. (2) se aplică în mod

corespunzător la instanța de recurs, rezultă că, până la închiderea

dezbaterilor, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat.

Legea nu prevede însă, posibilitatea

revenirii asupra retragerii recursului, o atare posibilitate existând numai în

cazul renunțării la recurs, care este reglementată expres prin art. 385

4

alin. (2), cu referire la art. 368 alin. (2) C. proc. pen.

De altfel, caracterul irevocabil al

declarației de retragere a recursului reiese și din prevederile referitoare la

rămânerea definitivă a hotărârilor supuse recursului, înscrise în art. 416 pct.

4 lit. b) și pct. 5, precum și în art. 416

1

pct. 1 lit. b) și pct. 2

C. proc. pen.

Așa fiind, Curtea constată, în baza

lucrărilor de la dosarul cauzei că recursul declarat de condamnatul revizuient

C.M. este inadmisibil și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc.

pen., va fi respins, ca atare.

În baza art. 192 C. proc. pen., îl

va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se

include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul

revizuient C.M. împotriva deciziei penale nr. 528 din 25 noiembrie 2002 a

Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2003.