ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4258/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 434 din 24 mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 1789/P/2003, Tribunalul Dolj a admis cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul M.I., dispunând amânarea executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului M.I. prin decizia penală n.154 din 7 aprilie 2003 a Curții de Apel Craiova, pe o perioadă de 3 luni, de la data rămânerii definitive a sentinței. În considerentele hotărârii, tribunalul a reținut că familia numeroasă a condamnatului se află în întreținerea exclusivă a acestuia, iar soția și mama sa sunt bolnave, situație ce reprezintă o împrejurare specială din pricina căreia executarea pedepsei aplicate condamnatului trebuie să fie amânată, conform prevederilor art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Prin decizia penală nr. 342 din 6 iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a desființat sentința atacată și a respins cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul M.I. Curtea de apel a considerat că nu sunt întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât așa cum rezultă din ancheta socială, situația familială a condamnatului este preexistentă aplicării pedepsei, are un caracter de permanență și nu reprezintă împrejurări speciale în sensul dispozițiilor legale menționate, neputând fi înlăturată, oricum, în perioada de maximum de 3 luni prevăzută de aceste dispoziții. Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, considerând că există motive pentru amânarea executării pedepsei.

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din cuprinsul anchetei sociale efectuată în cauză rezultă că familia condamnatului are o situație materială bună, locuind într-o casă proprietate personală a condamnatului, mobilată corespunzător, având și un autoturism marca BMW înregistrat pe numele M.F., fiul condamnatului M.I. Societatea comercială O.P. a cărui administrator a fost condamnatul, figurează în prezent pe numele unei alte membre a familiei M.S. Este evident că întreaga familie are venituri realizate din funcționarea acestei societăți. Totodată, fiul condamnatului are în proprietate un autoturism marca BMW, care evidențiază, de asemenea, standardul de viață al familiei.

Pe de altă parte, bolile de care suferă mama și soția condamnatului au un caracter de permanență (boli de inimă, diabet, astm), sunt preexistente condamnării petentului, iar la tratarea acestora, oricum, condamnatul nu ar avea nici o contribuție. De altfel, condamnarea inculpatului M.I. a rămas definitivă prin decizia nr. 2168 din 22 aprilie 2004, dată de la care, acesta, fiind în stare de libertate mai mult de 3 luni, nu a dovedit că ar putea îmbunătăți prin prezența sa starea de sănătate a acestor membre de familie, stare care preexistă cu mult înaintea condamnării sale. Înalta Curte observă că potrivit art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., numai când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează, executarea pedepsei poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Înalta Curte constată că nici situația materială a familiei condamnatului și nici starea de sănătate a unor membri ai familiei sale, preexistente condamnării, nu constituie împrejurări speciale din pricina cărora executarea imediată a pedepsei aplicate condamnatului ar avea consecințe grave pentru familia sa. Prin urmare, reținând că, prin hotărârea criticată, s-au aplicat corect prevederile art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul condamnat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 342 din 6 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2004.