ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4258/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 434 din 24

mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 1789/P/2003, Tribunalul Dolj a admis

cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul M.I.,

dispunând amânarea executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată

inculpatului M.I. prin decizia penală n.154 din 7 aprilie 2003 a Curții de Apel

Craiova, pe o perioadă de 3 luni, de la data rămânerii definitive a sentinței.

În considerentele hotărârii,

tribunalul a reținut că familia numeroasă a condamnatului se află în

întreținerea exclusivă a acestuia, iar soția și mama sa sunt bolnave, situație

ce reprezintă o împrejurare specială din pricina căreia executarea pedepsei

aplicate condamnatului trebuie să fie amânată, conform prevederilor art. 453

lit. c) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 342 din 6

iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Dolj, a desființat sentința atacată și a respins cererea de

amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul M.I.

Curtea de apel a considerat că nu

sunt întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât așa cum

rezultă din ancheta socială, situația familială a condamnatului este

preexistentă aplicării pedepsei, are un caracter de permanență și nu reprezintă

împrejurări speciale în sensul dispozițiilor legale menționate, neputând fi

înlăturată, oricum, în perioada de maximum de 3 luni prevăzută de aceste

dispoziții.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recurs, considerând că există motive pentru amânarea

executării pedepsei.

Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul anchetei sociale

efectuată în cauză rezultă că familia condamnatului are o situație materială

bună, locuind într-o casă proprietate personală a condamnatului, mobilată

corespunzător, având și un autoturism marca BMW înregistrat pe numele M.F.,

fiul condamnatului M.I.

Societatea comercială O.P. a cărui

administrator a fost condamnatul, figurează în prezent pe numele unei alte

membre a familiei M.S.

Este evident că întreaga familie are

venituri realizate din funcționarea acestei societăți. Totodată, fiul

condamnatului are în proprietate un autoturism marca BMW, care evidențiază, de

asemenea, standardul de viață al familiei.

Pe de altă parte, bolile de care

suferă mama și soția condamnatului au un caracter de permanență (boli de inimă,

diabet, astm), sunt preexistente condamnării petentului, iar la tratarea

acestora, oricum, condamnatul nu ar avea nici o contribuție.

De altfel, condamnarea inculpatului

M.I. a rămas definitivă prin decizia nr. 2168 din 22 aprilie 2004, dată de la

care, acesta, fiind în stare de libertate mai mult de 3 luni, nu a dovedit că

ar putea îmbunătăți prin prezența sa starea de sănătate a acestor membre de

familie, stare care preexistă cu mult înaintea condamnării sale.

Înalta Curte observă că potrivit

art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., numai când din cauza unor împrejurări

speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru

condamnat, familie sau unitatea la care lucrează, executarea pedepsei poate fi

amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată.

Înalta Curte constată că nici

situația materială a familiei condamnatului și nici starea de sănătate a unor

membri ai familiei sale, preexistente condamnării, nu constituie împrejurări

speciale din pricina cărora executarea imediată a pedepsei aplicate

condamnatului ar avea consecințe grave pentru familia sa.

Prin urmare, reținând că, prin

hotărârea criticată, s-au aplicat corect prevederile art. 453 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petentul condamnat.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 342 din 6 iulie 2004

a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurent la plata sumei de

600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 august 2004.