ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4173/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 384 din 10 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj a fost admisă cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul M.I.S. În baza art. 453 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus amânarea executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 154 din 7 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2168 din 22 aprilie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prima instanță a motivat că cel condamnat se află într-o situație specială de natură a produce consecințe grave familiei dacă pedeapsa ar fi pusă în executare. Astfel condamnatul este întreținător de familie și trebuie să asigure îngrijirea celor 2 copii minori, iar soția este suferindă și se impune efectuarea unei intervenții medicale de specialitate în regim de urgență.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj prin care sentința a fost criticată ca nelegală și netemeinică a fost respins, prin decizia penală nr. 337 din 5 iulie 2002 pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Craiova. Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova care invocând motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., a solicitat casarea lor și rejudecând, să se dispună respingerea cererii de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul M.I.S. Recursul este fondat. Potrivit art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

Condamnatul este căsătorit și are în întreținere doi copii minori. La data de 27 aprilie 2004, aceasta era singura situație „specială” care impunea amânarea executării. În timpul soluționării cererii s-a invocat și o stare de boală a soției condamnatului „hepatopatie cronică în curs de evaluare etiologică”. În cursul judecării apelului declarat de procuror, condamnatul a mai depus în dovedirea motivelor cererii de amânare un referat al medicului șef de secție de la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Ioan din care rezultă că M.L. (soția condamnatului) a fost internată de urgență la data de 2 iulie 2004 cu diagnosticul entorsă genunchi drept. În recurs a depus certificatul medical nr. 9926 din 13 august 2004, din care rezultă că M.L.

a fost reinternată de urgență la data de 12 august 2004 cu diagnosticul „ruptură de menisc extern genunchi drept”, bolnava operată la 13 august, necesită în continuare însoțitor. Amânarea executării pedepsei a fost cerută pentru un singur motiv, situația socială deosebită, condamnatul având în întreținere 2 copii minori, are nevoie de timp pentru a asigura un loc în care să poată locui și beneficia de educație și îngrijire corespunzătoare. Potrivit anchetei sociale efectuată în cauză, condamnatul împreună cu soția și cei doi copii locuiesc într-o casă construită din cărămidă acoperită cu țiglă, compusă din 4 camere, baie și bucătărie, camerele sunt mobilate corespunzător, în casă se află aparatură electrocasnică.

Familia M. deține în proprietate un autoturism Dacia papuc. Soția condamnatului este salariată la SC L.O. SRL Strehaia. Existența celor 2 copii minori și starea de boală, hepatopatie cronică în curs de evaluare etiologică sunt împrejurări constant întâlnite în familiile condamnaților, prima instanță acordându-le greșit semnificația unor „împrejurări speciale”. Hotărârea este nelegală și sub aspectul stabilirii datei de la care curg cele trei luni. Amânarea executării pedepsei închisorii având caracter de excepție față de regula executării de îndată a pedepselor definitive și momentul de la care curg cele trei luni de amânare trebuie să fie situat în apropierea momentului la care hotărârea a rămas definitivă și a fost emis mandatul de executare.

Deși articolul 453 lit. c) C. proc. pen., nu arată data de la care amânarea executării pedepsei urmează să-și producă efectele este evident că aceasta nu poate fi decât data admiterii cererii. A accepta că prin admiterea cererii de amânare formulată de condamnat, termenul curge de la data la care hotărârea de condamnare a rămas definitivă s-ar ajunge la situația că deși cererea de amânare este făcută la o anumită dată evident după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, prin admiterea cererii amânarea să-și producă efectul de la o dată anterioară cererii ceea ce nu este legal. Pe de altă parte, dacă hotărârea prin care a fost admisă cererea și-ar produce efectele numai după rămânerea definitivă s-ar ajunge la încălcarea regulii executării de îndată a pedepselor.

În consecință, recursul parchetului urmează a fi admis, iar în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., hotărârile vor fi casate și pe fond se va respinge, ca nefondată, cererea formulată de M.I.S., cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 337 din 5 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe condamnatul M.I.S. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 384 din 10 mai 2004 a Tribunalului Dolj și rejudecând: Respinge, ca nefondată, cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul M.I.S. Obligă pe condamnat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, ocazionate cu judecarea cauzei în fond. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 august 2004.