ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4173/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 384 din 10

mai 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj a fost admisă cererea de amânare a

executării pedepsei formulată de condamnatul M.I.S.

În baza art. 453 lit. c) C. proc.

pen., s-a dispus amânarea executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată

prin decizia penală nr. 154 din 7 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, rămasă

definitivă prin decizia penală nr. 2168 din 22 aprilie 2004 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Prima instanță a motivat că cel

condamnat se află într-o situație specială de natură a produce consecințe grave

familiei dacă pedeapsa ar fi pusă în executare.

Astfel condamnatul este întreținător

de familie și trebuie să asigure îngrijirea celor 2 copii minori, iar soția

este suferindă și se impune efectuarea unei intervenții medicale de specialitate

în regim de urgență.

Apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Dolj prin care sentința a fost criticată ca nelegală și

netemeinică a fost respins, prin decizia penală nr. 337 din 5 iulie 2002

pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Craiova.

Împotriva celor două hotărâri a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova care invocând

motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., a

solicitat casarea lor și rejudecând, să se dispună respingerea cererii de

amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul M.I.S.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 453 lit. c) C. proc.

pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când din cauza unor

împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave

pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

Condamnatul este căsătorit și are în

întreținere doi copii minori. La data de 27 aprilie 2004, aceasta era singura

situație „specială” care impunea amânarea executării. În timpul soluționării

cererii s-a invocat și o stare de boală a soției condamnatului „hepatopatie

cronică în curs de evaluare etiologică”.

În cursul judecării apelului

declarat de procuror, condamnatul a mai depus în dovedirea motivelor cererii de

amânare un referat al medicului șef de secție de la Spitalul Clinic de Urgență

Sf. Ioan din care rezultă că M.L. (soția condamnatului) a fost internată de

urgență la data de 2 iulie 2004 cu diagnosticul entorsă genunchi drept.

În recurs a depus certificatul

medical nr. 9926 din 13 august 2004, din care rezultă că M.L. a fost

reinternată de urgență la data de 12 august 2004 cu diagnosticul „ruptură de

menisc extern genunchi drept”, bolnava operată la 13 august, necesită în

continuare însoțitor.

Amânarea executării pedepsei a fost

cerută pentru un singur motiv, situația socială deosebită, condamnatul având în

întreținere 2 copii minori, are nevoie de timp pentru a asigura un loc în care

să poată locui și beneficia de educație și îngrijire corespunzătoare.

Potrivit anchetei sociale efectuată

în cauză, condamnatul împreună cu soția și cei doi copii locuiesc într-o casă

construită din cărămidă acoperită cu țiglă, compusă din 4 camere, baie și

bucătărie, camerele sunt mobilate corespunzător, în casă se află aparatură

electrocasnică. Familia M. deține în proprietate un autoturism Dacia papuc.

Soția condamnatului este salariată

la SC L.O. SRL Strehaia.

Existența celor 2 copii minori și

starea de boală, hepatopatie cronică în curs de evaluare etiologică sunt

împrejurări constant întâlnite în familiile condamnaților, prima instanță

acordându-le greșit semnificația unor „împrejurări speciale”.

Hotărârea este nelegală și sub

aspectul stabilirii datei de la care curg cele trei luni.

Amânarea executării pedepsei

închisorii având caracter de excepție față de regula executării de îndată a

pedepselor definitive și momentul de la care curg cele trei luni de amânare

trebuie să fie situat în apropierea momentului la care hotărârea a rămas

definitivă și a fost emis mandatul de executare.

Deși articolul 453 lit. c) C. proc.

pen., nu arată data de la care amânarea executării pedepsei urmează să-și

producă efectele este evident că aceasta nu poate fi decât data admiterii

cererii.

A accepta că prin admiterea cererii

de amânare formulată de condamnat, termenul curge de la data la care hotărârea

de condamnare a rămas definitivă s-ar ajunge la situația că deși cererea de

amânare este făcută la o anumită dată evident după rămânerea definitivă a

hotărârii de condamnare, prin admiterea cererii amânarea să-și producă efectul

de la o dată anterioară cererii ceea ce nu este legal.

Pe de altă parte, dacă hotărârea

prin care a fost admisă cererea și-ar produce efectele numai după rămânerea

definitivă s-ar ajunge la încălcarea regulii executării de îndată a pedepselor.

În consecință, recursul parchetului

urmează a fi admis, iar în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., hotărârile vor fi casate și pe fond se va respinge, ca nefondată, cererea

formulată de M.I.S., cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 337

din 5 iulie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe condamnatul M.I.S.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 384 din 10 mai 2004 a Tribunalului Dolj și rejudecând:

Respinge, ca nefondată, cererea de

amânare a executării pedepsei formulată de condamnatul M.I.S.

Obligă pe condamnat la plata sumei

de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, ocazionate cu judecarea cauzei

în fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 august 2004.