ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4172/2004

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 389 din 10 mai 2004, pronunțată în dosarul nr. 1111/P/2004, Tribunalul Dolj, secția penală, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul G.I.M. În considerentele hotărârii, tribunalul a reținut că familia condamnatului (soția și cele două fiice) locuiesc într-o casă cu camere modest mobilate, dețin 0,30 ha teren pe care-l cultivă cu legume, cresc animale și păsări, care asigură minimul necesar întreținerii. S-a apreciat că aceste situații nu constituie o împrejurare specială din pricina căreia executarea pedepsei aplicate condamnatului să poată fi întreruptă, în sensul prevederilor art. 455, raportate la art. 453 lit. c) C. proc.

pen. S-a mai arătat că prezența condamnatului în familie, chiar pe o durată de 3 luni nu ar putea contribui la schimbarea situației. Prin decizia penală nr. 319 din 28 iunie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Curtea de apel a considerat, de asemenea, că nu sunt întrunite cerințele art. 455, raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât nici motivele invocate și nici aspectele constatate cu ocazia efectuării anchetei sociale, nu pot constitui împrejurări cu caracter special care să justifice o întrerupere a executării pedepsei, situația familială grea a condamnatului fiind anterioară executării pedepsei. S-a mai reținut că o eventuală întrerupere nu ar fi în măsură să contribuie la ameliorarea acestei stări materiale.

Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, considerând că există motive pentru întreruperea executării pedepsei. Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din cuprinsul anchetei sociale efectuată în cauză rezultă că familia condamnatului are o situație materială dificilă, având asigurat doar un minim de existență. Înalta Curte constată că situația materială a familiei condamnatului, preexistentă începerii executării pedepsei, nu constituie o împrejurare specială din pricina căreia continuarea executării pedepsei aplicate condamnatului ar avea consecințe grave pentru familia sa. Totodată, astfel cum judicios au observat ambele instanțe, situația materială precară nu ar putea fi rezolvată prin întreruperea executării pedepsei, chiar pentru o perioadă maximă de 3 luni.

Constatând că, prin hotărârile criticate, s-au aplicat corect prevederile art. 455, raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul condamnat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.M.I. împotriva deciziei penale nr. 319 din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 august 2004.