ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4172/2004

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 389 din 10 mai 2004,

pronunțată în dosarul nr. 1111/P/2004, Tribunalul Dolj, secția penală, a

respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul

G.I.M.

În considerentele hotărârii,

tribunalul a reținut că familia condamnatului (soția și cele două fiice)

locuiesc într-o casă cu camere modest mobilate, dețin 0,30 ha teren pe care-l

cultivă cu legume, cresc animale și păsări, care asigură minimul necesar

întreținerii.

S-a apreciat că aceste situații nu

constituie o împrejurare specială din pricina căreia executarea pedepsei

aplicate condamnatului să poată fi întreruptă, în sensul prevederilor art. 455,

raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen. S-a mai arătat că prezența

condamnatului în familie, chiar pe o durată de 3 luni nu ar putea contribui la

schimbarea situației.

Prin decizia penală nr. 319 din 28

iunie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de

condamnat.

Curtea de apel a considerat, de

asemenea, că nu sunt întrunite cerințele art. 455, raportate la art. 453 lit.

c) C. proc. pen., întrucât nici motivele invocate și nici aspectele constatate

cu ocazia efectuării anchetei sociale, nu pot constitui împrejurări cu caracter

special care să justifice o întrerupere a executării pedepsei, situația

familială grea a condamnatului fiind anterioară executării pedepsei. S-a mai

reținut că o eventuală întrerupere nu ar fi în măsură să contribuie la

ameliorarea acestei stări materiale.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recurs, considerând că există motive pentru întreruperea

executării pedepsei.

Înalta Curte constată că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Din cuprinsul anchetei sociale

efectuată în cauză rezultă că familia condamnatului are o situație materială

dificilă, având asigurat doar un minim de existență.

Înalta Curte constată că situația

materială a familiei condamnatului, preexistentă începerii executării pedepsei,

nu constituie o împrejurare specială din pricina căreia continuarea executării

pedepsei aplicate condamnatului ar avea consecințe grave pentru familia sa.

Totodată, astfel cum judicios au observat ambele instanțe, situația materială

precară nu ar putea fi rezolvată prin întreruperea executării pedepsei, chiar

pentru o perioadă maximă de 3 luni.

Constatând că, prin hotărârile

criticate, s-au aplicat corect prevederile art. 455, raportate la art. 453 lit.

c) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petentul condamnat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 800.000 lei, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul G.M.I. împotriva deciziei penale nr. 319 din 28 iunie

2004 a Curții de Apel Craiova.

Obligă pe recurentul condamnat la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 august 2004.