ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 767/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 767/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
R O M Â N I A
S-a luat în examinare
recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr.415 din 2
octombrie 2002 a Curții de Apel
Craiova
.
A
lipsit recurentul condamnat, arestat, ce a fost citat cu mențiunea de a nu fi
adus. Pentru apărarea sa a fost prezent avocat V.F., apărător din oficiu.
Procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul
a cerut admiterea recursului și întreruperea executării pedepsei.
Procurorul
a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, nefiind îndeplinite
cerințele art.453 lit.c Cod procedură penală.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Condamnatul
D.C., deținut în Penitenciarul Târgu Jiu, județ Gorj, pentru executarea
pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de tentativă de omor
prin sentința penală nr.1691/2000 a Tribunalului Gorj, a formulat cerere de
întreruperea executării acestei pedepse, starea materială a familiei sale fiind
precară, prezența sa e necesară pentru redresare.
Tribunalul
Gorj, prin sentința penală nr.204/25.06.2002 a respins, ca nefondată, cererea
de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat.
În
motivarea sentinței, reținându-se constatările din ancheta socială efectuată în
cauză, se arată că într-adevăr familia condamnatului în compunerea căreia se
găsește și o minoră cu gradul II de handicap, are o stare materială precară,
familia locuind într-o casă insalubră și nebranșată la rețeaua electrică, dar
că această situație existând și înainte de arestarea inculpatului și neputând
fi îndreptată în perioada scurtă de întrerupere a executării pedepsei, nu se constituie
în cauzele speciale prevăzute de art.455, 453 lit.c Cod procedură penală,
pentru a putea determina întreruperea executării.
Împotriva
sentinței condamnatul a declarat apel, reiterând solicitările din cererea
introductivă și stăruind să se dispună întreruperea executării pedepsei.
Curtea
de Apel Craiova prin decizia penală nr.415 din 2 octombrie 2002 a respins, ca
nefondat, apelul condamnatului împotriva sentinței penale nr.204 din 25 iunie
2002 a Tribunalului Gorj.
Nemulțumit
și de această hotărâre, în termenul legal, condamnatul a declarat recurs,
reluând critica din apel, în sensul că dorește să se reaprecieze actele și apoi
să se admită cererea sa de întreruperea executării pedepsei.
Recursul
este nefondat.
Verificându-se
actele dosarului în raport de critica formulată, se reține că ambele instanțe,
le-au evaluat corect și în cauză neexistând motive speciale astfel cum sunt
prevăzute de art.453 lit.c și 455 Cod procedură penală, pe deplin justificat
cererea de întrerupere a executării pedepsei, a fost respinsă, ca nefondată.
Toate
greutățile de familie invocate de condamnat, sunt preexistente începerii
executării pedepsei și personal recurentul nu s-a preocupat de rezolvarea
acestora.
Cu
atât mai mult în intervalul maxim de 3 luni, ce îl prevede legea penală pentru
o eventuală întrerupere, nu pot fi soluționate, respectivele greutăți
materiale.
În
consecință, hotărârea atacată va fi menținută ca legală, iar recursul respins,
ca nefondat, potrivit celor analizate și în baza art.385
15
pct.1
lit.b Cod procedură penală.
Văzând
și prevederile art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul
D.C. împotriva deciziei penale nr.415 din 2 octombrie 2002 a Curții de Apel
Craiova
.
Obligă recurentul condamnat să plătescă statului suma de
650.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru
apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie
2003.