ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1090/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 376 din 10

octombrie 2005, Tribunalul Giurgiu a respins, ca neîntemeiată, cererea

formulată de condamnatul A.F. de întrerupere a executării pedepsei de 2 ani și

6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 275 din 2 noiembrie 2004,

pronunțată de Tribunalul Teleorman, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut că motivul invocat de condamnat și anume că familia acestuia

nu are venituri suficiente și locuiește într-o casă care necesită reparații, nu

constituie împrejurări speciale care prin executarea pedepsei ar avea

consecințe grave pentru familia acestuia astfel cum prevăd dispozițiile art. 455

raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.

Anterior, Tribunalul Teleorman, prin

sentința penală nr. 133 din 30 august 2005, a declinat competența de

soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei, formulată de

condamnat, în favoarea Tribunalului Giurgiu cu motivarea că acesta este deținut

în Penitenciarul Giurgiu și potrivit art. 456 C. proc. pen., instanța

competentă este instanța de executare sau instanța în a cărei circumscripție se

află locul de deținere.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 931/ A

din 29 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat

împotriva sentinței penale nr. 376 din 10 octombrie 2005, pronunțată de

Tribunalul Giurgiu.

Nemulțumit de această decizie,

condamnatul A.F. a declarat recurs, reiterând motivele invocate în apel,

susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea de întrerupere a executării

pedepsei deoarece familia sa are nevoie de sprijin material, iar locuința

acestuia trebuie reparată.

Recursul este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 455

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă

atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea acesteia ar avea

consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

Din ancheta socială efectuată de C.S.A.T.

de pe lângă Consiliul Local al comunei Trivale-Moșteni, județul Teleorman,

rezultă că soția condamnatului și cei doi fii ai acestuia care sunt elevi,

locuiesc împreună cu părinții săi, pensionari, într-un imobil compus din trei

camere, care trebuie separat. Se mai reține că familia condamnatului are în

proprietate 2 hectare teren agricol și au în gospodărie păsări și animale

(vacă, porc și un cal).

Aceste probleme familiale sunt de

durată și preexistente arestării condamnatului, nu pot fi rezolvate într-un

interval scurt de trei luni, astfel că nu pot constitui temeiuri care să

justifice întreruperea executării pedepsei aplicate acestuia.

Așa fiind, recursul declarat va fi

respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul A.F. împotriva deciziei penale nr. 931/ A din 29

noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă pe condamnat la plata sumei

de 120 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 februarie 2006.