ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2191/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 42060/3/2005 (6480/2005 nr. vechi) la Tribunalul București, secția I penală, condamnatul N.A. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 806/2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală. În motivarea cererii condamnatul a arătat că solicită întreruperea executării pedepsei pentru a ajuta pe cei 7 copii ai săi, care nu au unde locui și pe care mama lor i-a abandonat. În vederea verificării susținerilor condamnatului în cauză s-a dispus efectuarea unei anchete sociale care, în urma verificărilor în teren, a constatat că, într-adevăr, familia inculpatului, compusă din concubină și 7 copii, trăiesc în condiții necorespunzătoare, iar veniturile pe care le au la dispoziție aparțin tatălui condamnatului N.D., fiind insuficiente, ceilalți membri ai familiei, majori, neavând nici o ocupație.

Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 1654/ F din 22 decembrie 2005, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul N.A. cu motivarea că în cauză, situația rezultată din conținutul raportului de anchetă socială nu relevă existența unor împrejurări speciale așa cum o cer dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., deoarece pe de o parte, condițiile de viață și veniturile materiale precare existau și înainte de arestarea condamnatului, fiind de lungă durată, iar pe de altă parte, ele nu pot fi nici măcar ameliorate pe durata pentru care s-ar putea dispune întreruperea executării pedepsei. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul N.A.

solicitând admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, întrucât sunt îndeplinite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen. și a făcut dovada că părinții săi sunt bolnavi, casa în care locuiesc se află într-un stadiu avansat de degradare, iar cei 6 copii, rezultați dintr-o relație de concubinaj, sunt nesupravegheați și neîngrijiți corespunzător. Tribunalul București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 94/ A din 6 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul N.A. pe care l-a obligat la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

În motivarea acestei decizii, instanța de apel a arătat că în cauză, așa cum a reținut și prima instanță, nu ne aflăm în prezența împrejurărilor speciale rezultate din conținutul art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să justifice întreruperea executării pedepsei, iar situația materială precară în care se află familia sa fiind de durată nu ar putea fi înlăturată prin prezența sa pe o perioadă de 3 luni. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul N.A. care a solicitat casarea hotărârilor pronunțate și, în final, după rejudecare, să se dispună întreruperea executării pedepsei întrucât în cauză sunt întrunite cerințele art. 453 lit. c) C. proc. pen. Recursul declarat de condamnatul N.A.

este nefondat. Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar și în special ancheta socială efectuată în cursul judecății la instanță, se constată că, într-adevăr, membrii familiei condamnatului se confruntă cu grave și acute probleme de ordin material și social. În același timp, însă este de reținut faptul că aceste probleme existau și anterior arestării condamnatului și că ele sunt de durată neputând fi nici măcar atenuate prin prezența acestuia, cu atât mai mult cu cât nici anterior arestării nu avea un loc de muncă și surse de venituri stabile. În aceste condiții, în mod justificat au apreciat instanțele de fond și apel că în cauză nu ne aflăm în fața unor „împrejurări speciale” astfel cum o cer dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc.

pen., și deci nu există temeiuri de admitere a cererii de întrerupere a executării pedepsei. În consecință, pentru considerentele mai sus arătate, urmează a se constata că recursul declarat de condamnatul N.A. este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 94/ A din 6 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurent la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 aprilie 2006.