ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4286/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 357 din 27 martie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de condamnatul O.N. de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani și 717 zile închisoare aplicată de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 553/2005. Cererea condamnatului, fundamentată pe dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., a vizat situația precară a familiei sale, concubina sa întreținând cei doi copii doar din sumele încasate cu titlu de alocații de stat pentru aceștia. Analizând probele administrate, instanța fondului a apreciat că nu sunt întrunite condițiile legale și că motivele invocate nu sunt de natura împrejurărilor speciale avute în vedere de lege.

Împotriva sentinței a declarat apel condamnatul, reiterând aceleași susțineri, considerând că îi sunt favorabile concluziile referatului anchetei sociale efectuate în cauză, astfel încât pe perioada a trei luni de zile de întrerupere a executării pedepsei închisorii se poate realiza venituri pentru susținerea materială a familiei. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că apelantul se afla în executarea unei pedepse cu închisoarea ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni de tâlhărie. Referatul întocmit de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Sectorului 5 consemnează date legate de familia condamnatului compusă din doi copii (paternitatea unuia dintre aceștia nu este stabilită) rezultați din concubinajul cu numita I.F., care îi întreține, resursele financiare rezumându-se la alocațiile celor doi minori și o situație locativă precară.

Fără a nega dificultățile cu care se confruntă familia condamnatului, Curtea a reținut că apelantul nu se află în nici una din situațiile speciale avute în vedere de legiuitor, insurmontabile care să necesite luarea măsurii solicitate, deoarece, în alte condiții s-ar aduce vătămări ireparabile familiei neajutorate. Pe de altă parte, în susținerea cererii, cât și a apelului, cale devolutivă, nu s-au depus alte dovezi în măsură să reliefeze elemente noi care să contureze o altă situație de fapt decât cea care rezultă, de natură să convingă asupra posibilităților reale de care ar dispune apelantul și care, doar în libertate fiind, le-ar putea utiliza spre beneficiul familiei. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, conform art. 379 pct. 1 lit. c) C. proc.

pen., prin decizia penală nr. 347/ A din 27 aprilie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul O.N. împotriva sentinței penale nr. 357/2006 a Tribunalului București, secția I penală. Apelantul condamnat a fost obligat să plătească 80 RON, cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnatul O.N. Prin motivele de recurs susținute oral, condamnatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de întrerupere a executării pedepsei închisorii, având în vedere că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., familia sa având o situație materială modestă.

Recursul condamnatului, care va fi examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. (referitor la greșita aplicare a legii), nu este fondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice. Din actele existente la dosar, rezultă că petentul se află în executarea unei pedepsei de 5 ani și 717 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 553/2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Înalta Curte reține că potrivit art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei este posibilă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia sa, caz în care întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă o singură dată și numai pentru cel mult trei luni.

Rezultă că trebuie dovedite atât împrejurările speciale în care se găsesc condamnatul sau familia acestuia, cât și consecințele grave pe care executarea pedepsei le-ar avea pentru aceștia, dar și certitudinea că aceste consecințe ar putea fi înlăturate sau ameliorate în perioada maximă în care, potrivit legii, întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă, respectiv 3 luni.

În speță, însă, din actele existente la dosar, rezultă motivele invocate de condamnat în susținerea cererii sale și confirmate în parte și de referatul de anchetă socială efectuată în cauză, în sensul că familia sa are situație locativă și materială precară, nu au caracterul unor „împrejurări speciale”, în sensul prevăzut de lege, care să justifice întreruperea executării pedepsei aplicate condamnatului, cu atât mai mult cu cât aspectele dovedite de probele administrate în cauză (singura sursă de venit a minorilor rezultați dintr-o relație de concubinaj este alocația acestora), nu au un caracter accidental, ci sunt de durată și mai mult decât atât sunt anterioare începerii executării pedepsei închisorii aplicată recurentului (17 august 2005). În consecință, în raport de aceste considerente, Înalta Curte, constatând că recursul formulat este nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., îl va respinge ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul O.N. împotriva deciziei penale nr. 347/ A din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2006.