ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4872/2006

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 638/ F din 30 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 13363/3/2006, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul T.C.M. În considerentele hotărârii, tribunalul a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale din pricina cărora executarea pedepsei aplicate condamnatului să poată fi întreruptă, în sensul prevederilor art. 455 raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen. Astfel, deși situația financiară a familiei condamnatului este precară, aceasta nu justifică prin ea însăși necesitatea întreruperii executării pedepsei și oricum prezența condamnatului o perioada de 3 luni nu ar putea conduce la modificarea acesteia.

Prin decizia penală nr. 508/ A din 22 iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Curtea de apel a considerat, de asemenea, că nu sunt întrunite cerințele art. 455 raportate art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale din pricina cărora familia condamnatului s-ar afla în pericol și s-ar impune întreruperea executării pedepsei. Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri și admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Referitor la corecta aplicare, de către ambele instanțe, a prevederilor art. 455 raportate la cele ale art. 453 lit. c) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că, într-adevăr, situația materială dificilă a membrilor familiei condamnatului nu constituie o împrejurare specială de natură a împiedica executarea imediată a pedepsei aplicate condamnatului, prin consecințele grave care le-ar avea asupra familiei acestuia. Astfel, potrivit referatului de anchetă socială efectuată în cauză de Primăria orașului Buftea, bunicii condamnatului locuiesc cu o nepoată într-o casă din paiantă compusă din 3 camere neîngrijite și sumar mobilate. În raport cu această situație locativă, preexistentă încarcerării condamnatului, în mod corect instanțele au constatat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 455 raportate la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., referitoare la cazurile de întrerupere a executării pedepsei. În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul T.C.M. împotriva deciziei penale nr. 508/ A din 22 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurentul condamnat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 august 2006.