ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4872/2006

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 638/ F din

30 mai 2006, pronunțată în dosarul nr. 13363/3/2006, Tribunalul București, secția

a II-a penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării

pedepsei formulată de condamnatul T.C.M.

În considerentele hotărârii,

tribunalul a reținut că nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări

speciale din pricina cărora executarea pedepsei aplicate condamnatului să poată

fi întreruptă, în sensul prevederilor art. 455 raportate la art. 453 lit. c) C.

proc. pen.

Astfel, deși situația financiară a

familiei condamnatului este precară, aceasta nu justifică prin ea însăși

necesitatea întreruperii executării pedepsei și oricum prezența condamnatului o

perioada de 3 luni nu ar putea conduce la modificarea acesteia.

Prin decizia penală nr. 508/ A din 22

iunie 2006, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.

Curtea de apel a considerat, de

asemenea, că nu sunt întrunite cerințele art. 455 raportate art. 453 lit. c) C.

proc. pen., întrucât nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări speciale

din pricina cărora familia condamnatului s-ar afla în pericol și s-ar impune

întreruperea executării pedepsei.

Împotriva acestei decizii,

condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri și admiterea

cererii de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Referitor la corecta aplicare, de

către ambele instanțe, a prevederilor art. 455 raportate la cele ale art. 453 lit.

c) C. proc. pen., Înalta Curte constată că, într-adevăr, situația materială

dificilă a membrilor familiei condamnatului nu constituie o împrejurare

specială de natură a împiedica executarea imediată a pedepsei aplicate

condamnatului, prin consecințele grave care le-ar avea asupra familiei

acestuia.

Astfel, potrivit referatului de

anchetă socială efectuată în cauză de Primăria orașului Buftea, bunicii

condamnatului locuiesc cu o nepoată într-o casă din paiantă compusă din 3

camere neîngrijite și sumar mobilate.

În raport cu această situație

locativă, preexistentă încarcerării condamnatului, în mod corect instanțele au

constatat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 455 raportate la art.

453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., referitoare la cazurile de întrerupere a

executării pedepsei.

În consecință, Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 100 lei, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul T.C.M. împotriva deciziei penale nr. 508/ A din 22

iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Obligă pe recurentul condamnat să

plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care

suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 august 2006.