ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4988/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 633 din 25 mai 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 12536/3/2006, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul N.G. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că motivele invocate de petiționar în sprijinul cererii sale, situația materială precară a familiei, nu justifică întreruperea executării pedepsei. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 492/A/2006 din 19 iunie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind că, în mod corect instanța a stabilit că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen. Reiterând motivele cererii pentru întreruperea executării pedepsei, condamnatul N.G. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri. Înalta Curte, examinând hotărârile atacate în raport de criticile invocate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Este de reținut că pentru asigurarea concomitentă a scopului procesului penal și a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârilor definitive de condamnare și executarea pedepsei apar ca fiind condiții obligatorii. Ca atare, întreruperea executării pedepsei poate fi acordată exclusiv în acele situații în care instanța investită cu cererea, constată incidența unuia dintre cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru cazul invocat.

În motivarea cererii sale, condamnatul a invederat instanței că mama sa este bolnavă și are o situație materială precară, care nu-i permite să-i întrețină corespunzător pe frații săi și pe copiii săi. Din referatul de anchetă socială întocmit în cauză rezultă că mama condamnatului are 5 copii din care 2 sunt majori iar resursele financiare sunt foarte mici, având datorii la plata întreținerii locuinței. În cauză, condamnatul nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni. De altfel, prezența condamnatului pentru o perioadă limitată de timp în mijlocul familiei nu ar rezolva problemele financiare ale mamei sale.

Așa fiind, în temeiul art. 385 15 , alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.G. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.G. împotriva deciziei penale nr. 492/ A din 19 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei noi cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 septembrie 2006.