ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4988/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 633 din 25

mai 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 12536/3/2006,

a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei

formulată de condamnatul N.G.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că motivele invocate

de petiționar în sprijinul cererii sale, situația materială precară a familiei,

nu justifică întreruperea executării pedepsei.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, prin decizia penală nr. 492/A/2006 din 19 iunie 2006, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind că, în mod corect instanța

a stabilit că în speță nu sunt întrunite cerințele art. 455, raportat la art. 453

lit. c) C. proc. pen.

Reiterând motivele cererii pentru întreruperea executării pedepsei, condamnatul

N.G. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri.

Înalta Curte, examinând hotărârile

atacate în raport de criticile invocate cât și din oficiu, în limitele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul

este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Este de reținut că pentru asigurarea

concomitentă a scopului procesului penal și a scopului pedepsei aplicate,

punerea de îndată în executare a hotărârilor definitive de condamnare și

executarea pedepsei apar ca fiind condiții obligatorii.

Ca atare, întreruperea executării

pedepsei poate fi acordată exclusiv în acele situații în care instanța

investită cu cererea, constată incidența unuia dintre cazurile limitativ

prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de

lege pentru cazul invocat.

În motivarea cererii sale,

condamnatul a invederat instanței că mama sa este bolnavă și are o situație

materială precară, care nu-i permite să-i întrețină corespunzător pe frații săi

și pe copiii săi.

Din referatul de anchetă socială întocmit

în cauză rezultă că mama condamnatului are 5 copii din care 2 sunt majori iar resursele

financiare sunt foarte mici, având datorii la plata întreținerii locuinței.

În cauză, condamnatul nu a făcut

dovada îndeplinirii cerințelor art. 453 lit. c) C. proc. pen., raportat la art.

455 C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă

de 3 luni.

De altfel, prezența condamnatului

pentru o perioadă limitată de timp în mijlocul familiei nu ar rezolva

problemele financiare ale mamei sale.

Așa fiind, în temeiul art. 385

15

,

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnatul N.G.

Totodată, în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul N.G.

împotriva deciziei penale nr. 492/ A din 19 iunie 2006 a Curții de Apel București,

secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei noi cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei noi,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

septembrie 2006.