ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2563/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Petiționarul condamnat P.G., deținut în Penitenciarul Jilava și aflat în executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată de către Tribunalul București, s-a adresat acestei instanțe, ca fiind competentă, cu cerere de întreruperea executării pedepsei, pe considerent că este grav bolnav iar afecțiunile pe care le are îi pun în pericol viața, întrucât nu se pot trata în rețeaua sanitară a A.N.P., astfel că se află în imposibilitate de a continua executarea pedepsei. Față de obiectul cererii, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize medico-legale la nivelul I.N.M.L. Mina Minovici, având ca obiective să se stabilească afecțiunile pe care le prezintă condamnatul, dacă acestea se pot trata în rețeaua sanitară a A.N.P și dacă îl pun în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei.

În raport de conținutul raportului de expertiză medico-legală, actele și lucrările de la dosar, dispozițiile înscrise la art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., instanța a apreciat că cererea petiționarului este nefondată și, prin sentința penală 1153 din 21 septembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins-o. În conformitate cu prevederile art. 362 și 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către petiționarul condamnat, care a invocat în motivele de apel aceleași aspecte ca și în cererea introductivă, în plus arătând că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, întrucât este grav bolnav și îi sunt aplicabile prevederile art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc.

pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a examinat apelul declarat, în raport de criticile invocate, actele și lucrările de la dosar, sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen., și prin decizia penală nr. 833/ A din 28 octombrie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. S-a motivat că apelantul-condamnat este bolnav, însă afecțiunile pe care le are se pot trata în rețeaua sanitară a D.G.P. și nu-l pun în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei, astfel că, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și în spiritul dispozițiilor înscrise la art. 455 raportat la art. 453 C. proc.

pen. Decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către condamnat, în termen legal, în baza art. 385 3 C. proc. pen., pe motiv că hotărârile pronunțate în cauză sunt vădit nelegale și esențial netemeinice, în sensul că, deși este grav bolnav starea sănătății sale îngreunându-se, instanțele, printr-o interpretare eronată a actelor medicale cum și a textelor de lege, i-au respins cererea de întrerupere a executării pedepsei. Motivele de recurs invocate constituie caz de casare în sensul pct. 18 de la art. 385 9 C. proc. pen., fiind comisă o eroare gravă de fapt în aprecierea probatoriului, când a fost respinsă cererea și calea de atac a apelului. Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, actele și lucrările de la dosar, decizia și sentința pronunțate în cauză, cazul de casare prevăzut de pct. 18 de la art. 385 9 C. proc.

pen., se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse în continuare. Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă când pe baza unei expertize medico-legale se constată că cel condamnat suferă de o boală care îl pun în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei, situație în care aceasta se întrerupe până când condamnatul se găsește în situația de a putea executa pedeapsa. Din conținutul raportului de expertiză medico-legală aflat la dosar, și efectuat de I.N.M.L. Mina Minovici, rezultă că recurentul condamnat suferă printre alte boli de diabet zaharat tip II insulino-necesitant, disilipidemie, scolioză dextro-concavă – discopatie lombară L2 - L3, boli care se pot trata în rețeaua sanitară a A.N.P.

și care nu îl pun în imposibilitate de a continua executarea pedepsei. Așa fiind, și în raport de cele arătate, se constată că instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice când a apreciat că nu sunt temeiuri care să ducă la întreruperea executării pedepsei, întrucât recurentul condamnat, deși prezintă unele afecțiuni, acestea nu sunt de natură încât să-l pună în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei și care să nu poată fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P. În consecință, motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare iar potrivit pct. 3 de la art. 385 9 C. proc. pen., din oficiu nu se constată alte cazuri de casare care să ducă la reformarea hotărârilor, astfel că în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat se va respinge ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.G., împotriva deciziei penale nr. 833/ A din 28 octombrie 2005, a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurent la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 aprilie 2006.