ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2563/2006

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Petiționarul condamnat P.G., deținut

în Penitenciarul Jilava și aflat în executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni

închisoare, aplicată de către Tribunalul București, s-a adresat acestei

instanțe, ca fiind competentă, cu cerere de întreruperea executării pedepsei,

pe considerent că este grav bolnav iar afecțiunile pe care le are îi pun în

pericol viața, întrucât nu se pot trata în rețeaua sanitară a A.N.P., astfel că

se află în imposibilitate de a continua executarea pedepsei.

Față de obiectul cererii, instanța a

încuviințat efectuarea unei expertize medico-legale la nivelul I.N.M.L. Mina

Minovici, având ca obiective să se stabilească afecțiunile pe care le prezintă

condamnatul, dacă acestea se pot trata în rețeaua sanitară a A.N.P și dacă îl

pun în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei.

În raport de conținutul raportului

de expertiză medico-legală, actele și lucrările de la dosar, dispozițiile

înscrise la art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., instanța a

apreciat că cererea petiționarului este nefondată și, prin sentința penală 1153

din 21 septembrie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins-o.

În conformitate cu prevederile art. 362

și 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către petiționarul

condamnat, care a invocat în motivele de apel aceleași aspecte ca și în cererea

introductivă, în plus arătând că hotărârea pronunțată este nelegală și

netemeinică, întrucât este grav bolnav și îi sunt aplicabile prevederile art. 455

raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a examinat apelul

declarat, în raport de criticile invocate, actele și lucrările de la dosar,

sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen.,

și prin decizia penală nr. 833/ A din 28 octombrie 2005, a respins apelul, ca

nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

S-a motivat că apelantul-condamnat

este bolnav, însă afecțiunile pe care le are se pot trata în rețeaua sanitară a

D.G.P. și nu-l pun în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei, astfel

că, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și în spiritul dispozițiilor

înscrise la art. 455 raportat la art. 453 C. proc. pen.

Decizia și sentința au fost atacate

cu recurs de către condamnat, în termen legal, în baza art. 385

3

C.

proc. pen., pe motiv că hotărârile pronunțate în cauză sunt vădit nelegale și

esențial netemeinice, în sensul că, deși este grav bolnav starea sănătății sale

îngreunându-se, instanțele, printr-o interpretare eronată a actelor medicale

cum și a textelor de lege, i-au respins cererea de întrerupere a executării

pedepsei.

Motivele de recurs invocate

constituie caz de casare în sensul pct. 18 de la art. 385

9

C. proc.

pen., fiind comisă o eroare gravă de fapt în aprecierea probatoriului, când a

fost respinsă cererea și calea de atac a apelului.

Examinând recursul declarat, în

raport de motivul invocat, actele și lucrările de la dosar, decizia și sentința

pronunțate în cauză, cazul de casare prevăzut de pct. 18 de la art. 385

9

C. proc. pen., se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge

pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 455 raportat la art. 453

lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă când

pe baza unei expertize medico-legale se constată că cel condamnat suferă de o

boală care îl pun în imposibilitatea de a continua executarea pedepsei,

situație în care aceasta se întrerupe până când condamnatul se găsește în

situația de a putea executa pedeapsa.

Din conținutul raportului de

expertiză medico-legală aflat la dosar, și efectuat de I.N.M.L. Mina Minovici,

rezultă că recurentul condamnat suferă printre alte boli de diabet zaharat tip

II insulino-necesitant, disilipidemie, scolioză dextro-concavă – discopatie

lombară L2 - L3, boli care se pot trata în rețeaua sanitară a A.N.P. și care nu

îl pun în imposibilitate de a continua executarea pedepsei.

Așa fiind, și în raport de cele

arătate, se constată că instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice

când a apreciat că nu sunt temeiuri care să ducă la întreruperea executării

pedepsei, întrucât recurentul condamnat, deși prezintă unele afecțiuni, acestea

nu sunt de natură încât să-l pună în imposibilitatea de a continua executarea

pedepsei și care să nu poată fi tratate în rețeaua sanitară a A.N.P.

În consecință, motivul de recurs

invocat nu constituie caz de casare iar potrivit pct. 3 de la art. 385

9

C. proc. pen., din oficiu nu se constată alte cazuri de casare care să ducă la

reformarea hotărârilor, astfel că în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., recursul declarat se va respinge ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul P.G., împotriva deciziei penale nr. 833/ A din 28

octombrie 2005, a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 18 aprilie 2006.