ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2711/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 381 din 10 decembrie 2002, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 3396/2002, a fost respinsă cererea formulată de petiționarul condamnat D.C., pentru întreruperea executării pedepsei, de 5 ani închisoare pentru tentativă de omor, pronunțată de Tribunalul Gorj. Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că la 8 noiembrie 2002, petentul condamnat D.C. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani, pentru motive familiale, cu motivarea că 5 din copiii săi locuiesc împreună cu alte 12 persoane într-o cameră insalubră, 3 dintre minori sunt bolnavi și necesită îngrijire medicală de urgență.

Pe parcursul soluționării cererii a precizat că își însușește cererea formulată de familia sa și că anterior, a mai formulat 2 cereri asemănătoare pentru întreruperea executării pedepsei, care au fost după părerea sa respinse în mod nejustificat. În baza anchetei sociale întocmită de Primăria municipiului Tg. Jiu, s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 455, raportate la art. 453 lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care cererea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată, cu obligarea petentului la cheltuieli judiciare statului. Reiterând aceleași critici, condamnatul a solicitat în apelul declarat, desființarea sentinței și întreruperea executării pedepsei pentru o perioadă de 3 luni.

Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat apreciind că nu sunt întrunite cerințele legale pentru întreruperea executării pedepsei, starea pauperă a familiei și greutățile evidențiate fiind de durată, astfel că o eventuală întrerupere a executării pedepsei pe o perioadă limitată, de numai 3 luni, cât îngăduie legea neputând conduce la ameliorarea acestora. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs condamnatul care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și a solicitat casarea și pe fond admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei. Recursul nu este întemeiat. Analizând hotărârile pronunțate în cauză, respectiv actele depuse la dosar Curtea constată, că în speță instanțele au respins în mod justificat cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat.

Situația materială precară a familiei condamnatului reprezintă o situație de durată și ca atare nu poate fi caracterizată ca o împrejurare specială, în sensul prevederilor art. 453 lit. c) C. proc. pen., iar pe de altă parte această situație nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei recurentului, perioada maximă de 3 luni care ar putea fi acordată în limitele legii fiind insuficiente pentru rezolvarea problemelor familiale. Referitor la minorii rezultați din căsătoria condamnatului, este de observat că o parte dintre aceștia se află în îngrijirea mamei lor, care la nevoie se poate ocupa de internarea minorei D.M., în vederea efectuării unei intervenții chirurgicale, în măsura în care este necesară, iar minora D.G.

a fost instituționalizată încă de la naștere în Centrul de Plasament Tg. Cărbunești, în prezent aflându-se într-un centru specializat din Franța pentru investigații medicale. În aceste condiții, o întrerupere a executării pedepsei condamnatului în temeiul art. 453 lit. c) C. proc. pen., nu se justifică, astfel că recursul declarat de acesta este nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 38 din 11 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2003.