ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1219/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 3977/2002, la Tribunalul București, secția a II-a penală, condamnatul P.M. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare și în a cărei executare se află. În motivarea cererii condamnatul a arătat că familia sa se află într-o situație materială deosebit de precară și pentru a preîntâmpina unele consecințe de neînlăturat este nevoie de prezența și ajutorul său. În vederea susținerilor condamnatului, în cauză s-a dispus efectuarea unei anchete sociale care, în urma verificărilor făcute a comunicat că mama, soția, fiica și sora inculpatului locuiesc împreună într-o casă aflată într-o stare avansată de degradare, compusă din 2 camere, bucătărie și un hol și că în afară de mama acestuia nici una dintre persoane nu realizează venituri.

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 995 din 22 octombrie 2002, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul P.M. cu motivarea că existența unor greutăți financiare cu care se confruntă membrii familiei sale nu sunt împrejurări speciale de natură a duce la concluzia că executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru sine sau familia sa, cu atât mai mult cu cât prin eventuala întrerupere a executării pedepsei pe o durată de cel mult 3 luni, acesta nu ar putea rezolva gravele probleme cu care se confruntă familia sa și care sunt de durată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul P.M., prin care a solicitat a se constata temeinicia motivului invocat pentru întreruperea executării pedepsei, cu consecința admiterii cererii.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 789/ A din 3 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că situația materială dificilă cu care se confruntă membrii familiei sale nu este determinată de executarea pedepsei, fiind anterioară condamnării, în perioada maximă de 3 luni pentru care, eventual, s-ar dispune întreruperea executării pedepsei acesta nu ar avea mijloacele materiale necesare pentru scoaterea din paupertate a familiei sale. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul P.M. care a reiterat motivul de casare invocat și la judecata în apel și anume constatarea temeiniciei motivului pentru care a solicitat întreruperea executării pedepsei și anume situația gravă materială și financiară cu care se confruntă membrii familiei sale.

Recursul este nefondat. Este de necontestat și instanțele de fond și apel au reținut acest lucru, că membrii familiei condamnatului se confruntă cu existența unor greutăți materiale și financiare deosebite, aspect confirmat și de ancheta socială efectuată în cauză. Cu toate acestea, așa cum motivat au arătat și cele două instanțe, greutățile cu care se confruntă familia sa sunt preexistente condamnării sale, și că sunt de lungă durată, în sensul că nu pot fi înlăturate, chiar prin prezența sa, într-o perioadă de cel mult 3 luni de zile, pentru care s-ar putea dispune întreruperea executării pedepsei. Prin urmare, neaflându-ne în situația reglementată de art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., în sensul că împrejurările invocate de condamnat nu pot fi apreciate ca având un caracter special și cu consecințe grave imediate, recursul declarat de acesta este nefondat, motiv pentru care urmează a fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 789/ A din 3 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2003.