ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2618/2005

Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 787 pronunțată la data de 6 decembrie 2004, în dosarul penal nr. 4360/2004, Tribunalul Dolj, secția penală, a respins cererea de amânare a executării pedepsei formulată de condamnata B.M. Condamnata solicitase amânarea executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată pentru un concurs de 3 infracțiuni de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 3335/2004, întrucât suferă de o boală care o pune în imposibilitate să suporte regimul de detenție, în temeiul art. 453 lit. a) C. proc. pen. Instanța de fond a reținut din Raportul de expertiză medico-legală nr. 160/ AC7 din 12 noiembrie 2004 că M.B.

este suferindă de tulburare afectivă bipolară, episod depresiv major, afecțiune ce poate fi tratată în rețeaua sanitară a D.G.P. Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia penală nr. 49 pronunțată la data de 15 februarie 2005, în dosarul penal nr. 59/P/2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnată, obligând-o la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnata a declarat recurs, cu motivarea că soluția este nelegală și netemeinică, deoarece s-a făcut o gravă eroare de fapt (art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.). Condamnata a solicitat casarea hotărârilor și amânarea executării pedepsei, ca urmare a admiterii cererii sale. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând hotărârea atacată și sentința menționată, în raport de critica formulată, constată că recursul este nefondat.

Motivul invocat nu se justifică. Instanțele în mod corect au opiniat că nu se impune amânarea executării pedepsei câtă vreme condamnata suferindă poate suporta regimul de detenție cu un tratament corespunzător ce i se poate administra și în rețeaua sanitară a D.G.P. Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul condamnatei. În temeiul art. 191 și art. 192 C. proc. pen., recurenta va suporta cheltuielile judiciare eferente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata B.M. împotriva deciziei penale nr. 49 din 15 februarie 2005 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2005.