ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4274/2005

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

La data de 13 august 2004,

condamnata T.M. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 12 ani

închisoare, pe motive medicale.

Petenta a arătat că suferă

de psihopatie instabilă pe fond cranian, tulburări de comportament fără

discernământ, are insuficiență cardiacă și a suferit două preinfarcturi,

tensiune oscilantă, discopatie lombară, precum și alte complicații.

Prin raportul de expertiză

medico-legală s-a concluzionat că petenta, prezentând ca diagnostic „tulburare

organică de personalitate pe fond toxic etilic și stare depresivă fond

situațional”, poate fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P., cu respectarea

indicațiilor terapeutice și nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.

Prin sentința penală nr. 279

din 7 martie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de

întrerupere a executării pedepsei, ca nefondată, reținând că nu sunt

îndeplinite condițiile art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., cu referire la constatarea pe baza unei expertize medicale că cel

condamnat suferă de o boală care-l pune în imposibilitate de a executa

pedeapsa.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 289 din 18 aprilie 2005, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnata T.M. împotriva hotărârii instanței de

executare, apreciind că în mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu

sunt întrunite condițiile prevăzute de legea procesual penală.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri condamnata a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de

casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen. și fără a formula critici

referitoare la hotărârea atacată. La termenul fixat pentru judecarea căii de

atac exercitate de către condamnata T.M., aceasta a arătat că lasă soluția la

aprecierea instanței de judecată.

Examinând cauza în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată

următoarele:

Pentru asigurarea,

concomitent, a scopului procesual penal și a scopului pedepsei aplicate,

punerea de îndată în executare a hotărârii definitive de condamnare și

executarea pedepsei apare ca o condiție obligatorie.

Ca atare, întreruperea

executării pedepsei închisorii poate fi acordată exclusiv în acele situații în

care instanța investită cu cererea constată incidența unuia din cazurile

limitativ prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor

prevăzute de lege pentru actul invocat.

Or, cazul invocat de

condamnat, cu referire la condițiile cumulative prevăzute de art. 453 alin. (1)

lit. a) C. proc. pen., condamnatul suferă de o boală care îl pune în

imposibilitate de a executa pedeapsa și această împrejurarea este constatată

printr-o expertiză medicală -, nu a fost dovedit în cauză.

Așa fiind, în mod judicios

prima instanță a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, ca

nefondată.

Respingând apelul și

menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică, nesupusă nici unuia din cazurile de casare

prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata T.A.

Totodată, în baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de condamnata T.M. împotriva deciziei penale nr. 289 din 18

aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentă să

plătească statului suma de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare, din care

suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iulie 2005.