ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4274/2005

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 13 august 2004, condamnata T.M. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare, pe motive medicale. Petenta a arătat că suferă de psihopatie instabilă pe fond cranian, tulburări de comportament fără discernământ, are insuficiență cardiacă și a suferit două preinfarcturi, tensiune oscilantă, discopatie lombară, precum și alte complicații. Prin raportul de expertiză medico-legală s-a concluzionat că petenta, prezentând ca diagnostic „tulburare organică de personalitate pe fond toxic etilic și stare depresivă fond situațional”, poate fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P., cu respectarea indicațiilor terapeutice și nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.

Prin sentința penală nr. 279 din 7 martie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, ca nefondată, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu referire la constatarea pe baza unei expertize medicale că cel condamnat suferă de o boală care-l pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 289 din 18 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata T.M. împotriva hotărârii instanței de executare, apreciind că în mod corect prima instanță a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de legea procesual penală.

Împotriva acestei din urmă hotărâri condamnata a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. și fără a formula critici referitoare la hotărârea atacată. La termenul fixat pentru judecarea căii de atac exercitate de către condamnata T.M., aceasta a arătat că lasă soluția la aprecierea instanței de judecată. Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele: Pentru asigurarea, concomitent, a scopului procesual penal și a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârii definitive de condamnare și executarea pedepsei apare ca o condiție obligatorie. Ca atare, întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi acordată exclusiv în acele situații în care instanța investită cu cererea constată incidența unuia din cazurile limitativ prevăzute de legea procesual penală și îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru actul invocat.

Or, cazul invocat de condamnat, cu referire la condițiile cumulative prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., condamnatul suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa și această împrejurarea este constatată printr-o expertiză medicală -, nu a fost dovedit în cauză. Așa fiind, în mod judicios prima instanță a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, ca nefondată. Respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nesupusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata T.A. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata T.M. împotriva deciziei penale nr. 289 din 18 aprilie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 80 lei (800.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de 20 lei (200.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2005.