ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6954/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 985 din 12

august 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de petenta condamnată T.I.

și s-a dispus obligarea ei la cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că motivele familiale pentru care ea a solicitat

întreruperea executării pedepsei nu sunt de natură a produce consecințe grave

în sensul cerut de art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru care să fie necesară

prezența ei la domiciliu.

Cauza a mai fost judecată într-un

ciclu procesual prin sentința penală nr. 607/2005 a Tribunalului București ce a

fost desființată prin decizia penală nr. 455 din 14 iunie 2005 a Curții de Apel

București cu trimiterea ei spre rejudecare întrucât între dispozitivul și

considerentele hotărârii existau contradicții vădite.

Împotriva hotărârii pronunțată în

rejudecare a declarat apel, în termen, condamnata solicitând și pe această cale

admiterea cererii ei de întrerupere a executării pedepsei.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 727/ A

din 29 septembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata T.I.

împotriva sentinței penale nr. 985 din 12 august 2005 a Tribunalului București,

secția I penală.

Nemulțumită și de această deciziei,

în termenul legal, condamnata a declarat recurs, nemotivat în scris iar prin

susținerea orală, a reluat motivele invocate prin apel.

Recursul este nefondat.

Curtea, verificând actele dosarului,

în raport de critica adusă hotărârii atacate, precum și din oficiu dar

raportându-se și la prevederile art. 455 și art. 453 lit. c) C. proc. pen., ce

reglementează instituția întreruperii executării pedepsei, reține că, nu s-au

dovedit, cu adevărat, unele împrejurări speciale și din cauza cărora executarea

imediată a pedepsei de 12 ani închisoare aplicată în baza art. 189 alin. (3) C.

pen., ar avea consecințe grave pentru recurentă sau familia sa.

Toate motivele invocate de

condamnată, în sprijinul acestei cereri de întreruperea executării pedepsei, nu

numai că nu se dovedesc, dar se constată că „familia sa” mamă, cumnată, soră și

frate a cărui adresă nici nu o cunoaște corect, au declarat că „în interesul

inculpatei este de a-și executa pedeapsa” și nicidecum nu-i poate ajuta pe ei

cum nu a făcut-o de fapt nici anterior începerii executării acestei sancțiuni

penale.

Așa fiind, și văzând că și referatul

de anchetă socială efectuat, relevă toate cele de mai sus, recursul formulat de

condamnată, va fi respins, ca nefondat, și menținută hotărârea atacată ca

temeinică și legală, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și dispozițiile art. 192

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata T.I. împotriva deciziei penale nr. 727/ A din 29

septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Obligă recurenta condamnată să

plătească suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 40 RON, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

decembrie 2005.