ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3772/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 414 pronunțată

la data de 25 martie 2004, în dosarul penal nr. 67/2004 de Tribunalul

București, secția a II-a penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de

întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnata I.M.

Condamnata a invocat ca motiv de

întrerupere înrăutățirea situației economice a familiei și starea de boală.

Din ancheta socială nerezultând vreo

împrejurare specială și care să poată fi înlăturată prin prezența inculpatului

3 luni în libertate, instanța a respins cererea.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 319/ A din 26 aprilie 2004, pronunțată în

dosarul penal nr. 1364/2004, a respins, ca nefondat, apelul condamnatei.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, condamnata a declarat recurs, solicitând, dată fiind greșita aplicare a

legii [(art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)] să se caseze

ambele hotărâri și să i se admită cererea de executare a pedepsei de 5 ani

închisoare.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând hotărârea atacată și sentința, în raport de critica formulată, probe

și condițiile dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc.

pen., constată că recursul este nefondat.

Condamnata execută o pedeapsă de 5

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 803 din 12 septembrie 2002 de

Tribunalul București, secția I penală.

În mod corect s-au efectuat probe,

anchetă socială la domiciliul condamnatei și din analiza acestora s-a reținut

că nu sunt motive de întrerupere. Îngreunarea situației materiale a familiei

chiar dacă e datorată și absenței condamnatei, nu va putea fi înlăturată pe

parcursul celor 3 luni cât ar sta liberă, din 5 ani închisoare cât are de

executat.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnată, cu

obligarea acesteia la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata I.M. împotriva deciziei penale nr. 319 A din 26 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iulie 2004.