ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1808/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.G.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D. aplicarea unei amenzi potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 conducătorului acestei instituții, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data înregistrării cererii și până la executarea obligației și obligarea pârâtei Comisia centrală la plata dobânzii legale calculate la suma de 500.000 RON, începând cu data de 31 decembrie 2010 și până la executarea obligației, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 5300 din 29 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 43682/3/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a obligat autoritatea pârâtă să îi emită decizia de acordare a titlului de despăgubire, iar în cel mult 30 de zile pârâta era obligată să execute aceasta obligație. A susținut că a solicitat autorității pârâte, prin adresa din 09 martie 2011, emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, însă aceasta i-a comunicat că documentația aferentă a fost returnată Primăriei Municipiului Pitești în vederea reanalizării și completării cu înscrisuri, iar la 19 septembrie 2011 a revenit cu aceeași solicitare, însă pârâta refuză executarea hotărârii.

Prin întâmpinare, pârâta a arătat că nu este întemeiat capătul de cerere privind dobânda legală, întrucât în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emise de Comisie și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de conversie și/sau de plată. În speță, procedura de valorificare a titlului de despăgubire nu poate fi parcursă pentru că reclamanții nu sunt titularii unor decizii conținând titlul de despăgubire, invocând și prevederile O.U.G. nr. 81/2007. Prin sentința nr. 883 din 9 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a aplicat conducătorului instituției pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D.

sancțiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru neexecutarea deciziei civile nr. 5300 din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 43862/3/2008, începând cu data de 30 decembrie 2010 și până la executarea efectivă a obligației, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON către reclamant, reprezentând onorariu de avocat, respingând cererea privind acordarea dobânzii legale. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia civilă nr. 5300 din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 43862/3/2008, s-a modificat sentința primei instanțe (nr. 2747 din 24 iunie 2010) în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de M.C.H.

și continuată de reclamantă, a fost obligată Comisia Centrală să emită decizia reprezentând titlurile de despăgubire pentru imobilele construcții și teren indicate în dispozitivul sentinței. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D., prima instanță a avut în vedere prevederile art. 24 alin. (1) - (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora amenda se aplică conducătorului autorității.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința pronunțată de instanța de contencios administrativ în cel mult 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a acesteia, reținând astfel că pârâta nu și-a îndeplinit obligația executării deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărâre ce trebuia pusă în executare începând cu data de 30 decembrie 2010. În aceste condiții, sub aspectul aplicării amenzii conducătorului autorității pârâte, pentru nerespectarea obligației stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească sus menționată, prima instanță a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 24 alin. (1) - (2) și art. 25 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate la suma de 500.000 RON, începând cu data de 30 decembrie 2010 prima instanță a reținut că despăgubirile pentru întârziere prevăzute de art. 24 au caracterul unor daune interese menite să compenseze prejudiciul suferit de reclamant ca urmare a executării cu întârziere a hotărârii judecătorești. Pentru a fi îndreptățită la despăgubirile pentru întârziere la care fac referire prevederile art. 24 din Lege, reclamanta avea obligația de a face dovada prejudiciului, conform regulilor în materie de răspundere civilă delictuală, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. S-a mai reținut că dispozitivul titlului executoriu nu cuprinde o creanță certă, indicată într-un anumit cuantum, pentru ca, pe calea prezentului litigiu, reclamanta să poată pretinde dobânda legală.

În fine, în raport de soluția dată cererii, prima instanță a făcut și aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ. Recursurile declarate în cauză Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâta D.D., în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât și reclamanta C.G.E. Recurenta - pârâtă D.D. a susținut că, în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor față de cererea de chemare în judecată, deși atribuția de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; aceasta din urmă este un organism colegial, iar președintele comisiei nu are competența de a-i constrânge pe ceilalți membrii să adopte o anume decizie.

Totodată, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că recurenta D.D. a fost numită în funcția de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor doar din data de 9 decembrie 2011, astfel că sancțiunea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 modificată și republicată nu i se putea aplica pentru perioada anterioară acestei date. Pe fond, aceeași recurentă arată că a luat toate măsurile pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești ce face obiectul prezentei cereri, raportul de evaluare fiind deja întocmit. La rândul său recurenta C.G. a criticat sentința atacată pentru respingerea cererii sale de acordare a dobânzii legale aferentă sumei de 500.000 RON, pentru perioada 30 decembrie 2010 și până la plata efectivă a sumei de bani, fiind evident că lipsa folosinței sumei de bani la care este îndreptățită îi provoacă un prejudiciu.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate de recurenta D.D. - Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ce se încadrează, din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente: Într-adevăr, numirea recurentei - pârâte în funcția de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a făcut prin decizia nr. 132 din 9 decembrie 2011a Primului Ministru, astfel că, în mod greșit, prima instanță a dispus aplicarea a amenzii prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru perioada anterioară acestei date, când funcția de președinte al respectivei autorități era deținută de o altă persoană, ce nu este parte în prezenta cauză.

De asemenea, în raport de data publicării O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, respectiv 17 martie 2012, nu mai există temei legal pentru aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004 în termenul de 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanței, deoarece emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie și procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubiri sunt suspendate.

Este însă nefondată apărarea recurentei - pârâte în sensul că nu există raporturi de subordonare între președintele comisiei și membrii acesteia, ceea ce ar face inaplicabil art. 24 din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte constată că textul art. menționat se referă la „conducătorul autorității publice” fără a face vreo distincție în funcție de existența, sau nu, a unor raporturi de subordonare în raport cu ceilalți funcționari ai autorității, fiind suficientă existența acestei calități, împreună cu condiția unei hotărâri irevocabile de obligare la emiterea, înlocuirea sau modificarea unui act administrativ și care să nu fi fost executată în termenul legal.

În ceea ce privește fondul cererii, în mod corect s-a reținut că autoritatea publică Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a pus în executare o hotărâre judecătorească prin care a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, potrivit dispoziției nr. KK/2005 emisă de Primarul Municipiului Pitești, hotărâre rămasă irevocabilă la data de 29 noiembrie 2010. Împrejurarea că, deși convocați în ședință, membrii comisiei nu au asigurat cvorumul cerut de lege, nu îl poate exonera pe conducătorul autorității publice de răspunderea ce rezultă din prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, în raporturile cu persoana îndreptățită la executarea hotărârii judecătorești; în raporturile cu persoanele vinovate de neexercitarea hotărârii se poate pune problema aplicării art. 26 din Legea menționată, articol care se referă la acțiunea în regres exercitată de conducătorul autorității publice.

Referitor la recursul formulat de reclamanta C.G.E., acesta este nefondat, deoarece, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, reclamanta nu a făcut dovada cuantumului prejudiciului suferit prin neexecutare (pentru a fi îndreptățită la „despăgubirile pentru întârziere” prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004). În acest sens, dispozitivul titlului executoriu nu cuprinde o creanță lichidă (o sumă de bani determinată), astfel că prin prezentul litigiu să se ceară dobânda legală, ci obligația emiterii unui act administrativ, respectiv decizia reprezentând titlu de despăgubire. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul formulat de Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D.

urmează a fi admis, dispunându-se modificarea parțială a sentinței atacate în sensul aplicării amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 numai pentru perioada 9 ianuarie 2012 până la 17 martie 2012, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței. Recursul formulat de C.G.E. urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.G.E. și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D. împotriva sentinței nr. 883 din 9 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D. împotriva aceleiași sentințe și în consecință, modifică în parte sentința în sensul că, sancțiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere se aplică cu începere de la data de 9 ianuarie 2012 și până la 17 martie 2012. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2012.