ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1808/2012

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.G.E.

a solicitat,

în contradictoriu cu pârâții

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D.

aplicarea unei amenzi

potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004 conducătorului acestei instituții, în cuantum

de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data

înregistrării cererii și până la executarea obligației și obligarea pârâtei Comisia

centrală la plata dobânzii legale calculate la suma de 500.000 RON, începând cu

data de 31 decembrie 2010 și până la executarea obligației, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin decizia nr. 5300 din 29 noiembrie 2010 pronunțată în

Dosarul nr. 43682/3/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a obligat autoritatea

pârâtă să îi emită decizia de acordare a titlului de despăgubire, iar în cel mult

30 de zile pârâta era obligată să execute aceasta obligație. A susținut că a solicitat

autorității pârâte, prin adresa din 09 martie 2011, emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, însă aceasta i-a comunicat că documentația aferentă a fost

returnată Primăriei Municipiului Pitești în vederea reanalizării și completării

cu înscrisuri, iar la 19 septembrie 2011 a revenit cu aceeași solicitare, însă pârâta

refuză executarea hotărârii.

Prin întâmpinare, pârâta

a arătat că nu este întemeiat capătul de cerere privind dobânda legală, întrucât

în baza deciziilor conținând titlul de despăgubire emise de Comisie și a opțiunilor

persoanelor îndreptățite, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

emite un titlu de conversie și/sau de plată. În speță, procedura de valorificare

a titlului de despăgubire nu poate fi parcursă pentru că reclamanții nu sunt titularii

unor decizii conținând titlul de despăgubire, invocând și prevederile O.U.G.

nr. 81/2007.

Prin sentința nr. 883

din 9 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantă, a aplicat conducătorului

instituției pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D. sancțiunea

amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru neexecutarea

deciziei civile nr. 5300 din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție în Dosarul nr. 43862/3/2008, începând cu data de 30 decembrie 2010 și

până la executarea efectivă a obligației, precum și la plata cheltuielilor de judecată

în sumă de 500 RON către reclamant, reprezentând onorariu de avocat, respingând

cererea privind acordarea dobânzii legale.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia civilă nr. 5300

din 29 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul

nr. 43862/3/2008, s-a modificat sentința primei instanțe (nr. 2747 din 24 iunie

2010) în sensul că a fost admisă în parte acțiunea formulată de M.C.H. și continuată

de reclamantă, a fost obligată Comisia Centrală să emită decizia reprezentând titlurile

de despăgubire pentru imobilele construcții și teren indicate în dispozitivul sentinței.

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor - D.D., prima instanță a avut în vedere prevederile art. 24

alin. (1) - (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora amenda se aplică conducătorului

autorității.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin sentința

pronunțată de instanța de contencios administrativ în cel mult 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a acesteia, reținând astfel că pârâta nu și-a îndeplinit obligația

executării deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărâre

ce trebuia pusă în executare începând cu data de 30 decembrie 2010.

În aceste condiții, sub

aspectul aplicării amenzii conducătorului autorității pârâte, pentru nerespectarea

obligației stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească sus menționată,

prima instanță a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 24 alin. (1) - (2)

și art. 25 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește obligarea

pârâtei la plata dobânzii legale calculate la suma de 500.000 RON, începând cu data

de 30 decembrie 2010 prima instanță a reținut că despăgubirile pentru întârziere

prevăzute de art. 24 au caracterul unor daune interese menite să compenseze prejudiciul

suferit de reclamant ca urmare a executării cu întârziere a hotărârii judecătorești.

Pentru a fi îndreptățită

la despăgubirile pentru întârziere la care fac referire prevederile art. 24 din

Lege, reclamanta avea obligația de a face dovada prejudiciului, conform regulilor

în materie de răspundere civilă delictuală, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. S-a

mai reținut că dispozitivul titlului executoriu nu cuprinde o creanță certă, indicată

într-un anumit cuantum, pentru ca, pe calea prezentului litigiu, reclamanta să poată

pretinde dobânda legală.

În fine, în raport de

soluția dată cererii, prima instanță a făcut și aplicarea prevederilor art. 274

C. proc. civ.

Recursurile declarate

în cauză

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs pârâta D.D., în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor, cât și reclamanta C.G.E.

Recurenta - pârâtă D.D.

a susținut că, în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale

pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor față de

cererea de chemare în judecată, deși atribuția de emitere a deciziilor referitoare

la acordarea titlurilor de despăgubire aparține Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor; aceasta din urmă este un organism colegial, iar președintele comisiei

nu are competența de a-i constrânge pe ceilalți membrii să adopte o anume decizie.

Totodată, instanța de

fond nu a avut în vedere faptul că recurenta D.D. a fost numită în funcția de Președinte

al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor doar din data de 9

decembrie 2011, astfel că sancțiunea prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004

modificată și republicată nu i se putea aplica pentru perioada anterioară acestei

date.

Pe fond, aceeași recurentă

arată că a luat toate măsurile pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești

ce face obiectul prezentei cereri, raportul de evaluare fiind deja întocmit.

La rândul său recurenta

C.G. a criticat sentința atacată pentru respingerea cererii sale de acordare a dobânzii

legale aferentă sumei de 500.000 RON, pentru perioada 30 decembrie 2010 și până

la plata efectivă a sumei de bani, fiind evident că lipsa folosinței sumei de bani

la care este îndreptățită îi provoacă un prejudiciu.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate de recurenta D.D. - Președintele

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ce se încadrează, din punct

de vedere procedural în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele

considerente:

Într-adevăr, numirea recurentei

- pârâte în funcția de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

s-a făcut prin decizia nr. 132 din 9 decembrie 2011a Primului Ministru, astfel că,

în mod greșit, prima instanță a dispus aplicarea a amenzii prevăzută de art. 24

din Legea nr. 554/2004 pentru perioada anterioară acestei date, când funcția de

președinte al respectivei autorități era deținută de o altă persoană, ce nu este

parte în prezenta cauză.

De asemenea, în raport

de data publicării O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri

temporare

în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și

justiției, precum și unele măsuri adiacente, respectiv 17 martie 2012, nu mai există

temei legal pentru aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004 în termenul de 6 luni

de la intrarea în vigoare a ordonanței, deoarece emiterea titlurilor de despăgubire,

a titlurilor de conversie și procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se

acordă despăgubiri sunt suspendate.

Este

însă nefondată apărarea recurentei - pârâte în sensul că nu există raporturi de

subordonare între președintele comisiei și membrii acesteia, ceea ce ar face inaplicabil

art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Înalta

Curte constată că textul art. menționat se referă la „conducătorul autorității publice”

fără a face vreo distincție în funcție de existența, sau nu, a unor raporturi de

subordonare în raport cu ceilalți funcționari ai autorității, fiind suficientă existența

acestei calități, împreună cu condiția unei hotărâri irevocabile de obligare la

emiterea, înlocuirea sau modificarea unui act administrativ și care să nu fi fost

executată în termenul legal.

În ceea

ce privește fondul cererii, în mod corect s-a reținut că autoritatea publică Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a pus în executare o hotărâre judecătorească

prin care a fost obligată la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire,

potrivit dispoziției nr. KK/2005 emisă de Primarul Municipiului Pitești, hotărâre

rămasă irevocabilă la data de 29 noiembrie 2010.

Împrejurarea

că, deși convocați în ședință, membrii comisiei nu au asigurat cvorumul cerut de

lege, nu îl poate exonera pe conducătorul autorității publice de răspunderea ce

rezultă din prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, în raporturile cu persoana

îndreptățită la executarea hotărârii judecătorești; în raporturile cu persoanele

vinovate de neexercitarea hotărârii se poate pune problema aplicării art. 26 din

Legea menționată, articol care se referă la acțiunea în regres exercitată de conducătorul

autorității publice.

Referitor

la recursul formulat de reclamanta

C.G.E., acesta este nefondat, deoarece, astfel

cum în mod corect a reținut instanța de fond, reclamanta nu a făcut dovada cuantumului

prejudiciului suferit prin neexecutare (pentru a fi îndreptățită la „despăgubirile

pentru întârziere” prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004).

În acest sens, dispozitivul

titlului executoriu nu cuprinde o creanță lichidă (o sumă de bani determinată),

astfel că prin prezentul litigiu să se ceară dobânda legală, ci obligația emiterii

unui act administrativ, respectiv decizia reprezentând titlu de despăgubire.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., recursul

formulat de Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D.

urmează a fi admis, dispunându-se modificarea parțială a sentinței atacate în sensul

aplicării amenzii prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 numai pentru perioada

9 ianuarie 2012 până la 17 martie 2012, cu menținerea celorlalte dispoziții ale

sentinței. Recursul formulat de C.G.E. urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.G.E. și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D.

împotriva sentinței nr. 883 din 9 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat

de Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D.D. împotriva

aceleiași sentințe și în consecință, modifică în parte sentința în sensul că, sancțiunea

amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere se aplică

cu începere de la data de 9 ianuarie 2012 și până la 17 martie 2012. Menține celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 aprilie 2012.