ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4956/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20 mai 2010,

reclamanta B.G.L. a solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să soluționeze cu prioritate dosarul său înregistrat

sub nr. 44.552/CC și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire până

la concurența sumei de 884.853 Euro, echivalentă în RON la cursul Băncii Națională

a României din data emiterii deciziei.

Reclamanta a

solicitat și obligarea pârâtei la plata penalităților în sumă de 1.000 RON/zi

de întârziere în situația neexecutării hotărârii în termen de 3 zile de la data

rămânerii irevocabile, precum și obligarea conducătorului autorității pârâte la

plata amenzii de 20% din salariul brut pe economie și obligarea în solidar a

acestuia cu pârâta la plata de daune morale în sumă de 200.000 RON.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că dosarul aferent dispoziției din 15 aprilie 2008 a Primăriei

municipiului București a fost înregistrat la secretariatul comisiei pârâte, dar

nu a fost soluționat, iar întârzierea procedurii de acordare a despăgubirilor este

de natură să o prejudicieze în mod ireparabil, prin lipsirea sa de sumele cuvenite

în calitate de persoană îndreptățită.

La data de 8 decembrie

2010, reclamanta a precizat că autoritatea pârâtă i-a aprobat cererea de soluționare

cu prioritate a dosarului său și a fost întocmit raportul de evaluare pentru imobilul

imposibil de restituit în natură, motiv pentru care a rămas fără obiect primul capăt

de cerere din acțiune.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă

nr. 5163 din 15 decembrie 2010, prin care a respins ca fiind rămas fără obiect primul

capăt de cerere din acțiune, a admis în parte acțiunea, obligând pârâta să soluționeze

dosarul reclamantei înregistrat sub nr. 44552/CC, prin emiterea titlului de despăgubire

la valoarea stabilită prin raportul de evaluare întocmit de societatea de evaluatori

desemnată de pârâtă, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii

și să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON, respingând

ca nefondate celelalte cereri.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, ulterior formulării prezentei acțiuni, în Dosarul

nr. 44552/CC a fost deja întocmit raportul de evaluare de către societatea de evaluatori

desemnată în mod aleatoriu de pârâtă, dar nu s-a emis titlul de despăgubire solicitat

de reclamantă, în calitate de persoană îndreptățită, în baza dispoziției din 15

aprilie 2008 emisă de Primăria municipiului București.

Cererile de aplicare a

sancțiunii amenzii, de acordare a unor penalități de întârziere și de acordare a

daunelor morale au fost respinse, cu motivarea că, nu se poate constata un refuz

nejustificat al comisiei pârâte de a urgenta rezolvarea Dosarului nr. 44552/CC înregistrat

de reclamantă pentru acordarea despăgubirilor.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor , solicitând

modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii reclamantei

de acordare a cheltuielilor de judecată.

Recurenta a susținut că

în cauză sunt incidente dispozițiile art. 275 din C. proc. civ., potrivit cărora,

nu datorează cheltuielile de judecată în condițiile în care, la prima zi de înfățișare

a depus raportul de evaluare aprobat, ceea ce a și determinat respingerea ca rămas

fără obiect a primului capăt de cerere din acțiune.

Recurenta a invocat și

dispozițiile art. 274 alin. (3) din C. proc. civ., în baza cărora instanța de fond

trebuia să micșoreze cuantumul cheltuielilor de judecată, constatând că onorariul

solicitat este nepotrivit de mare față de munca depusă de avocat în soluționarea

cauzei.

Comisia recurentă a arătat

că nici nu poate fi obligată să plătească în nume propriu cheltuielile de judecată,

deoarece funcționează conform dispozițiilor art. 6 alin. (9) din O.U.G. nr. 25/2007

și art. 13 alin. (1) din Titlul VIII al Legii nr. 247/2005, în subordinea Ministerului

Economiei și Finanțelor , fiind o entitate fără personalitate juridică și neavând

un buget propriu.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

din C.

proc. civ. , Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele

considerente.

Instanța de fond a aplicat

corect dispozițiile art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora, obligația

de a suporta cheltuielile de judecată revine părții din vina căreia s-a purtat litigiul,

ca o consecință a culpei sale procesuale.

Culpa procesuală a comisiei

recurente a fost în mod întemeiat constatată față de probatoriile administrate în

cauză și din care rezultă că, până la prima zi de înfățișare a fost soluționat numai

primul capăt de cerere, ceea ce a și determinat respingerea acestuia ca fiind rămas

fără obiect.

În consecință, nu sunt

incidente în cauză prevederile art. 275 din C. proc. civ. , invocate fără temei

de recurentă pentru exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată în condițiile

în care, la prima zi de înfățișare nu au fost recunoscute toate pretențiile intimatei

din cererea de chemare în judecată.

Instanța de fond a constatat

de asemenea întemeiat că nu se impune aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3)

din C. proc. civ., deoarece suma solicitată cu titlul de onorariu de avocat a fost

stabilită cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la profesia de avocat

și a convenției încheiată de intimată cu societatea de avocatură, care a reprezentat-o

în proces.

Față de obiectul litigiului

și de totalitatea actelor de procedură întocmite pentru soluționarea acestuia, suma

pretinsă de intimată cu titlul de onorariu de avocat se dovedește a fi echitabilă

și justificată și nu are un caracter nepotrivit de mare față de valoarea pricinii

sau munca îndeplinită de avocat pentru a se impune micșorarea cheltuielilor de judecată

de către instanța de judecată.

Ultima critică formulată

în recurs cu privire la constituirea și funcționarea comisiei recurente ca structură

fără personalitate juridică în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor,

conform dispozițiilor art. 6 alin. (9) din O.U.G. nr. 25/2007, va fi respinsă ca

nefondată, întrucât nu poate fi reținută ca temei pentru exonerarea părții de la

plata cheltuielilor de judecată .

Comisia recurentă a avut

calitatea de parte în litigiul soluționat la instanța de fond și fiind titular al

raportului juridic dedus judecății a fost corect stabilită obligația sa de a plăti

cheltuielile de judecată solicitate și dovedite de către intimată.

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 312

alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge

prezentul recurs ca nefondat.

În temeiul art. 274

alin. (1), coroborat cu art. 316 din C. proc. civ. se va dispune obligarea recurentei

să plătească intimatei cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 RON, reprezentând

cheltuieli de judecată în recurs stabilite prin apreciere.

Cuantumul acestor cheltuieli

de judecată a fost micșorat conform prevederilor art. 274 alin. (3) din C. proc.

civ., constatându-se că suma de 4.000 RON solicitată pentru onorariu de avocat este

nepotrivit de mare față de obiectul și complexitatea cauzei, precum și față de valoarea

cheltuielilor de judecată suportate pentru soluționarea litigiului la instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 5163

din 15.12.2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Obligă recurenta la plata sumei de 1.000 RON reprezentând

cheltuieli de judecată către intimata–reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie

2011.