ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1295/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1295/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 25 iunie 2020
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Hotărârea supusă revizuirii
Prin decizia penală nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 278 C.pr.penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de îndreptare a erorii materiale din decizia penală nr. 264/A din 23 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2015, formulată de partea civilă A., prin reprezentanți legali B. și C.; în temeiul art. 599 alin. (1) raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C.pr.penală, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare cu privire la aceeași decizie penală, formulată de partea civilă A., prin reprezentanți legali B. și C.; în temeiul art. 275 alin. (2) C.pr.penală, a fost obligată partea civilă A., prin reprezentanți legali B. și C. la plata către stat a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cererea de revizuire
2.1. Motivele cererii
Revizuenta A., prin reprezentanți legali B. și C., la 21 noiembrie 2018, a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea deciziei penale nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, înlăturarea considerentelor contrare celor din decizia nr. 264/A din 23 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015 și trimiterea dosarul nr. x/2018 Curții de Apel București, secția I penală pentru rejudecare.
În cuprinsul cererii arată că revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este admisibilă și atunci când există contrarietate între considerentele hotărârilor, nu doar între dispozitivele acestora, în raport de dispozițiile art. 430 și art. 431 C. proc. civ. care reglementează autoritatea de lucru judecat și efectele acesteia.
Mai arată revizuenta că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv existența hotărârilor definitive potrivnice, chiar dacă nu a fost rezolvat fondul cauzei prin amândouă, având în vedere că acest motiv de revizuire vizează și hotărârile care nu evocă fondul cauzei; condiția triplei identități (părți, obiect și cauză), cu mențiunea că primul proces a avut ca obiect apel, iar în al doilea proces a fost soluționată cererea de îndreptare eroare materială și contestație la executare - lămurire dispozitiv apel; pronunțarea hotărârilor în dosare diferite; neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces.
În privința termenului de declarare a căii de atac a revizuirii, arată că teremenul de o lună curge de la data comunicării hotărârii a cărei anulare se solicită având în vedere că existența unei contrarietăți între considerentele celor două hotărâri nu se putea constata decât după redactarea și comunicarea deciziei penale nr. 1127/A din 19 septembrie 2018. Solicită, în situația în care se va aprecia diferit, repunerea în termenul de declarare a căii de atac apreciind incidente dispozițiile art. 186 alin. (1) C. proc. civ. fiind în prezența unor motive temeinic justificate.
Revizuenta a invocat faptul că există considerente potrivnice în cuprinsul celor două hotărâri penale, respectiv decizia penală nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală și decizia penală nr. 264/A din 23 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015, cu privire la pretinsa reformare în întregime a laturii civile, sub aspectul cuantumului daunelor morale și a daunelor materiale acordate.
A susținut revizuenta că o reformare parțială a laturii civile s-a produs exclusiv cu privire la titularul sumei reprezentând daunele materiale, în sensul că s-a menținut cuantumul sumei acordate cu acest titlu, dar s-a schimbat titularul dreptului.
A mai susținut că nu a avut loc o reformare în întregime a hotărârii fondului, ci numai parțială, și sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța de apel menținând unele din dispozițiile instanței de fond și anume pe cea referitoare la obligarea în solidar a inculpatei și a părților responsabile civilmente la plata sumei de 4.000 RON către stat.
Arată revizuenta că nu s-a produs o reformare în întregime a laturii civile atât timp cât instanța de apel arată că va desființa în parte sentința penală apelată numai în limitele deja precizate, pentru ca în aceeași decizie să menționeze că vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu au fost criticate și în privința cărora nu se constată nici din oficiu motive de desființare.
A apreciat revizuenta că hotărârile, sub aspectul considerentelor, nu se pot concilia nici cu privire la dobânda legală aplicată sumelor de bani acordate părții civile A. cu titlu de daune morale și daune materiale.
2.2. Întâmpinări
În termen procedural, intimata D. a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, motivat de faptul că nu este îndeplinită condiția triplei identități:părți, obiect și cauză.
Intimatul Spitalul Județean de Urgență Slobozia a depus întâmpinare prin care invocă excepția tardivității cererii de revizuire și arată că termenul de o lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, care, în speță, este data pronunțării, și nu de la data comunicării hotărârii.
Pe fondul cererii de revizuire, se învederează că deciziile penale indicate de revizuentă nu sunt contradictorii, nefiind încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 264/A din 23 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015.
2.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți
La termenul de judecată din 25 iunie 2020, Înalta Curte a reținut dosarul în pronunțare asupra cererii de repunere în termenul de declarare a revizuirii, formulată de revizuenta A., prin reprezentanți legali B. și C., asupra excepției tardivității cererii de revizuire întemiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., precum și asupra aspectului vizând încetarea căii de atac a revizuirii față de S.C.E. S.A. prin lichidator judiciar F. - filiala Cluj, în raport de dispozițiile art. 75 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014.
Analizând cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
În cauză, prin cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, revizuentul a invocat dispozițiile art. 186 C. proc. civ., arătând că a formulat cererea de revizuire împotriva considerentelor deciziei penale nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția I penală, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă considerentele deciziei a cărei revizuire o solicită i-au fost comunicate odată cu decizia revizuită, fiindu-i imposibil să promoveze revizuirea în termenul legal.
Înalta Curte constată că cererea de repunere în termen nu poate fi primită, întrucât revizuentul nu invocă existența unor motive temeinic justificate care să-l fi împiedicat să formuleze cererea de revizuire în termenul de o lună prevăzut de dispozițiile legale.
Astfel, motivul de repunere în termen invocat, necunoașterea considerentelor hotărârii atacate, a fost avut în vedere la momentul sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă acesta tinde, în realitate, să modifice și să eludeze textul de lege menționat anterior, care stipulează expres că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, nu de la data comunicării acesteia.
În consecință, reținând că nu sunt sunt îndeplinite condițiile art. 186 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, formulată de către revizuentă.
Cu privire la excepția tardivității cererii de revizuire întemiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
În speță se invocă neconcordanța dintre considerentele deciziei penale nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală și deciziei penale nr. 264/A din 23 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2015, aspect în raport de care Înalta Curte constată că este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.
Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac.
În speță, ultima hotărâre în sensul articolului anterior menționat este decizia atacată cu revizuire, respectiv decizia penală nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția I penală, care a rămas definitivă la data pronunțării, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 552 alin. (1) C.pr.penală, potrivit cărora hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel, coroborate cu faptul că hotărârea judecătorescă a cărei lămurire se solicită este definitivă, situație în care și hotărârea pronunțată în contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C.pr.penală este definitivă.
Dispozițiile art. 552 alin. (1) C.pr.penală sunt incidente în cauză dat fiind că prin decizia penală nr. 264/A din 23 februarie 2017 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia, inculpata D., partea civilă A. prin reprezentanți legali B. și C. și părțile respobsabile civilmente Spitalul Județean de Urgență Slobozia și S.C. E. S.A. și sentința penală nr. 411 din 6 iunie 2016, pronunțată de Judecătoria Slobozia a fost desființată, în parte, atât pe latura civilă, cât și pe latura penală.
Raportat la datele speței, în conformitate cu art. 181 alin. (1), pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire, în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a împlinit la 19 octombrie 2018.
Cum cererea de revizuire a fost depusă la 21 noiembrie 2018, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, Înalta Curte constată că în cauză a intervenit sancțiunea decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrge decăderea din exercițiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."
Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.
În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge ca fiind tardiv introdusă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenta revizuenta A., prin reprezentanți legali B. și C. împotriva deciziei penale nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel București, secția I penală.
Cu privire la încetarea căii de atac a revizuirii față de S.C.E. S.A. prin lichidator judiciar F. - filiala Cluj, în raport de dispozițiile art. 75 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte constată că acest aspect reprezintă o chestiune ce nu se mai impune a fi analizată având în vedere soluția pronunțată cu privire la excepția tardivității cererii de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termen, formulată de revizuenta A., prin reprezentanți legali B. și C..
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire a deciziei penale nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel București, secția I penală, formulată de revizuenta A..
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2020.