ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1329/2020

Ședința publică din data de 10 iulie 2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1360 din 25 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1850 din 7 decembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, fiind obligat revizuentul A. la plata sumei de 300 RON către intimatul B., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că, prin decizia nr. 1850 din 7 decembrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 22 martie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că împotriva deciziei atacate nu se poate exercita calea de atac a revizuirii, hotărârea nefiind supusă niciunei căi de atac.

Împotriva deciziei civile anterior menționate, a formulat o nouă cerere de revizuire revizuentul A., ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 23 august 2018, sub numărul de dosar x/2018

În motivare, revizuentul a făcut referire la o serie de hotărâri pronunțate în litigii anterioare, în care a fost parte, și a susținut, în esență, că decizia atacată cu revizuire este greșită, întrucât nu au fost respectate dispozițiile C. proc. civ. din 1865 și ale C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 5 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că, deși legal citate, părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nu au solicitat judecarea dosarului în lipsa lor, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății cauzei.

Urmare referatului întocmit la data de 20 mai 2020, aflat la dosar, în cauză a fost acordat termen de judecată pentru data de 10 iulie 2020, în vederea discutării excepției perimării, părțile fiind citate cu această mențiune.

Intimatul a depus la dosar, la data de 18 iunie 2020, note de ședință, prin care a solicitat acordarea cheltuieli de judecată și a cerut judecata în lipsă. La dosar s-au înregistrat, la data de 6 iulie 2020, precizări formulate de revizuent .

La termenul din data de 10 iulie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare excepția perimării cererii de revizuire, invocată din oficiu, și a reținut următoarele:

Înalta Curte reține că, potrivit primului alineat al art. 416 din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, alin. (2) al normei legale menționate stabilind că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Perimarea este o sancțiune procedurală atrasă de nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, sacțiune ce operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac. Totodată, perimarea instituie și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în judecarea cauzei, în termenul prevăzut de lege.

În speță, se constată că, prin încheierea de ședință pronunțată de Înalta Curte la data de 5 octombrie 2018, judecata pricinii a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Se mai constată că, astfel cum precizează și referatul întocmit la data de 20 mai 2020, aflat la dosar, cauza a rămas în nelucrare pentru o perioadă de timp mai mare de 6 luni, părțile nestăruind în reluarea judecății.

Ca atare, în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 416 din C. proc. civ., cererea de revizuire fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 416 din C. proc. civ., va constata perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1360 din 25 aprilie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

În privința cererii formulate de intimatul B., de acordare a cheltuielilor de judecată, observând înscrisurile doveditoare ale acestor cheltuieli, depuse la dosar, Înalta Curte reține culpa revizuentului în lăsarea cererii în nelucrare, în considerarea împrejurării că acesta nu a stăruit în judecarea cererii de revizuire formulate.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuentul la plata către intimat a sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1360 din 25 aprilie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Obligă revizuentul la plata către intimatul B. a cheltuielilor de judecată în sumă de 300 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iulie 2020.