ÎCCJ, Decizia nr. 193/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă are ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenta A., prin reprezentanți legali B. și C., împotriva deciziei penale nr. 1127/A din 19 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2018 (Decizia penală nr. 1127/2018 a Curții de Apel București).

Prin încheierea din 5 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis cererea formulată de petenta A. și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și alin. (4) C. proc. civ. ridicată în dosarul nr. x/2018.

În considerentele încheierii, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 și și-a argumentat opinia în sensul că este întemeiată excepția de neconstituționalitate, întrucât termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu permite părții interesate formularea unei cereri de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 430 alin. (2) C. proc. civ. și, prin urmare, lezează dreptul părții de acces la justiție.

Prin Decizia nr. 1295 din 25 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins cererea de repunere în termen formulată de revizuenta A., prin reprezentanți legali B. și C., și a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 1127/2018 a Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut considerentele arătate în continuare.

3.1. Soluția dată cererii de suspendare a judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate

Conform celor consemnate în practicaua deciziei, instanța a respins cererea de suspendare a judecății formulată de recurentă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată în dosarul nr. x/2018. Sub acest aspect, instanța a reținut că, în raport cu atribuțiile de jurisdicție reglementate de Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională nu este o instanță de judecată, întrucât nu face parte din categoria instanțelor judecătorești și nu desfășoară activități jurisdicționale în privința judecății vreunui drept, astfel cum este cerința instituită prin dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Astfel, nu sunt întrunite condițiile textului de lege invocat, respectiv cerința ca dezlegarea cauzei să depindă de existența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți, iar dispozițiile din Legea nr. 47/1992 cu privire la suspendare au fost abrogate în considerarea principiului celerității judecării cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

3.2. Cu privire la cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii

Potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

În cauză, prin cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, revizuenta a invocat dispozițiile art. 186 C. proc. civ., arătând că a formulat cererea de revizuire împotriva considerentelor deciziei penale nr. 1127/2018 a Curții de Apel București în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă considerentele deciziei a cărei revizuire o solicită i-au fost comunicate odată cu decizia, fiindu-i imposibil să promoveze revizuirea în termenul legal.

Instanța de revizuire a reținut că cererea de repunere în termen nu poate fi primită, întrucât revizuenta nu invocă existența unor motive temeinic justificate care să fi împiedicat formularea cererii de revizuire în termenul de o lună prevăzut de dispozițiile legale.

Motivul de repunere în termen invocat, necunoașterea considerentelor hotărârii atacate, a fost avut în vedere la momentul sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă revizuenta tinde, în realitate, să modifice și să eludeze textul de lege care stipulează expres că termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, iar nu de la data comunicării acesteia.

În consecință, nu sunt îndeplinite condițiile art. 186 C. proc. civ.

3.3. Cu privire la excepția tardivității cererii de revizuire

În speță, în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se invocă neconcordanța dintre considerentele deciziei penale nr. 1127/2018 a Curții de Apel București și deciziei penale nr. 264/A din 23 februarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2015.

Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac.

În speță, ultima hotărâre în sensul articolului menționat este decizia atacată cu revizuire, respectiv decizia penală nr. 1127/2018 a Curții de Apel București, care a rămas definitivă la data pronunțării, 19 septembrie 2018, conform art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora "hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel", coroborate cu faptul că hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită este definitivă, situație în care și hotărârea pronunțată în contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. este definitivă. Dispozițiile art. 552 alin. (1) din C. proc. pen. sunt incidente în cauză, dat fiind că, prin decizia penală nr. 264/A din 23 februarie 2017, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slobozia, inculpata D., partea civilă A., prin reprezentanți legali B. și C., și părțile responsabile civilmente Spitalul Județean de Urgență Slobozia și S.C. E. S.A. și sentința penală nr. 411 din 6 iunie 2016, pronunțată de Judecătoria Slobozia, a fost desființată, în parte, atât pe latura civilă, cât și pe latura penală.

Raportat la datele speței, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire, în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a împlinit la 19 octombrie 2018.

Cum cererea de revizuire a fost depusă la 21 noiembrie 2018, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, a intervenit sancțiunea decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".

Revizuenta A., prin reprezentanții legali B. și C., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ., a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1295 din 25 iunie 2020 și împotriva încheierii de ședință din 25 iunie 2020, prin care s-a respins cererea de suspendare a judecării cauzei pană la soluționarea excepției de neconstituționalitate, ambele pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se arată că există contrarietate între considerentele deciziei atacate și considerentele încheierii din 5 decembrie 2019, în privința soluțiilor date cererii de repunere pe rol și respingerii revizuirii, ca tardivă. În acest sens, recurenta arată că, în încheierea respectivă, instanța și-a exprimat opinia cu privire la prevederile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate, argumentând că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. lezează dreptul părții de acces la justiție prin instituirea termenului de o lună de la rămânerea definitivă a hotărârii, întrucât acest termen coincide cu termenul de redactare și semnare a hotărârii, astfel că termenul pentru introducerea revizuirii nu permite părții interesate formularea unei cereri de revizuire pentru contrarietate de considerente în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, considerentele din încheiere sunt contrare considerentelor din decizie care susțin soluția de respingere a cererii de repunere în termen.

În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta arată că decizia atacată, sub aspectul considerentelor în baza cărora a fost respinsă, ca tardivă, cererea de revizuire prin calcularea termenului de la data rămânerii definitive a hotărârii, încalcă autoritatea de lucru judecat a considerentelor din încheierea din 5 decembrie 2019, menționate anterior, în cuprinsul cărora este exprimată opinia instanței cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, se argumentează că hotărârea atacată este nelegală, întrucât termenul de revizuire trebuia să fie calculat de la data comunicării deciziei penale nr. 1127/A/29.09.2011, iar nu de la data pronunțării acesteia.

În susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susține că instanța nu s-a pronunțat cu prioritate asupra admisibilității cererii de revizuire, care a fost pusă în discuția părților la 18 aprilie 2019, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la termenul respectiv.

Este criticată soluția de respingere a cererii de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, recurenta susținând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și sunt străine de natura pricinii considerentele instanței referitoare la faptul că instanța de contencios constituțional nu este o instanță de judecată și nu desfășoară activități jurisdicționale în privința vreunui drept. În acest sens, recurenta argumentează îndeplinirea condițiilor pentru a se dispune suspendarea prin faptul că soluția dată excepției de neconstituționalitate are legătură cu dreptul părții privind exercițiul unei căi de atac și poate fi luată în considerare ca motiv de suspendare facultativă a cauzei.

II. Derularea procedurii judiciare

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 21 ianuarie 2015, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

Prin încheierea din 1 martie 2021, completul de filtru a analizat, în temeiul art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și a dispus comunicare acestuia către părți.

Prin încheierea din 12 aprilie 2021, completul de filtru a luat în examinare, în temeiul art. 493 alin. (5)-(6) C. proc. civ., admisibilitatea în principiu a recursului și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata pe fond la 17 mai 2021.

III. Considerentele instanței de recurs

Analizând criticile din recurs, în raport cu dispozițiile incidente și circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, este de observat că, deși recurenta a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din 25 iunie 2020, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei pană la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate în dosarul nr. x/2018, calea de atac exercitată vizează în realitate decizia civilă nr. 1295 din 25 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, întrucât cererea de suspendare a fost respinsă de instanță în ședința publică, conform celor consemnate în practicaua deciziei, iar nu printr-o hotărâre distinctă.

Analizând criticile formulate de recurentă în privința soluției de respingere a cererii de suspendare a judecării cauzei pană la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate în dosarul nr. x/2018, se reține că acestea sunt nefondate.

Sub acest aspect, soluția și considerentele reținute de instanța de revizuire sunt legale și temeinice și în acord cu jurisprudența Completului de 5 judecători în care s-au reținut, în mod constant, următoarele: (i) soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât nu reprezintă o cauză aflată pe rolul unei instanțe judecătorești, care să vizeze existența ori inexistența unui drept ce face obiectul unei judecăți; (ii) partea are la dispoziție remediul procedural reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., constând în motivul de revizuire referitor la ipoteza în care "după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții" (Încheierea din 26 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017; încheierea din 25 iunie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017).

Criticile recurentei circumscrise motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în ceea ce privește nepronunțarea cu prioritate asupra admisibilității cererii de revizuire pusă în discuția părților în ședința din 18 aprilie 2019, nu pot fi primite.

Este adevărat că, potrivit celor consemnate în încheierea de la termenul din 18 aprilie 2019, instanța a pus în discuția părților atât admisibilitatea revizuirii în raport cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază", cât și excepția tardivității cererii de revizuire.

Însă, instanța de revizuire a procedat cu respectarea dispozițiilor procedurale ale art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și s-a pronunțat mai întâi asupra excepției tardivității, excepție de procedură, peremptorie și absolută, care are prioritate și face inutilă cercetarea, în speță, a condițiilor de admisibilitate a revizuirii, în raport cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ.., care ar fi putut fi evaluate subsecvent constatării faptului că revizuirea a fost exercitată în termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Criticile subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care se invocă existența unei contradicții între considerentele deciziei atacate și considerentele încheierii din 5 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în cuprinsul cărora a fost exprimată opinia instanței cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și alin. (4) C. proc. civ., sunt neîntemeiate.

În primul rând, este de observat că motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sancționează existența în cuprinsul hotărârii a unor motive contradictorii, în timp ce recurenta invocă existența unor motive contradictorii între o încheiere interlocutorie și hotărârea pronunțată în cauză.

Pe de altă parte, se reține că, în timp ce, în considerentele încheierii din 5 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, instanța de revizuire și-a exprimat, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, opinia cu privire la constituționalitatea dispozițiilor vizate de excepția ridicată în dosarul nr. x/2018, în considerentele Deciziei nr. 1295 din 25 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, instanța a arătat motivele de fapt și de drept care au stat la baza soluției date cererii de repunere pe rol și excepției tardivității cererii de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel fiind, nu se poate reține existența unor motive contradictorii în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru aceleiași considerente nu pot fi primite nici criticile invocate în susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. cu privire la încălcarea, prin Decizia nr. 1295 din 25 iunie 2020, a autorității de lucru judecat a încheierii din 5 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, sub aspectul considerentelor referitoare la opinia instanței cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și alin. (4) C. proc. civ. ce formează obiectul excepției ridicate în dosarul nr. x/2018.

În ceea ce privește criticile din recurs prin care se susține că termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se calculează de la data comunicării deciziei penale nr. 1127/A/29.09.2011, iar nu de la data pronunțării acesteia, se reține că acestea sunt nefondate, pentru argumentele arătate în continuare.

Sunt necontestate aspectele reținute în mod corect în hotărârea atacată cu privire la faptul că ultima dintre hotărârile invocate în revizuire (Decizia penală nr. 1127/2018 a Curții de Apel București) a rămas definitivă, conform art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., la data pronunțării - 19 septembrie 2018 - iar cererea de revizuire a fost formulată la 21 noiembrie 2018.

Contrar criticilor din recurs, în cazul motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, așa cum prevăd dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susținerile recurentei, în sensul că termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se calculează de la data comunicării hotărârii, nu pot fi primite având în vedere că dispozițiile procedurale prevăd expres și lipsit de orice echivoc momentul de la care începe să curgă termenul pentru formularea respectivei căi de atac

Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Constituționale în care, analizând critici prin care se argumenta că termenul de revizuire ar trebui să curgă de la comunicarea hotărârii, iar nu de la pronunțare, s-a reținut că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora termenul de revizuire se calculează de la data pronunțării în cazul hotărârilor care devin definitive la momentul respectiv, sunt constituționale prin prisma dreptului la apărare, dreptului de acces liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și normelor referitoare la exercitarea căilor de atac (Deciziile Curții Constituționale nr. 8 din 14 ianuarie 2020 și nr. 536 din 2 iulie 2020).

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1295 din 25 iunie 2020 și încheierii din 25 iunie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2021.