Decizia nr. 80/2021 — ÎCCJ — recurs

Hotărârea ce formează obiectul recursului Prin Decizia nr. 1893 din 23 octombrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de judecată a reținut, în esență, că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului legal de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care curge de la pronunțarea hotărârii atacate, potrivit art. 634 alin. (2) teza finală din același cod, ceea ce atrage sancțiunea decăderii, conform art. 185 alin. (1) din cod.

Cererea de recurs Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuentul, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac formulate, se susține că instanța de judecată a încălcat principiul contradictorialității procesului civil, prevăzut de art. 14 alin. (5) din C. proc. civ., întrucât a invocat, din oficiu, la primul termen de judecată, excepția tardivității cererii de revizuire, asupra căreia a rămas în pronunțare, fără a amâna cauza și fără a-i da posibilitatea revizuentului de a pune concluzii cu privire la acest aspect, de care acesta din urmă nu a avut cunoștință și în legătură cu care ar fi putut să își exprime poziția și, eventual, să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Prin cererea de recurs, recurentul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce privește sintagma "de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri", susținând că, în ipoteza în care revizuirea privește autoritatea de lucru judecat a considerentelor, conform art. 430 alin. (2) coroborat cu art. 461 alin. (2) din C. proc. civ., dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care reglementează termenul de revizuire de o lună socotit de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, încalcă accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil prevăzute de art. 21 alin. (1) - (3) din Constituție, deoarece justițiabilul este împiedicat, prin instituirea acestei condiții procedurale, să supună judecății fondul cererii de revizuire. Printr-o altă critică, se susține că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. încalcă principiul egalității în drepturi consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât se creează o discriminare între justițiabilii care atacă dispozitivul hotărârii și cei care atacă considerentele hotărârii.

Întâmpinările formulate de intimați Intimatele Curtea de Apel Timișoara și Ministerul Justiției au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului formulat de recurentul A. și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei civile nr. 1893 din 23 octombrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019.

Răspunsul la întâmpinare formulat de recurent Recurentul a formulat răspuns la întâmpinarea intimatei Curtea de Apel Timișoara și la întampinarea intimatei Ministerul Justiției, arătând că își menține apărările formulate prin cererea de recurs.

Procedura de filtrare a recursului Recursul, fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de filtrare a recursurilor, reglementată de art. 493 din C. proc. civ. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză, s-a concluzionat că, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., recursul este admisibil, în principiu. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 19 octombrie 2020, completul de filtru a dispus comunicarea, către părțile din dosar, a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; la data de 26 octombrie 2020, actul a fost comunicat intimatului Ministerul Justiției, iar la data de 27 octombrie 2020, a fost comunicat celorlalte părți din dosar. Niciuna dintre părțile din dosar nu și-a exprimat punctul de vedere. Prin încheierea din camera de consiliu din data de 25 ianuarie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1893 din 23 octombrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019 și a fixat termen de judecată la data de 15.03.2021, cu citarea părților.

Încheierea prin care a fost soluționată cererea de sesizare a Curții Constituționale Prin încheierea din 15 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020 a admis cererea formulată de recurentul A. și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți Analizând recursul dedus judecății, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. În sensul celor expuse la pct. 2, recurentul nu contestă aspectele reținute în decizia recurată, în sensul că încheierea din data de 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2014 - atacată cu revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - este definitivă de la aceeași dată, iar cererea de revizuire a fost promovată de revizuent la data de 2 iulie 2019, termenul legal de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind împlinit la data de 11 mai 2019. Criticile recurentului vizează faptul că excepția tardivității formulării cererii de revizuire a fost invocată de către Înalta Curte de Casați și Justiție, secția a II-a civilă, din oficiu, la termenul de judecată din data de 15 martie 2021, iar instanța de revizuire a rămas în pronunțare asupra excepției, fără a amâna cauza, pentru ca revizuentul să-și exprime poziția cu privire la această excepție și, eventual, să invoce o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată însă că, atât în cadrul cererii de revizuire soluționate prin decizia atacată cu recurs, cât și în cadrul răspunsului la întâmpinările formulate de Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara, revizuentul a solicitat judecarea cererii și în lipsa acestuia, în cazul în care nu s-ar putea prezenta la dezbateri. De asemenea, intimatele Tribunalul Arad și Curtea de Apel Timișoara au solicitat, prin întâmpinările formulate la cererea de revizuire introdusă de A., ca judecarea cauzei să se realizeze si în lipsa părților, în cazul în care acestea nu se vor prezenta la dezbateri. Or, asa cum rezultă din încheierea din data de 23 octombrie 2019, în cadrul ședinței publice de la aceeași dată, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, a dispus lăsarea dosarului la a doua strigare. La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, s-a constatat însă lipsa părților. Înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire și, întrucât s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțate asupra excepției invocate. Potrivit art. 223 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.: "Art. 223. - (1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel. (...) (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă." Mai mult, Înalta Curte reține că, potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia." În circumstanțele expuse, nu se poate reține încălcarea principiului contradictorialității reglementat de art. 14 alin. (5) din C. proc. civ. Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.