ÎCCJ, Decizia nr. 138/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 119 din 22.01.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a declinat în favoarea Curții de Apel Craiova competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 2681 din 15.10.2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă; prin aceeași decizie, instanța supremă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de același revizuent împotriva aceleiași decizii.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de judecată a reținut, în esență, că în speță hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, instanță căreia, în conformitate cu art. 510 alin. (1) din C. proc. civ., îi aparține competența materială de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 5 din același cod.

De asemenea, instanța de revizuire a constatat că cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost formulată cu depășirea termenului legal, de o lună, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din același cod, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate.

Împotriva deciziei nr. 119 din 22.01.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a declarat recurs revizuentul, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 - 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, recurentul face referire la argumente de fond, invocate în fazele procesuale anterioare și la o serie de acte normative, solicitând să se dea prevalență garanțiilor constituționale, precum și să se constate că, potrivit C.E.D.O., prezenta cerere reprezintă singura cale procedurală prevăzută de legea internă pentru anularea hotărârii atacate.

De asemenea, recurentul își manifestă nemulțumirea față de împrejurarea că decizia a cărei revizuire a solicitat-o, nr. 2681 din 15.10.2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, nu i-a fost comunicată în "termenul de 30 de zile prevăzut de art. 426 CPC".

Examinând decizia recurată, în raport cu actele dosarului, cu critica formulată de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin decizia nr. 2681/15.10.2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A.; împotriva acestei decizii, A. a formulat o cerere de revizuire.

Conform art. 510 alin. (1) din C. proc. civ., "cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere." Acest articol cuprinde o normă de competență materială imperativă, de la care nu se poate deroga.

Contrar celor susținute de către autorul recursului, cum, în speță, hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, competența materială a soluționării cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 5 revine acesteia, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă este conformă dispozițiilor procedurale incidente.

Cu privire la criticile privind respingerea ca tardivă a cererii de revizuire, instanța supremă reține că această cale extraordinară de atac, astfel cum este reglementată de art. 509 și următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speță, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin (1) pct. 8 din actul normativ menționat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speța dedusă judecății de la data pronunțării deciziei nr. 2681/15.10.2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost formulată la 10 decembrie 2019 și, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Raportat la prevederile exprese ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a ultimei hotărârii care, în speță, este reprezentat de data pronunțării acestei hotărâri sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susține necomunicarea hotărârii într-un anume interval de timp.

De asemenea, motivele invocate de recurent nu dovedesc că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, cu atât mai mult cu cât nu s-a formulat cerere de repunere în termen.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 119 din 22 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 12 aprilie 2021.