ÎCCJ, Decizia nr. 50/2022

Ședința publică din data de 28 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 383 din 17 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3632 din 13 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt incidente prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum și că hotărârea atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă la 13 decembrie 2019, în soluționarea unui apel îndreptat împotriva unei hotărâri date într-un conflict de asigurări sociale, fiind definitivă încă de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, prin raportare la art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Aplicând art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., instanța a reținut că termenul de revizuire s-a împlinit la 13 ianuarie 2020, iar revizuentul a promovat calea de atac a revizuirii ulterior împlinirii acestui termen, respectiv la 14 iulie 2020.

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că cererea de revizuire a fost promovată cu încălcarea termenului prevăzut de lege, intervenind decăderea revizuentului din exercițiul dreptului, potrivit art. 185 C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, revizuentul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 182, art. 183, art. 184 alin. (1) și alin. (2), art. 485, art. 486 și art. 487 din C. proc. civ.

Recurentul a criticat măsura respingerii, ca tardive, a cererii de revizuire, fiind greșită reținerea instanței în sensul că hotărârea a cărei anulare se solicită ar fi definitivă de la pronunțare.

A făcut referire la temeinicia cererii de revizuire, față de modul în care Curtea de Apel Craiova a soluționat litigiul; întrucât decizia pronunțată era nelegală, a înțeles să promoveze atât contestație în anulare, cât și revizuire.

Arată că a expediat cererile către Curtea de Apel Craiova, prin poștă, la 7 ianuarie 2020 și la 8 ianuarie 2020, pentru a nu pierde termenul de declarare a căii de atac, care este de 15 zile și curge de la data la care i s-a comunicat hotărârea, respectiv 23 decembrie 2019.

Critică hotărârea recurată pentru aplicarea greșită a art. 511 alin. (1) din C. proc. civ., pentru că a reținut că data rămânerii definitive a ultimei hotărâri ar fi chiar data pronunțării, având în vedere că legiuitorul nu precizează în mod expres acest aspect.

II. Considerentele Înaltei Curți- Completul de 5 judecători

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurentul și-a întemeiat, generic, criticile formulate pe art. 485, art. 486 și art. 487 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că analiza recursului urmează a fi făcută din prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată modalitatea de calcul a termenului de declarare a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, așadar criticile au în vedere norme de procedură civilă.

Cu privire la critica privind greșita respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată, Înalta Curte reține următoarele:

În esență, recurentul a criticat soluția instanței, susținând că este greșită reținerea instanței în sensul că hotărârea a cărei anulare se solicită ar fi definitivă de la pronunțare.

Aceste susțineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, cererea de revizuire are ca obiect anularea deciziei civile nr. 3632 din 13 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru contrarietate de hotărâri, față de decizia civilă nr. 10090 din 24 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2011.

Ultima hotărâre judecătorească, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 3632 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, care, fiind pronunțată în soluționarea unui apel împotriva unei hotărâri date într-un conflict de asigurări sociale, a rămas definitivă la data pronunțării, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 3632 din 13 decembrie 2019 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 13 decembrie 2019 și s-a împlinit la 13 ianuarie 2020, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 14 iulie 2020, dosarul de revizuire nr. 670/54/2020 al Curții de Apel Craiova, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 383 din 17 februarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2022.