ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2150/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2150/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 20 octombrie 2021
Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, la data de 26 noiembrie 2020, la Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, și completată prin cererea din 15 decembrie 2020, revizuenta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 842/2020 din 18 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 13 ianuarie 2021, și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 10.
Prin cererea de recurs, neîntemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a susținut că, în mod greșit, cu nerespectarea prevederilor art. 510 alin. (3) din C. proc. civ., curtea de apel nu a înaintat cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. instanței competente să o soluționeze.
A mai arătat că cererea de revizuire a fost formulată în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 din C. proc. civ., iar înainte de termenul de judecată acordat pentru soluționarea cererii de revizuire, pe portalul instanței era menționată soluția de amânare a cauzei, fără a se preciza data pentru care a fost amânată judecata pricinii.
Cu ocazia prezentării la instanță, reprezentantului revizuentei i s-a respins cererea de acordare a unui interval de timp pentru depunerea dovezii achitării taxei judiciare de timbru și i s-a pus în vedere să depună concluzii scrise cu privire la excepția netimbrării cererii; astfel, în mod greșit, instanța a reținut că a fost solicitată amânarea judecării cauzei.
De asemenea, în mod nelegal, curtea de apel, anterior termenului de judecată acordat pentru 18 noiembrie 2020, a dispus amânarea judecării cauzei, așa cum reiese din mențiunile de pe portalul instanței.
Ca atare, recurenta a susținut că, având în vedere că neachitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă soluționării cererii de revizuire, nu se datorează relei credințe, ci situației de pandemie și împrejurării că pe portalul instanței, pentru termenul din 18 noiembrie 2020, stabilit pentru judecata pricinii, apărea menționată soluția de amânare a judecării cauzei, se impune admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
A mai arătat că sentința civilă nr. 4806 din 02 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Craiova se impunea a fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 560 din C. civ., în acord cu reconstituirea și montarea de semne conform evidențelor din cartea funciară. De asemenea, trebuia identificată suprafața de 14560 mp cu ajutorul unui topometrist autorizat, soluția instanței de fond având drept consecință diminuarea suprafeței din imobil cu peste 400 mp.
În raport de obiecțiunile formulate la concluziile raportului de expertiză, întocmit de expertul B., desemnat de instanța de apel, și de conținutul raportului de expertiză, decizia civilă nr. 231 din 18 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2016, este una nelegală, din perspectiva diminuării, cu câte 202 mp, a suprafeței celor două loturi, care formează Parcela 72 Tarlaua 87, în suprafață totală de 14560 mp.
Atât instanța de recurs, cât și instanța de revizuire au apreciat că marcarea efectivă a hotarelor dintre proprietăți, prin semne vizibile, este o operațiune care urmează a fi realizată de executorul judecătoresc cu ocazia punerii în executare a hotărârii și care nu antamează chestiuni privitoare la legalitatea soluției.
Or, executorul judecătoresc nu are competența de a transpune pe teren situația cadastrală, astfel cum aceasta rezultă din măsurătorile efectuate prin satelit cu ajutorul GPS-ului, ceea ce conduce la încălcarea prevederilor art. 878 din C. civ.
Conchizând, recurenta a învederat că instanțele de fond au soluționat, în mod greșit, acțiunea în grănițuire, prin care s-a solicitat instanței delimitarea, prin montarea de semne exterioare, a imobilului, astfel încât Parcela 72 din Tarlaua 87 să aibă 14560 mp, conform evidențelor din cartea funciară.
Cererea de recurs a fost comunicată intimatului C., care, la data de 12 februarie 2021, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La data de 01 martie 2021, recurenta A. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, la care a atașat o serie de înscrisuri refritoare la fondul pricinii deduse judecății.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.
Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este legal timbrat și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.
Totodată, s-a reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilității în principiu a recursului, din perspectiva legalității căii de atac și a posibilității de încadrare a criticilor formulate de recurentă în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la 10 iunie 2021.
Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.
Examinând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar conform alin. (6) al aceluiași articol, dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul.
În cauză, prin decizia nr. 842/2020 din 18 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost anulată, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 586 din 22 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. . x/2016, prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. și de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 231 din 18 februarie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2016.
Prin cererea de recurs dedusă judecății, recurenta-revizuentă a susținut că cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ., iar curtea de apel nu a înaintat cererea de revizuire întemeiată pe pct. 8 al art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. instanței competente să o soluționeze.
Analizând aceste susțineri, Înalta Curte constată că, deși cererea de revizuire a fost încadrată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ., din analiza conținutului acestei cereri, se constată că revizuenta a invocat formal punctul 8 al art. 509 C. proc. civ., deoarece nu a indicat nici care sunt hotărârile pretins contradictorii în raport de care să poată fi stabilită o altă competență de soluționare a cererii de revizuire și nici nu a înțeles să susțină o ipoteză de încălcare a autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești, astfel că instanța de revizuire s-a pronunțat în limitele învestirii, așa cum stabilesc expres dispozițiile art. 22 alin. (5) și (6) C. proc. civ., stabilind competența în raport de motivele invocate și dezvoltate în cuprinsul cererii de revizuire.
Prin urmare, având în vedere că revizuirea a fost îndreptată împotriva deciziei definitive pronunțate în soluționarea recursului declarat în dosarul nr. x/2016, ținând cont de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârile pronunțate în recurs sunt definitive, precum și de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., redate anterior, Înalta Curte constată că și hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire este definitivă.
Prin urmare, decizia nr. 842/2020 din 18 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, fiind o hotărâre definitivă, nu este supusă căii de atac a recursului și nu se încadrează în categoria de hotărâri prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., situație în care recursul declarat de revizuentă este inadmisibil.
Potrivit principiului legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat revizuenta A. împotriva deciziei nr. 842/2020 din 18 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 842/2020 din 18 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibil.
Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2021.