ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 699/2021

Ședința publică din data de 31 martie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2020, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, revizuenta A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 462 din 10 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 06 iulie 2020, și repartizat, aleatoriu, spre soluționare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, revizuenta A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

În expunerea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pt. 6 din C. proc. civ., după prezentarea situației de fapt care a generat litigiul și a soluțiilor pronunțate de instanțele de fond, revizuienta A. a arătat că prin decizia civilă nr. 357 din 11 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2009, s-a statuat că imobilele în litigiu, compuse din teren și casă, nu au ieșit din patrimoniul autorului recurentei-revizuente, B., iar prin decizia civilă nr. 719 din 17 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2016, a cărei revizuire se solicită, instanța a reținut că, pentru admisibilitatea acțiunii, reclamanta-pârâtă avea obligația de a face dovada dreptului de proprietate, respectiv dovada existenței în patrimoniul defunctului B. a imobilului revendicat, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1228 din 15 mai 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Gorj a reținut că susținerea pârâtului C. referitoare la împrejurarea că nu a fost efectuată dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului B., nu are legătură cu pricina dedusă judecății, dat fiind faptul că acesta este străin de moștenire.

A mai arătat recurenta că motivarea deciziei atacate conține considerente străine de natura pricinii, care nu pot justifica soluția pronunțată, întrucât curtea de apel a reținut că, în dosarul nr. x/2011 al Tribunalului Gorj, aspectele legate de autoritatea de lucru judecat au fost pe deplin dezlegate, fără a expune însă care sunt considerentele pentru care această chestiune a fost lămurită și fără a indica numărul deciziei prin care a fost soluționată această excepție.

În continuare, după expunerea aspectelor de ordin legislativ și doctrinar cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, recurenta-revizuentă a susținut că în dispozitivul sentinței civile nr. 578 din 27 iunie 2018, Judecătoria Novaci nu a indicat dacă acțiunea a fost respinsă, ca nefondată sau ca inadmisibilă, iar din analiza considerentelor avute în vedere de către instanță reise că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.

În soluționarea căii de atac exercitate împotriva sentinței civile nr. 578 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Novaci, Tribunalul Gorj a respins apelul formulat de reclamanta A., ca nefondat, apreciindu-se că aceasta nu făcut dovada dreptului de proprietate, respectiv dovada existenței în patrimoniul defunctului B. a imobilului revendicat.

Prin decizia civilă nr. 1169 din 04 decembrie 2019, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, recursul exercitat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 578 din 27 iunie 2018 a Judecătoriei Novaci și a deciziei civile nr. 719 din 17 mai 2019 a Tribunalului Gorj, în dosarul nr. x/2016, reținând că Judecătoria Novaci a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimatul C., fără a se face referire la decizia civilă nr. 719 din 17 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2016.

Conchizând, recurenta a susținut că instanțele de judecată au soluționat acțiunea sa, ca urmare a admiterii efectului negativ al autorității de lucru judecat, fără a indica care este prima hotărâre judecătorească care a stat la baza acestui raționament.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, recursul este formulat în termenul prevăzut de lege, este legal timbrat și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

De asemenea, s-a reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilității în principiu a recursului și va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-reclamant în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în complet de filtru și comunicat părților la 20 ianuarie 2021, respectiv la 22 ianuarie 2021, conform dovezilor aflate la filele x.

Părțile nu au depus punct de vedere la raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia nr. 462 din 10 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței civile nr. 578 din 27 iunie 2018, pronunțată de Judecătoria Novaci și a deciziei nr. 719 din 17 mai 2019, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2016, reținându-se, în esență, că prin sentința și decizia a căror revizuire se solicită, instanțele nu s-au pronunțat diferit asupra problemelor de drept definitiv dezlegate în litigiile anterioare dintre părți, nefiind îndeplinite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurenta-revizuentă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fără, însă, a preciza, în concret, care sunt aspectele contradictorii din cuprinsul deciziei recurate sau motivele străine de natura cauzei, limitându-se la prezentarea situației de fapt a cauzei și expunerea nemulțumirilor sale cu privire la modul de derulare a litigiilor.

A mai susținut recurenta că este greșită motivarea curții de apel de la pagina 4 din decizia recurată, cu referire la autoritatea de lucru judecat reținută în dosarul nr. x/2011, însă, se constată că aceasta nu a dezvoltat, în concret, critici de nelegalitate care să combată raționamentul instanței de revizuire în pronunțarea soluției de respingere a cererii cu care a fost învestită.

Astfel, având în vedere că revizuirea este o cale extraordinară de atac care poate fi introdusă strict pentru motivele limitativ prevăzute de lege, cu atât mai mult recursul vizând revizuirea trebuie raportat la motivul de revizuire și la motivele de recurs expres prevăzute de lege.

Or, analizând cele susținute de recurenta-revizuentă prin cererea de recurs, Înalta Curte, reține că, deși a susținut incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., aceasta nu a formulat critici concrete care să poată fi circumscrise motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., partea exprimându-și nemulțumirea cu privire la soluționarea litigiilor sale de către instanțele de judecată.

Ca atare, invocarea de către recurentă a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este una formală, susținerile acesteia nereprezentând veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, ci vizând, în principal, situația de fapt a litigiului și motive străine cauzei deduse judecății și căii extraordinare de atac cu care a fost învestită instanța, ce poate fi exercitată în condiții limitative, pentru motivele reglementate, în mod exhaustiv, de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin urmare, în faza procesuală a recursului nu pot fi puse în discuție și reanalizate aspecte de netemeinicie, recursul fiind o cale extraordinară de atac, de reformare, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecații.

Având în vedere că recurenta nu a susținut veritabile critici de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 462 din 10 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 462 din 10 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2021.