ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 765/2019

Ședința publică din data de 4 aprilie 2019

Asupra constatării perimării recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 04.03.2011 reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 210.780 EURO în echivalent RON la data plății reprezentând daune echivalente cu contravaloarea lipsei de folosință pe ultimii trei ani pentru terenul în suprafață de 2.342 m.p. situat în Bragadiru, Șoseaua x, județul Ilfov; cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 616 și următoarele C. civ., art. 998, 999 C. civ., art. 1084 și următoarele C. civ.

Prin sentința comercială nr. 17547 din 12.10.2011 instanța a respins excepțiile lipsei calității procesule active, lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate. A admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 25074 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 164 m.p. reprezentând parcaj I și de 333,50 m.p. reprezentând parcaj II pentru perioada 04.03.2007-04.03.2010, precum și suma de 32.659,2 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 648 m.p. identificat în raportul de expertiză ca S1, pentru perioada 04.03.2007-04.03.2010.

A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei soluții au declarat apel atât reclamanta S.C. A. S.A., prin administrator judiciar C., cât și pârâta S.C. B. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 18/2013 din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul declarat de S.C. A. S.A. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR C. în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 17547 din data de 12.10.2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2010 ca nefondat.

Cu majoritate: a admis apelul declarat de S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.A. împotriva aceleiași sentințe civile și în consecință a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale active pentru perioada 20.05.2009-4.03.2010; a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 18556,75 Euro reprezentând despăgubiri pentru suprafața de 164 mp (parcaj 1) și pentru suprafața de 333,5 mp (parcaj 2), pentru perioada 04.03.2007-20.05.2009; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 24170,4 Euro reprezentând despăgubiri pentru suprafața de 648 mp identificată în raportul de expertiză ca S1, pentru perioada 04.03.2007-20.05.2009, totodată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar D. SPRL, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin încheierea din 26 iunie 2014, constatând că, la data de 14 februarie 2013, Tribunalul Ilfov, secția civilă a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L. BRAGADIRU în dosarul nr. x/2013, a suspendat judecata recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. Bragadiru - prin administrator judiciar D. SPRL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 18 din 23 ianuarie 2013, pronunțata de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

La data de 31 ianuarie 2019, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a transmis la dosar o adresă prin care a comunicat că sentința civilă nr. 3350 din 7 decembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2013 prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei S.C. B. S.R.L. a devenit definitivă și irevocabilă prin nerecurare la 30 ianuarie 2018.

În urma referatului întocmit de grefa instanței la data de 1 februarie 2019, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea constatării perimării, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare excepția perimării recursului invocată din oficiu și a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de șase luni în materie comercială.

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în termenul prevăzut de lege.

Perimarea operează cu condiția ca în termenul prevăzut de art. 248 C. proc. civ. să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Potrivit art. 249 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, iar dispozițiile art. 250 C. proc. civ., prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat.

În cauză, se constată că judecata pricinii a fost suspendată la data de 26 iunie 2014, în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, că prin sentința nr. 3350/2017 din 7 decembrie 2017 a Tribunalului Ilfov, secția Civilă, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei S.C. B. S.R.L., hotărârea devenind definitivă prin nerecurare la data de 30 ianuarie 2018 și că judecarea cererii a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare de șase luni, așa încât în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 alin. (1) și art. 252 C. proc. civ., recursul fiind perimat de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

Totodată, se constată că în dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de perimare, să întrerupă sau să suspende acest termen, potrivit dispozițiilor art. 248 - 250 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 252 C. proc. civ., va constata perimat recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 18/2013 din 23 ianuarie 2013, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2019.