ÎCCJ, Decizia nr. 234/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința civilă nr. 2468 din 18 aprilie 2018, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Comunicații Speciale, având ca obiect "comunicare informații publice", ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1 a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București.

Prin Decizia civilă nr. 5445 din 17 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins recursul formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicații Speciale, ca nefondat.

Împotriva deciziei menționate la pct. 2, recurentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că decizia atacată este contrară și încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 37/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 765 din 15 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A., pentru considerentele arătate în continuare.

În cazul motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 430 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri definitive pronunțate asupra fondului procesului sau a unei excepții procesuale, ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii; hotărârile să fi fost pronunțate în același litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părți, obiect și cauză); hotărârile contradictorii să fi fost pronunțate în procese diferite și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de instanță.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este cel al respectării principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

În speță, nu se poate reține incidența autorității de lucru judecat, având în vedere că decizia a cărei autoritate de lucru judecat se invocă nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești prin care să se soluționează fondul unui litigiu sau vreo excepție procesuală invocată în cadrul acestuia.

Deciziile Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezintă, potrivit Titlului III din C. proc. civ., instrumente procedurale privind asigurarea unei practici judiciare unitare prin rezolvarea de principiu a unei chestiuni de drept născute din interpretarea și aplicarea unor norme juridice în cadrul unui litigiu aflat pe rolul instanțelor judecătorești, într-o anumită materie.

Prin urmare, printr-o hotărâre pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept nu se poate soluționa fondul unui litigiu sau vreo excepție invocată în cadrul acestuia, efectele acesteia având caracter obligatoriu și trebuind aplicată de judecătorul învestit cu soluționarea unui litigiu, atunci când apreciază că are incidență în cauză.

II. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menționate la pct. I.4 a declarat recurs revizuentul A., în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., susținând, în esență, că în mod greșit a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., deși decizia a cărei revizuire se cere nu respectă Decizia nr. 37/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în M. Of. nr. 51/25.01.2016.

III. Considerentele Înaltei Curți

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând criticile din recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin hotărârea recurată, a fost soluționată o cerere de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform căruia:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

[...]

În raport cu dispozițiile art. 431 din C. proc. civ., fundamentul motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. îl reprezintă instituția autorității de lucru judecat, iar în litigiile în care au fost pronunțate hotărârile potențial potrivnice este necesar să existe tripla identitate de obiect, cauză și părți.

În raport cu circumstanțele cauzei, astfel cum au fost expuse la pct. I din prezenta decizie, motivul de revizuire este invocat cu privire la decizia atacată prin raportare la Decizia nr. 37/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în cadrul mecanismului pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, reglementat de art. 519 - 521 din C. proc. civ.

Hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 519 - 521 din C. proc. civ., are menirea să preîntâmpine apariția unor unei practici judiciare neunitare în aplicarea și interpretarea legii, iar nu tranșarea, pe fond, a unor raporturi juridice litigioase.

Cum judecata în dosarul în care a fost pronunțată Decizia nr. 37/2015, de care se prevalează recurentul-revizuent, nu s-a purtat în privința unui drept, ci cu privire la dezlegarea de principiu a unei chestiuni de drept, nu se poate realiza, în raport cu această decizie, o analiză a încălcării autorității de lucru judecat, condiție sine qua non pentru incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Este adevărat că, potrivit art. 521 din C. proc. civ., dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, dar aceasta nu presupune că, în caz de nerespectare a unei asemenea decizii, părțile au deschisă procedura revizuirii prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 765 din 15 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2020.

GGC - CP