ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1146/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Prin decizia nr. 5445 din 17.10.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 2468 din 18.04.2018 a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicații Speciale.

Împotriva hotărârii pronunțate în recurs a formulat cerere de revizuire recurentul-reclamant A., întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

I.2. Prin decizia definitivă nr. 41 din data de 02.11.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității și a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire a deciziei nr. 5445/17.10.2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, formulată de revizuentul-reclamant A. în contradictoriu cu intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicații Speciale, având ca obiect "comunicare informații de interes public".

I.3. Împotriva hotărârii menționate la pct. I.2. din prezenta decizie a declarat recurs revizuentul A., solicitând casarea în totalitate a hotărârii atacate pentru motivele expuse în cererea de recurs.

I.4. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 14.02.2022, intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicații Speciale a solicitat, în principal, admiterea excepțiilor inadmisibilității și nulității recursului pentru nemotivare, cu consecința respingerii pe aceste temeiuri a cererii de recurs, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate.

Recurentul-rezivuent a depus răspuns la întâmpinarea intimatului-pârât, prin care a combătut excepțiile invocate și a reluat argumentele invocate în susținerea nelegalității hotărârii atacate.

La termenul de dezbateri din 2 aprilie 2023, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității cererii de recurs, invocată de către intimatul-pârât prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată și o va admite, urmând să constate inadmisibilitatea recursului declarat de reclamant pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Obiectul cererii de recurs de față îl reprezintă decizia nr. 41 din 2 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Prin decizia menționată, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire, a respins excepția inadmisibilității și a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 5445/17.10.2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât Serviciul de Telecomunicații Speciale, având ca obiect "comunicare informații de interes public".

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În conformitate cu art. 125 alin. (3) și art. 129 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, în cuprinsul art. 457 alin. (1) prevăzându-se că:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Din cuprinsul textelor de lege enunțate supra rezultă, așa cum s-a arătat în precedent, că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de față recurentul-revizuent a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate în calea extraordinară de atac a revizuirii, formulând critici din perspectiva dispozițiilor art. 483 și următoarele din C. proc. civ. și, în consecință, a solicitat admiterea recursului și constatarea nelegalității deciziei atacate.

Instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a soluționat cauza, verificând legalitatea deciziei pronunțate de instanța de recurs. În acest sens a reținut că nu este incidentă prima teză a art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât înscrisurile "noi", de care face vorbire revizuentul în susținerea cererii de revizuire, nu constituie acte noi în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât nu a existat nicio împrejurare mai presus de voința părții de a fi fost înfățișate, aceasta trebuind să facă dovada că le-a cerut părții adverse încă din timpul procesului.

Drept urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată.

Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ.: "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Or, în aplicarea art. 10 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, prin decizia nr. 5445 din 17.10.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a soluționat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței de fond nr. 2468/18.04.2018 a Tribunalului București, hotărârea instanței de recurs fiind menținută prin decizia recurată în cauza pendinte, pronunțată de aceeași Curte de Apel București în calea de ataca a revizuirii, hotărâre care este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Așadar, în urma analizării motivului de revizuire invocat, Curtea de Apel București a respins cererea de revizuire ca neîntemeiată și a menținut hotărârea pronunțată de instanța de recurs, hotărâre care, astfel cum s-a evidențiat, este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. De altfel, art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prevede că "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În concluzie, față de contextul factual și normativ evidențiat, instanța de control judiciar constată că revizuentul A. nu are deschisă calea de atac a recursului exercitată împotriva deciziei atacate, întrucât a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Astfel, văzând dispozițiile art. 634 din C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) din același act normativ, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, și constatând că hotărârea atacată în cauza de față nu poate fi recurată, Înalta Curte, în aplicarea principiului legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., incident în speță, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuent.

Totodată, constată că față de modalitatea de soluționare a excepției inadmisibilității recursului, nu se mai impune verificarea excepției nulității recursului pentru nemotivare și a hotărârii atacate din perspectiva criticilor invocate, analiza acestora devenind inutilă.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2), art. 513 alin. (5) coroborat cu art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 41 din 2 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 41 din 2 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.