Decizia nr. 40 din 4 iunie 2018

Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Încheierea din 19 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.041/3/2017, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 iunie 2016, reclamanţii persoane fizice l-au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, solicitând să se constate că îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de pensie de serviciu de la data intrării în vigoare a Legii nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, cu modificările ulterioare (Legea nr. 216/2015), şi să fie obligat pârâtul la eliberarea adeverinţelor-tip în vederea obţinerii pensiei de serviciu pentru fiecare reclamant în parte.

Prin Sentinţa nr. 3.902 din 7 decembrie 2016, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 23 ianuarie 2017, cu nr. 2.041/3/2017.

Prin Sentinţa nr. 3.032 din 26 aprilie 2017, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au avut, pe perioada misiunilor în străinătate, funcţii diplomatice de secretar economic, respectiv de consilier economic, deci au deţinut calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular al României – conform art. 2 lit. d) din Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României, cu modificările ulterioare (Legea nr. 269/2003), iar în restul perioadelor lucrate în ţară au avut funcţii publice (consilier II/I, consilier cat. A clasa I).

Prin urmare, reclamanţii nu au, în calitate de membri ai Corpului diplomatic şi consular al României, o vechime de cel puţin 15 ani şi deci nu au dreptul la pensia specială prevăzută de Legea nr. 216/2015.

Instanţa de fond a apreciat că nu pot fi valorificate criticile aduse normelor legale incidente, cum ar fi aceea că Legea nr. 216/2015 realizează o discriminare între personalul diplomatic al Ministerului Afacerilor Externe, căruia nu îi cere condiţia de 4 ani în misiuni diplomatice, şi personalul diplomatic din cadrul Ministerului Economiei, Comerţului şi Relaţiilor cu Mediul de Afaceri, căruia îi pretinde aceeaşi condiţie. O soluţie legislativă nu poate fi înlăturată pe motiv că este inechitabilă, ci ea va fi aplicată întocmai, în litera sa clară, orice drept putând fi recunoscut numai în măsura în care statul consimte să îl acorde, conform legii pe care el a adoptat-o. Pentru aceasta, legiuitorul are deplină competenţă, conform propriilor opţiuni de politică juridică, ce nu pot fi cenzurate, cel puţin în sistemul de drept român, decât de Curtea Constituţională (contenciosul administrativ în cazul legislaţiei subsecvente) ori pentru incompatibilitate cu legislaţia internaţională sau europeană în materia drepturilor omului, în condiţiile art. 20 alin. (2) sau art. 148 alin. (2) din Constituţie.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii, solicitând schimbarea în tot a soluţiei, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac apelanţii au arătat că îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (3) din Legea nr. 216/2015 pentru a beneficia de pensie de serviciu, fiind nelegală condiţia vechimii de 15 ani ca membri ai Corpului diplomatic şi consular în cadrul Departamentului de Comerţ Exterior, impusă suplimentar de pârât.

Apelanţii au susţinut că menţiunea din cuprinsul textului legal „membrii Corpului diplomatic şi consular al României” se justifică prin faptul că persoanele provenite din Departamentul de Comerţ Exterior au deţinut această calitate pe perioada trimiterii în misiune cu grade diplomatice şi consulare.

La termenul de judecată din 19 februarie 2018, din oficiu, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a pus în discuţie admisibilitatea şi necesitatea sesizării instanţei supreme, în vederea pronunţării unei hotărâri prin care să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept menţionate în preambul.

Legea nr. 216/2015:

Apelanţii au susţinut că din interpretarea gramaticală a dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din Legea nr. 216/2015 rezultă clar că trebuie să aibă o vechime de minimum 15 ani în Departamentul de Comerţ Exterior, din care doar pe o perioadă de minimum 4 ani, în care au fost trimişi în străinătate în misiune permanentă, să aibă grade diplomatice sau consulare.

De asemenea, apelanţii au arătat că membrii Corpului diplomatic şi consular nu puteau fi decât persoanele care îndeplineau condiţiile stabilite prin Legea nr. 269/2003, care a intrat în vigoare după anul 2003, când deja apelanţii erau pensionari.

Menţiunea din cuprinsul textului legal „membrii Corpului diplomatic şi consular ai României” se justifică prin faptul că persoanele provenite din Departamentul de Comerţ Exterior au deţinut această calitate pe perioada trimiterii în misiune cu grade diplomatice şi consulare, respectiv pe durata celor cel puţin 4 ani în misiuni permanente.

Apelanţii au invocat şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 269/2003, conform cărora gradul diplomatic sau consular deţinut se păstrează cu titlu onorific, şi prevederile art. 5 lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 954/2015 (Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015), referitoare la perioadele de activitate avute în vedere ca vechime la stabilirea pensiei de serviciu prevăzută de Lege.

Calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular al României a personalului angajat la fostul Departament de Comerţ Exterior şi la alte instituţii şi ministere se dobândeşte potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 269/2003.

Din interpretarea normelor legale în vigoare rezultă că persoanele angajate la Ministerul Comerţului, Departamentul de Comerţ Exterior sau alte asemenea instituţii prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 acumulează vechime în activitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular al României numai în perioada trimiterii în misiune în străinătate cu grade diplomatice sau consulare.

Vechimea minimă în calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular al României pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 216/2015 este stabilită la 15 ani. Pe cale de consecinţă, perioadele cumulate, petrecute în misiuni în străinătate cu grade diplomatice sau consulare, trebuie să fie de cel puţin 15 ani. Calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular al României trebuie avută de apelanţi pentru o perioadă de cel puţin 15 ani, la orice dată anterioară depunerii cererii de acordare a pensiei de serviciu conform Legii nr. 216/2015.

Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, astfel:

Făcând referire la jurisprudenţa relevantă a Curţii de Apel Bucureşti, instanţa de trimitere a menţionat deciziile nr. 5.700 din 21 noiembrie 2017 şi nr. 3.355 din 30 mai 2017, pronunţate de Secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi Decizia nr. 1.625 din 6 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, arătând că au fost conturate două orientări.

Din modalitatea de formulare a textului de lege rezultă că atât condiţia vechimii de 15 ani, cât şi cea a efectuării unor misiuni permanente diplomatice/consulare timp de minimum 4 ani sunt subsumate calităţii de membru al Corpului diplomatic şi consular al României. Referinţa legiuitorului la calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular al României nu este întâmplătoare în cadrul acestui articol, fiind calitatea cu care operează în întregul act normativ (a se vedea art. 4 sau art. 5), nefiind făcută vreo asimilare cu această calitate în cadrul niciunei dispoziţii.

Prevederile Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015 nu contrazic această interpretare; astfel, prevederile art. 5 din aceste norme fac trimitere la „persoanele prevăzute la art. 2”, iar art. 2 vorbeşte în toate subpunctele sale de „membrii Corpului diplomatic şi consular al României”.

De asemenea, lit. H de la art. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015 face trimitere la lit. G a aceluiaşi articol, care priveşte tot situaţia membrilor Corpului diplomatic şi consular al României cu o vechime de cel puţin 15 ani în Departamentul de Comerţ Exterior. Este evident că prevederea legală nu le poate cere acestor persoane să aibă în prezent calitatea de membri ai Corpului diplomatic şi consular al României sau să fi avut grade diplomatice şi consulare anterior anului 1990. Este însă necesar pentru ca pensionarii din sistemul public să beneficieze de pensie de serviciu ca activitatea acestora să fi fost încadrată în Departamentul de Comerţ Exterior, în înţelesul Legii nr. 216/2015.

Această interpretare subzistă şi în situaţia celor pensionaţi conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 595/2003, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2003), acest act normativ fiind abrogat, iar eventualele pensii speciale acordate în temeiul său au fost transformate în pensii de asigurări sociale, intrarea în vigoare a Legii nr. 216/2015 neechivalând cu renaşterea pensiilor de serviciu anterior acordate, ci presupunând întrunirea unor condiţii cumulative pentru recunoaşterea dreptului la pensie specială.

Dacă la adoptarea Legii nr. 216/2015 legiuitorul ar fi avut în vedere doar perioada în care aceste persoane au fost trimise în misiuni permanente în străinătate cu grade diplomatice sau consulare şi în care au făcut parte din Corpul diplomatic şi consular al României, nu s-ar fi raportat atât la perioada trimiterii în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate (de cel puţin 4 ani), cât şi la vechimea totală în Departamentul de Comerţ Exterior (de cel puţin 15 ani), ci ar fi prevăzut condiţia trimiterii în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate pe o perioadă cumulată de cel puţin 15 ani (situaţie în care vechimea în Departamentul de Comerţ Exterior ar fi fost, oricum, cel puţin la fel de mare).

Instanţa de trimitere nu a formulat un punct de vedere propriu-zis cu privire la chestiunea de drept, ci a realizat o trecere în revistă a mai multor metode de interpretare juridică a dispoziţiilor legale în discuţie, astfel:

Într-o interpretare gramaticală, instanţa de trimitere apreciază că dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 se referă la „membrii Corpului diplomatic şi consular al României”, calitate care se dobândeşte potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 269/2003 şi care trebuie dovedită pentru întreaga vechime de 15 ani în Departamentul de Comerţ Exterior; în plus, legea impune şi o a treia condiţie: ca din cei 15 ani vechime în Departamentul de Comerţ Exterior cel puţin 4 ani să fi fost în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate.

Coroborând aceste dispoziţii legale, instanţa de trimitere concluzionează că persoanele angajate la Ministerul Comerţului, Departamentul de Comerţ Exterior sau alte asemenea instituţii, prevăzute la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015, acumulează vechime în activitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular al României numai în perioada trimiterii în misiune în străinătate cu grade diplomatice sau consulare, iar calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular al României trebuie avută pentru o perioadă de cel puţin 15 ani, la orice dată anterioară depunerii cererii de acordare a pensiei de serviciu conform Legii nr. 216/2015.

De asemenea observă instanţa de trimitere, textul legal nu prevede data sau perioada pentru care persoanele trebuiau să aibă calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular, situaţie ce permite a raporta calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular numai la perioada celor 4 ani în misiune permanentă în străinătate cu grade diplomatice şi consulare.

În interpretarea sistematică, instanţa de trimitere face referire la dispoziţiile art. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015, care prevăd perioadele de activitate ce constituie vechime la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de lege, observând că legiuitorul a prevăzut distinct perioada în care activitatea a fost desfăşurată în Departamentul de Comerţ Exterior şi perioada, de minimum 4 ani, în care activitatea a fost desfăşurată în misiuni permanente în străinătate cu grade diplomatice sau consulare.

Apreciază curtea de apel că soluţia legiuitorului nu s-ar putea justifica dacă s-ar aprecia că reprezintă vechime la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de lege numai perioada în care activitatea a fost desfăşurată în misiune permanentă, singurul caz în care s-ar fi putut deţine grad diplomatic sau consular.

Or, concluzionează instanţa de trimitere, normele trebuie interpretate în sensul de a fi aplicate, iar dispoziţiile art. 5 lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015 nu ar mai avea aplicabilitate practică pentru că s-ar suprapune cu cazul de la lit. c) a aceluiaşi articol.

Interpretarea literală a dispoziţiilor legale ce fac obiectul sesizării a condus instanţa de trimitere la concluzia că, aflându-ne în materia pensiilor de serviciu, situaţie de excepţie de la sistemul public de pensii, rezultă că numai membrii Corpului diplomatic şi consular al României pot beneficia de pensie de serviciu, iar persoanele provenind din Departamentul de Comerţ Exterior trebuie să dovedească că au deţinut această calitate, în misiuni permanente cu grade diplomatice şi consulare, pe o perioadă de cel puţin 15 ani.

Este invocată în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la pensia de serviciu, arătându-se că prin aceasta s-a statuat, de principiu, că pensia de serviciu se acordă unor categorii socioprofesionale supuse unui statut special, respectiv persoanelor care în virtutea profesiei, meseriei, ocupaţiei sau calificării îşi formează o carieră profesională în acel domeniu de activitate şi sunt nevoite să se supună unor exigenţe inerente carierei profesionale asumate atât pe plan profesional, cât şi personal (Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 2 martie 2016), legiuitorul având libertatea să stabilească drepturile de asigurări sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilităţile create prin resursele financiare disponibile, şi să le modifice în concordanţă cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare ale statului (Decizia nr. 820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, Decizia nr. 680 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 9 august 2012, Decizia nr. 684 din 15 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, Decizia nr. 455 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 22 iunie 2006, Decizia nr. 119 din 15 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 252 din 16 aprilie 2007).

Pentru interpretarea istorico-teleologică, instanţa de trimitere menţionează că, prin avizul referitor la propunerea legislativă privind acordarea pensiei de serviciu membrilor personalului diplomatic şi consular, Consiliul Legislativ a arătat că persoanele beneficiare sunt şi persoanele care desfăşoară activitate de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională încadrate în administraţiile centrale din alte ministere, precum şi persoanele pensionate din aceste instituţii şi care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă potrivit Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), această categorie fiind prevăzută separat de personalul diplomatic şi consular.

De asemenea se menţionează expunerea de motive a Legii nr. 216/2015, arătându-se că aceasta face referire la diplomaţi şi analizează constrângerile specifice la care este supusă această categorie socioprofesională, fără a se face nicio menţiune cu privire la persoanele care au desfăşurat activitate în Departamentul de Comerţ Exterior.

Referindu-se la dispoziţiile legale abrogate prin Legea nr. 216/2015, instanţa de trimitere menţionează că la art. 9 din lege s-a prevăzut că „La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 96/2013 (…)” care, în cuprinsul art. 1, prevedea că „Membrii Corpului diplomatic şi consular al României, cu o vechime neîntreruptă de cel puţin 15 ani în Ministerul Afacerilor Externe, care la data de 31 august 2010 erau pensionari, pot beneficia de o indemnizaţie diplomatică în cuantum lunar de maximum 3.571 lei.” [alin. (1)] şi „Indemnizaţiile diplomatice prevăzute la alin. (1) se pot acorda pentru un număr maxim de 250 de persoane.” [alin. (2)]

Acest din urmă text legal nu a vizat, aşadar, şi categoria persoanelor provenind de la Departamentul de Comerţ Exterior, ci numai a membrilor Corpului diplomatic şi consular din Ministerul Afacerilor Externe.

La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, următoarele instanţe au formulat puncte de vedere/opinii referitoare la chestiunea de drept supusă dezlegării:

Prin Adresa nr. 588/C/747/III-5/2018 din 26.03.2018, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării.

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, se apreciază că, faţă de dispoziţiile art. 519 din acelaşi cod, sunt întrunite condiţiile pentru declanşarea mecanismului privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, pe fondul problemei supuse dezbaterii fiind propusă soluţia potrivit căreia, în interpretarea dispoziţiilor legale ce fac obiectul sesizării, de prevederile Legii nr. 216/2015 beneficiază şi membrii Corpului diplomatic şi consular al României care au desfăşurat activitate în Departamentul de Comerţ Exterior cel puţin 15 ani, din care cel puţin 4 ani în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate, fără a fi necesară o vechime de 15 ani în calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular.

Examinând sesizarea, raportul întocmit de judecătorii- raportori şi chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită, constată următoarele:

Pentru regularitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiţii de admisibilitate a acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv:

Primele două condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât Curtea de Apel Bucureşti, legal învestită cu soluţionarea unui apel într-un litigiu de asigurări sociale, urmează să pronunţe o hotărâre judecătorească definitivă, potrivit art. 155 din Legea nr. 263/2010 şi art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă.

Chestiunea de drept este determinantă pentru soluţionarea pe fond a cauzei, fiind esenţial să se stabilească dacă legea impune sau nu condiţia vechimii de 15 ani în calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular al României, pentru ca reclamanţii să beneficieze de pensia de serviciu prevăzută de Legea nr. 216/2015.

Astfel, în speţă, judecând în primă instanţă, tribunalul a respins cererea de chemare în judecată, reţinând că niciunul dintre reclamanţi nu a fost membru al Corpului diplomatic şi consular al României cu o vechime de cel puţin 15 ani în această calitate.

Prin apelul formulat împotriva sentinţei primei instanţe reclamanţii au susţinut interpretarea potrivit căreia legea nu prevede cerinţa de a fi avut grade diplomatice sau consulare pe o perioadă de minimum 15 ani, ci doar pe perioada celor cel puţin 4 ani în misiuni permanente la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate.

În schimb, prin întâmpinarea formulată în apel, intimatul- pârât a arătat că unul dintre motivele pentru care nu au fost eliberate adeverinţele-tip în vederea obţinerii pensiei de serviciu este că reclamanţii nu au fost membri ai Corpului diplomatic şi consular al României cu o vechime de cel puţin 15 ani în Departamentul de Comerţ Exterior, la data pensionării pentru limită de vârstă deţinând funcţii publice.

Atât din jurisprudenţa indicată de instanţa de trimitere, cât şi din punctele de vedere ale părţilor rezultă divergenţa de interpretare a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 cu privire la condiţia ca membrii Corpului diplomatic şi consular al României să fi avut această calitate pe o perioadă de 15 ani pentru a beneficia de pensia de serviciu.

Se constată aşadar existenţa unei chestiuni de drept reale, care priveşte interpretarea diferită a unui text de lege neclar, ce prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.

În fine, este îndeplinită şi cerinţa noutăţii problemei de drept. Legea nr. 216/2015 a intrat în vigoare recent, având prevederi diferite de cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 36/2003 (abrogată prin art. 196 din Legea nr. 263/2010). Divergenţele de interpretare nu au fost înlăturate şi nici nu au făcut obiectul unei jurisprudenţe constante a instanţelor, chestiunea de drept nu a fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nu face obiectul unui recurs în interesul legii.

Spre deosebire de reglementarea anterioară cuprinsă în art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2003, care prevedea că beneficiază de pensie de serviciu „membrii personalului diplomatic şi consular şi celelalte persoane care au desfăşurat activitate de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională”, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 îi menţionează ca beneficiari ai pensiei de serviciu doar pe membrii Corpului diplomatic şi consular al României cu o vechime de cel puţin 15 ani în Departamentul de Comerţ Exterior.

Aceasta se explică nu prin faptul că legiuitorul ar fi dorit să excludă de la beneficiul pensiei de serviciu persoanele care au desfăşurat activitate de comerţ exterior, pentru că altfel nu s-ar justifica reglementarea de la art. 3, ci prin aceea că, în baza art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 269/2003, persoanele provenind de la Departamentul de Comerţ Exterior au calitatea de membri ai Corpului diplomatic şi consular al României pe perioada trimiterii lor în misiune în străinătate cu grade diplomatice sau consulare. Cum art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 impune şi condiţia ca, din cei cel puţin 15 ani de activitate în Departamentul de Comerţ Exterior, cel puţin 4 ani să fie în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate, rezultă că persoanele vizate de norma legală în discuţie dobândesc ope legis calitatea de membri ai Corpului diplomatic şi consular prin trimiterea lor în misiune în străinătate.

Referirea din art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 doar la membrii Corpului diplomatic şi consular al României a stat la baza interpretărilor divergente cu privire la perioada în care trebuie deţinută calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular pentru a beneficia de pensia de serviciu.

Astfel, unele instanţe au apreciat că este necesară o vechime de cel puţin 15 ani în calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular, condiţie diferită de cea privind vechimea de cel puţin 15 ani în Departamentul de Comerţ Exterior.

Această interpretare a legii este greşită, metodele de interpretare dezvoltate în continuare conducând la soluţia contrară.

În primul rând, utilizând interpretarea gramaticală a textului legal, se constată că cerinţa vechimii de cel puţin 15 ani se referă la activitatea în Departamentul de Comerţ Exterior, fără a se prevedea o anumită vechime în calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular, situaţie ce permite a raporta această calitate numai la perioada celor 4 ani în misiune permanentă în străinătate cu grade diplomatice sau consulare.

În al doilea rând, printr-o interpretare logică şi folosind argumentul că legea trebuie interpretată în sensul de a produce efecte, se poate observa că dacă legiuitorul ar fi intenţionat să impună condiţia vechimii de cel puţin 15 ani în calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular nu s-ar mai justifica prevederea condiţiei privind vechimea de cel puţin 4 ani în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare în străinătate.

În acest sens trebuie remarcat că, potrivit art. 2 alin. (1) şi art. 17 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 269/2003, persoanele provenind de la Departamentul de Comerţ Exterior nu pot dobândi calitatea de membri ai Corpului diplomatic şi consular decât prin trimiterea lor în misiune în străinătate cu funcţii echivalente gradelor diplomatice sau consulare. Or, dacă s-ar interpreta că legea impune condiţia vechimii de 15 ani în calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular, dobândită doar prin trimiterea în misiune în străinătate, apare ca inutilă condiţia privind vechimea de cel puţin 4 ani în aceste condiţii.

În al treilea rând, utilizând metodele de interpretare sistematică şi teleologică, intenţia legiuitorului poate fi determinată prin analiza dispoziţiilor art. 5 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015, care prevăd perioadele de activitate ce constituie vechime la stabilirea pensiei de serviciu, după cum urmează:

Se poate observa că legiuitorul a prevăzut distinct perioada în care activitatea a fost desfăşurată în Departamentul de Comerţ Exterior şi perioada de minimum 4 ani în care activitatea a fost desfăşurată în misiuni permanente în străinătate cu grade diplomatice sau consulare. Soluţia legislativă nu s-ar putea justifica dacă s-ar aprecia că reprezintă vechime la stabilirea pensiei de serviciu prevăzute de lege numai perioada în care activitatea a fost desfăşurată în misiune permanentă, singurul caz în care s-ar fi putut deţine grad diplomatic sau consular.

Pe de altă parte, este lipsit de relevanţă faptul că, după încheierea misiunii în străinătate şi până la data pensionării, persoanele beneficiare au deţinut funcţii publice de execuţie sau contractuale în Departamentul de Comerţ Exterior, din moment ce dispoziţiile art. 5 lit. b) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015 prevăd clar că reprezintă vechime la stabilirea pensiei de serviciu şi perioada desfăşurării activităţii în Departamentul de Comerţ Exterior, iar nu numai cea în care persoanele în cauză au fost membri ai Corpului diplomatic şi consular.

De altfel, art. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 216/2015 enumeră categoriile de persoane care beneficiază de pensie de serviciu, iar la lit. G se referă la membrii Corpului diplomatic şi consular al României cu o vechime de cel puţin 15 ani în Departamentul de Comerţ Exterior, din care cel puţin 4 ani în misiuni permanente cu grade diplomatice sau consulare, la ambasadele, consulatele şi alte reprezentanţe ale României din străinătate, care au împlinit vârsta de 60 de ani, având funcţii de încadrare specifice activităţii Departamentului de Comerţ Exterior (spre exemplu, consilier clasa I grad profesional superior, consilier I, consilier IA, secretar economic I, economist, inginer), funcţii care nu sunt identice gradelor diplomatice şi consulare.

În concluzie, condiţiile prevăzute de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 216/2015 pentru ca o persoană să beneficieze de pensia de serviciu sunt următoarele:

În ceea ce priveşte prima condiţie, referitoare la calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular, aceasta trebuie verificată în concret, în funcţie de legea privind statutul diplomaţilor în vigoare la momentul desfăşurării activităţii.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. d) şi art. 17 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 269/2003, persoanele angajate în Departamentul de Comerţ Exterior dobândesc calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular prin trimiterea lor în misiune în străinătate cu funcţii echivalente gradelor diplomatice sau consulare. Această modalitate de a accede în Corpul diplomatic şi consular este însă aplicabilă doar activităţilor desfăşurate după intrarea în vigoare a acestei legi.

În schimb, potrivit art. 1 şi 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1.070/1990 pentru aprobarea Statutului Corpului Diplomatic şi Consular al României, în vigoare în perioada noiembrie 1990-iunie 2003, calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular o puteau avea numai persoanele angajate în Ministerul Afacerilor Externe, iar nu şi cele care au desfăşurat activitate de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională în alte ministere. De aceea, art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2003 făcea referire la „celelalte persoane care au desfăşurat activitate de comerţ exterior şi cooperare economică internaţională”.

Prin urmare, chestiunea de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a fi dezlegată în sensul că legea nu impune condiţia vechimii de cel puţin 15 ani în calitatea de membru al Corpului diplomatic şi consular, pentru ca persoanele vizate de dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 216/2015 să beneficieze de pensia de serviciu.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 521, cu referire la art. 519 din Codul de procedură civilă,