Decizia nr. 41 din 4 iunie 2018

Prin Încheierea pronunţată în şedinţă publică la 13 februarie 2018, în Dosarul nr. 1.489/89/2017, Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 3 3 şi art. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal- bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, art. 1 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 152/2017, începând cu 1 ianuarie 2017, cuantumul sporurilor şi indemnizaţiilor legale pentru personalul din învăţământ se determină prin raportare la salariul de bază cuvenit în luna decembrie 2016 sau prin raportare la salariul de bază cuvenit în luna ianuarie 2017 [salariu de bază ce include majorarea prevăzută de art. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015]”. II. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept menţionată

Prin acţiunea înregistrată cu nr. 1.489/89/2017, pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamanţii, membri de sindicat, au solicitat anularea actelor adiţionale emise de unitatea de învăţământ pârâtă, emiterea unor noi decizii/acte adiţionale de stabilire a drepturilor salariale începând cu data de 1 ianuarie 2017, în care calculul sporurilor şi al indemnizaţiilor să fie raportat la salariile de bază prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 38/2017 pentru aplicarea prevederilor art. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare (Hotărârea Guvernului nr. 38/2017) şi la calcularea şi plata diferenţelor de drepturi salariale care se cuvin membrilor de sindicat, reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite ca urmare a calculării sporurilor şi indemnizaţiilor prin raportare la salariul de bază stabilit în luna ianuarie 2017 conform Hotărârii Guvernului nr. 38/2017, începând cu luna ianuarie 2017 şi până la data pronunţării sentinţei, diferenţe actualizate în funcţie de coeficientul de inflaţie până la data efectivă a plăţii, precum şi obligarea la calcularea şi plata dobânzii legale aferente diferenţelor salariale stabilite conform celor solicitate anterior, începând cu luna ianuarie 2017 şi până la data plăţii efective şi integrale a debitului.

În motivare, reclamanţii au arătat că, începând cu luna ianuarie 2017, salarizarea personalului didactic (de predare, didactic auxiliar, de conducere, de îndrumare şi control) din învăţământul preuniversitar se realizează în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal- bugetare, aprobată prin Legea nr. 257/2017 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/2017), şi a Hotărârii Guvernului nr. 38/2017.

Au arătat că, deşi începând cu data de 1 ianuarie 2017, salariile de bază ale personalului didactic au fost majorate, conform anexei la Hotărârea Guvernului nr. 38/2017, în mod greşit unitatea de învăţământ pârâtă a calculat sporurile şi celelalte indemnizaţii ce se cuvin membrilor de sindicat pentru luna ianuarie 2017, în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2016 şi nu în raport cu salariul de bază aferent lunii ianuarie 2017.

Prin Sentinţa civilă nr. 1.079 din 5 octombrie 2017, Tribunalul Vaslui a admis acţiunea şi a dispus anularea actelor adiţionale privind stabilirea drepturilor salariale începând cu data de 1 ianuarie 2017 ale personalului didactic de predare şi didactic auxiliar. A fost obligată pârâta să emită membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acţiunea noi acte adiţionale cu sporurile cuvenite raportate la salariul de bază din luna ianuarie 2017. A fost obligată pârâta să calculeze şi să achite fiecărui membru de sindicat diferenţele salariale rezultate, actualizate, precum şi dobânda legală penalizatoare aferentă acestor diferenţe, începând cu 1 ianuarie 2017 până la data efectivă a plăţii.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că reclamanţii sunt membrii ai Uniunii Sindicale „Didactica” Vaslui şi îşi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiei pârâte.

Având în vedere dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 38/2017, prin actele adiţionale încheiate la data de 1 ianuarie 2017 părţile au convenit ca, începând cu luna ianuarie 2017, salariile de bază să se majoreze cu 15%. De asemenea au convenit ca valoarea cuantumului sporurilor şi indemnizaţiilor în afara salariului de bază să fie la nivelul lunii decembrie 2016.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au criticat modalitatea de calcul al sporurilor şi indemnizaţiilor prin raportare la salariul de bază din luna decembrie 2016 şi nu prin raportare la salariul de bază din luna ianuarie 2017 care, conform dispoziţiilor din actul adiţional, a fost majorat cu 15%.

Instanţa a reţinut că nu este învestită cu verificarea legalităţii sporurilor stabilite de părţi prin actul adiţional, ci cu stabilirea bazei de calcul la care trebuiau să fie raportate sporurile şi indemnizaţiile pe care părţile, de comun acord, le-au convenit.

Salarizarea personalului didactic – de predare, didactic auxiliar, de conducere, de îndrumare şi control – din învăţământul preuniversitar se realizează în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/2017 şi a Hotărârii Guvernului nr. 38/2017.

Începând cu data de 1 ianuarie 2017, salariile de bază ale personalului didactic au fost majorate, conform art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 38/2017.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 3 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal- bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015), rezultă că modalitatea de calcul al salariilor presupune ca primă etapă stabilirea salariului de bază, potrivit anexei nr. 2 (majorat cu 15%), şi la salariul de bază rezultat se acordă sporurile şi indemnizaţiile prevăzute de lege.

Cu încălcarea acestei dispoziţii legale, instituţia pârâtă a acordat sporurile şi indemnizaţiile prevăzute de lege la salariul de bază al membrilor de sindicat din luna decembrie 2016.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel unitatea şcolară pârâtă, arătând că este adevărat că, potrivit art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal- bugetare, aprobată prin Legea nr. 152/2017 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016), în perioada 1 ianuarie- 28 februarie 2017, pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se aplică prevederile art. 3 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, dar în ceea ce priveşte metodologia de stabilire a drepturilor de natură salarială legiuitorul nu face nicio derogare de la prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016.

Aceleaşi limitări au fost prevăzute şi la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 115/2017 (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017), astfel: în perioada 1 martie- 31 decembrie 2017, se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna februarie 2017 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunară, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută, salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010).

Aceste limitări se aplică întregului personal plătit din fonduri publice. Când legiuitorul a aprobat derogări sau excepţii de la aceste prevederi, le-a inclus expres în cuprinsul actelor normative modificatoare.

Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, apreciind că instanţa de fond în mod corect şi legal nu a avut în vedere la soluţionarea cauzei dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, întrucât personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ i s-au aplicat prevederile alin. (5) ale aceluiaşi articol. Clar este o derogare de la regula generală stipulată în art. 1 alin. (2) din actul normativ menţionat. III. Aspectele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

Prin încheierea de sesizare pronunţată data de 13 februarie 2018 în Dosarul nr. 1.489/89/2017, Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este admisibilă, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, motivat de următoarele aspecte:

De lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispoziţiilor art. 3 3 şi art. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, art. 1 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 depinde soluţionarea pe fond a cauzei, întrucât:

În cauză, în baza art. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi a Hotărârii Guvernului nr. 38/2017, prin actele adiţionale la contractele individuale de muncă încheiate la data de 1 ianuarie 2017, unitatea şcolară şi reclamanţii, membri de sindicat, au convenit majorarea salariilor de bază cu 15%, începând cu luna ianuarie 2017. La lit. b) din actele adiţionale încheiate s-a prevăzut ca valoarea cuantumului sporurilor şi indemnizaţiilor în afara salariului de bază să fie la nivelul lunii decembrie 2016.

Prin acţiune, reclamanţii, solicitând anularea actelor adiţionale încheiate, au criticat modalitatea de calcul al sporurilor şi indemnizaţiilor prin raportare la salariul de bază din luna decembrie 2016 şi nu prin raportare la salariul de bază din luna ianuarie 2017 care, conform dispoziţiilor de la lit. a) din actul adiţional, a fost majorat cu 15%.

În consecinţă, în esenţă, dezlegarea aspectelor litigioase din prezenta cauză ţine exclusiv de modalitatea de interpretare şi aplicare a prevederilor normative expuse, în sensul stabilirii bazei de calcul prin raportare la care trebuiau determinate sporurile şi indemnizaţiile personalului didactic ulterior datei de 1 ianuarie 2017, în sensul stabilirii dacă această bază era reprezentată de salariul de bază cuvenit din luna decembrie 2016 sau de salariul de bază cuvenit în luna ianuarie 2017 [salariu de bază ce include majorarea prevăzută de art. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015].

Chestiunea de drept enunţată este nouă, deoarece, prin consultarea jurisprudenţei, s-a constatat că asupra acestei probleme Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre.

Prioritar, s-a subliniat că aspectele ce fac obiectul sesizării sunt chestiuni de drept, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, solicitându-se Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie statuarea asupra modalităţii de interpretare şi aplicare a unor texte legale asupra cărora instanţa supremă nu a statuat.

Relativ la condiţia noutăţii, în jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut că noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată de un act normativ recent intrat în vigoare, care are un potenţial mai mare de a conţine probleme noi de drept, susceptibile să creeze practică neunitară (Decizia nr. 14 din 8 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.186/1/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 1 octombrie 2015).

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reţinut că, deşi nu este menţionată expressis verbis ca o condiţie de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, este necesar ca sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să aibă drept obiect o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită şi care prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii” (Decizia nr. 3 din 19 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 14/1/2014/HP/C, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 3 aprilie 2015).

Plecând de la reperele fixate prin deciziile deja pronunţate, dar şi de la finalitatea mecanismului hotărârii prealabile şi rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de unificator al practicii judiciare, instanţa de sesizare a apreciat că aspectele dezbătute satisfac cerinţa noutăţii, în condiţiile în care: – chestiunile de drept ridicate sunt noi, în sensul art. 519 din Codul de procedură civilă, având în vedere că actele normative aplicabile sunt de dată relativ recentă, chiar dacă, în raport cu instabilitatea normativă accentuată în materia salarizării, în prezent acestea sunt parţial abrogate; – prin practica excedentară de modificare succesivă a legislaţiei şi prin paralelismul normativ creat în materia salarizării personalului didactic, soluţiile legale sunt contradictorii, dezlegarea chestiunii de drept de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie fiind necesară pentru preîntâmpinarea unei practici judiciare neunitare, în contextul în care instanţele de fond deja aplică în mod diferit prevederile normative; – aspectele litigioase antamate prin prezenta sesizare vizează modalitatea de determinare a cuantumului sporurilor salariale începând cu 1 ianuarie 2017 (determinarea bazei de raportare în calculul acestor sporuri) pentru personalul didactic şi ridică, prin sfera largă a destinatarilor normelor supuse interpretării, un interes practic major, dar şi consecinţe importante din perspectivă bugetară.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, s-a apreciat că, în speţă, condiţia noutăţii este suficient de bine caracterizată şi permite declararea ca admisibilă a sesizării, rămânând în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie decizia în acest sens.

De asemenea s-a reţinut că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, conform evidenţelor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, consultate la data sesizării. IV. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Ambele părţi au învederat că nu se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât dispoziţiile normative sunt foarte clare, potrivit poziţiei procesuale a fiecăreia dintre acestea.

Astfel, reclamanţii-intimaţi au arătat, în principal, că învăţământul a reprezentat şi reprezintă în continuare un sector aparte în privinţa salarizării şi chiar legiuitorul stabileşte la art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 că personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ i se aplică prevederile art. 3 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Deci, a fost voinţa expresă a legiuitorului ca personalul didactic şi didactic auxiliar să fie supus unui alt text de lege. Or, dacă acestei categorii i s-ar fi aplicat prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, nu îşi mai avea rostul alin. (5) al aceluiaşi articol. Dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 reprezintă regula, iar excepţia este dată de art. 1 alin. (5).

La data de 24 decembrie 2016 a intrat în vigoare Legea nr. 250/2016 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal- bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative (Legea nr. 250/2016), lege care modifică dispoziţiile art. 3 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi prevede la articolul unic pct. 10 că, începând cu data de 1 ianuarie 2017, salariile de bază ale personalului din învăţământ aferente lunii decembrie 2016 se majorează în medie cu 15%, conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. Din nou este vorba despre o reglementare de excepţie începând cu data de 1 ianuarie 2017 pentru personalul din învăţământ. Atât timp cât avem o normă de excepţie, este clar ca aceasta se aplică în detrimentul normei cu caracter general.

Apelanta unitatea şcolară a arătat că nu se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept menţionate, având în vedere că prevederile legale sunt clare şi nu necesită interpretări: art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 99/2016 prevede expres că, în perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2016.

Prevederile art. 3 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 nu prevăd nicio derogare de la prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016.

Părţile nu au formulat puncte de vedere asupra chestiunii de drept supuse judecăţii, după comunicarea raportului, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. V. Punctul de vedere al titularului sesizării cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată al Curţii de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a arătat că, din expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, se desprinde concluzia că necesitatea adoptării acesteia a rezultat ca urmare a faptului că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, au fost aprobate măsurile privind salarizarea în anul 2016 a personalului din sectorul bugetar, precum şi alte măsuri fiscal-bugetare cu impact semnificativ de reducere a cheltuielilor publice, care îşi încetează aplicabilitatea la data de 31 decembrie 2016. S-a reţinut totodată că Guvernul urmează să promoveze politici publice în domeniul fiscal-bugetar, motiv pentru care se impune prelungirea aplicării unor măsuri prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi în perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017.

În consecinţă, în funcţie de întinderea câmpului de aplicare, atât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 sunt acte normative generale, cea din urmă ordonanţă de urgenţă fiind destinată să succeadă temporal celei dintâi şi să menţină parte din politicile bugetare instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015.

În problematica analizată, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 s-a stabilit, ca regulă generală, menţinerea pentru perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017 a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016; de asemenea, pentru aceeaşi perioadă s-a prevăzut menţinerea cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2016.

Prin derogare de la regula generală, art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 a prevăzut că pentru perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se aplică prevederile art. 3 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în ceea ce priveşte metodologia de stabilire a drepturilor de natură salarială.

Ca atare, textul a prevăzut ultraactivitatea legii vechi, în speţă art. 3 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Or, potrivit art. 3 3 alin. (1) din actul normativ „Prin excepţie de la prevederile art. 2 alin. (2), începând cu luna august 2016, salariile personalului prevăzut în anexa nr. 2 se stabilesc potrivit prezentului articol”, iar conform art. 33 alin. (4) indemnizaţia pentru învăţământul special, gradaţia de merit şi sporul de stabilitate se calculează procentual prin raportare la salariul de bază.

Prin pct. 10 al articolului unic din Legea nr. 250/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 21 decembrie 2016, a fost introdus art. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 care a stipulat că „Începând cu data de 1 ianuarie 2017, salariile de bază ale personalului din învăţământ, aferente lunii decembrie 2016, care se regăsesc în anexa nr. 21 la prezenta ordonanţă de urgenţă, se majorează în medie cu 15%, conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.”

Ca natură juridică, textul reprezintă în esenţă o normă modificatoare a prevederilor art. 3 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 (cu începere de la 1 ianuarie 2017) şi face corp comun cu acesta.

De altfel, este necontestat că, la nivelul unităţii pârâte, prin intermediul programului naţional de calcul al salariilor la nivel de învăţământ, s-a aplicat creşterea legală a cuantumului salariilor de bază pentru personalul didactic. În consecinţă, salariile de bază ale personalului didactic începând cu 1 ianuarie 2017 s-au determinat potrivit dispoziţiilor art. 3 3 şi art. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 38/2017.

O serie de soluţii judiciare au reţinut aplicabilitatea prioritară a prevederilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 potrivit cărora, în perioada 1 ianuarie- 28 februarie 2017, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2016, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. S-a arătat că textul art. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 vizează exclusiv majorarea salariului de bază, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 a impus menţinerea în plată a cuantumului sporurilor/indemnizaţiilor în raport cu valoarea din decembrie 2016.

Or, mecanismul de interpretare tehnico-juridic nu permite reţinerea argumentelor expuse.

În susţinerea prevalenţei art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 s-a invocat caracterul temporal ulterior al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, faţă de Legea nr. 250/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 21 decembrie 2016 [care a completat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 prin introducerea art. 3 4 alin. (3)], însă această axiomă desprinsă din principiul aplicării legii în timp nu poate fundamenta concluzia precăderii dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 în raport cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Sub acest aspect, atât prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, cât şi prevederile art. 3 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 sunt dispoziţii normative temporare [în sensul art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare], aplicându-se deopotrivă cu începere de la data de 1 ianuarie 2017, fiind aşadar indiferentă data intrării în vigoare a actului normativ care le conţine, din perspectiva regulilor interpretative referitoare la aplicarea legii civile în timp.

Mai mult, art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 a prevăzut expres, cu titlu de derogare, ultraactivitatea normei vechi în ceea ce priveşte personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ.

Atât din punct de vedere topografic, cât şi din punctul de vedere al conţinutului, art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 derogă de la regulile generale instituite prin prevederile art. 1 alin. (1) şi (2) în conţinutul actului normativ, stabilindu-se că pentru perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se aplică prevederile art. 3 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 în ceea ce priveşte metodologia de stabilire a drepturilor de natură salarială.

În consecinţă, textul normativ trimite la stabilirea tuturor drepturilor de natură salarială, fără a decela între salariu de bază, sporuri sau alte drepturi de aceeaşi natură.

Totodată, textul face trimitere la prevederile art. 3 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 care reglementează, deopotrivă, atât modalitatea de stabilire a salariului de bază, cât şi modalitatea de determinare a indemnizaţiei pentru învăţământul special, gradaţia de merit şi sporul de stabilitate care se calculează procentual prin raportare la salariul de bază.

Este real că dispoziţiile art. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au vizat exclusiv majorarea salariului de bază, dar, în economia reglementării acestui act normativ, referirea la majorarea drepturilor salariale dependente referenţial de salariul de bază (indemnizaţii, sporuri, gradaţii) era inutilă. Este indubitabil că majorarea salariului de bază al personalului din învăţământ se reflectă, în temeiul art. 3 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în cuantumul sporurilor care sunt definite legal într-o cotă procentuală din salariul de bază [de exemplu, potrivit art. 3 3 alin. (4) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, indemnizaţia pentru învăţământul special se determină prin aplicarea procentului de 15% la salariul de bază]. În consecinţă, majorarea sporurilor şi indemnizaţiilor intervine nu numai în cazul unei dispoziţii legale exprese în acest sens, dar şi în situaţia în care se schimbă legal însăşi modalitatea de determinare a salariului de bază, cu efect indirect asupra celorlalte drepturi salariale dependente de acesta.

Nu în ultimul rând, calcularea salariului de bază în temeiul art. 3 3 alin. (1), art. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi a Hotărârii Guvernului nr. 38/2017, iar a sporurilor în limitele impuse de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, conduce la crearea unei lex tertia, aplicându-se simultan două teze diametral opuse, respectiv teza ultraactivităţii legii vechi [în speţă, art. 3 3 alin. (1), art. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015] şi teza activităţii legii în vigoare [în speţă, art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016].

În consecinţă, pentru argumentele prezentate, trebuie conchis că art. 1 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 a prevăzut expres ultraactivitatea normei stabilite de art. 3 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, normă ce se aplică în integralitatea sa, atât în ceea ce priveşte calcularea salariului de bază, cât şi a celorlalte drepturi salariale care se raportează la cuantumul salariului de bază. VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

În urma solicitării adresate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţele naţionale au înaintat hotărârile judecătoreşti identificate şi care prezintă relevanţă pentru chestiunea de drept în discuţie, precum şi punctele de vedere teoretice exprimate de către judecători, relevând existenţa unor opinii divergente.

Astfel, în timp ce unele instanţe au apreciat că, începând cu 1 ianuarie 2017, cuantumul sporurilor şi indemnizaţiilor legale pentru personalul din învăţământ se determină prin raportare la salariul de bază cuvenit în luna decembrie 2016, într-o altă orientare jurisprudenţială s-a considerat că se determină prin raportare la salariul de bază cuvenit în luna ianuarie 2017, ce include majorarea prevăzută deart. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Adresa nr. 635/C/849/III-5/2018 din 20 aprilie 2018, a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică în prezent practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept care formează obiectul prezentei sesizări. VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Din verificările efectuate nu a rezultat jurisprudenţă relevantă a Curţii Constituţionale cu privire la chestiunea de drept invocată. VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile, potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă.

Asupra rezolvării de principiu a chestiunii de drept sesizate, opinia judecătorilor-raportori a fost în sensul că, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 3 3 şi art. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi ale art. 1 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, începând cu 1 ianuarie 2017, este supus majorării de 15% numai salariul de bază acordat în luna decembrie 2016, menţionat în anexa nr. 2 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, nu şi cuantumul sporurilor şi indemnizaţiilor care nu fac parte din salariul de bază, acordate în luna decembrie 2016. Cuantumul sporurilor şi indemnizaţiilor legale care se determină prin referire la salariul de bază, conform art. 3 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, se raportează la salariul de bază prevăzut de anexa nr. 2 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: Admisibilitatea sesizării

Potrivit dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru declanşarea procedurii hotărârii prealabile au fost instituite mai multe condiţii de admisibilitate, care se impun a fi întrunite în mod cumulativ şi care pot fi enunţate astfel: – existenţa unei cauze în curs de judecată, aflate în ultimă instanţă; – cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; – soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării; – chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să fie nouă; – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra respectivei chestiuni de drept, iar aceasta nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Procedând la analiza asupra admisibilităţii sesizării, se constată că primele două condiţii sunt îndeplinite, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată de un complet de judecată din cadrul Curţii de Apel Iaşi, învestit cu soluţionarea în ultimă instanţă a unui litigiu privitor la drepturi ce izvorăsc din textele legale ce fac obiectul sesizării.

În consecinţă, apare ca fiind îndeplinită şi cerinţa ca soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, întrucât aceasta are ca obiect tocmai dreptul la sporurile şi indemnizaţiile ce constituie obiectul cererii de chemare în judecată pentru categoria profesională pe care o reprezintă şi membrii unităţii sindicale reclamante.

Problema prezintă în continuare caracter de noutate, dată fiind jurisprudenţa redusă şi recentă la nivel naţional cu privire la această chestiune de drept şi are un grad relativ ridicat de dificultate, generat de modificările succesive ale cadrului normativ şi paralelismul reglementărilor. Astfel, textele de lege au fost considerate susceptibile de mai multe interpretări, aspect ce rezultă şi din punctele de vedere exprimate de instanţe.

Această situaţie justifică şi interesul în formularea unei cereri pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile în scopul prevenirii generalizării unei practici neunitare privitoare la personalul din aceeaşi categorie profesională. În acest sens se impune a se sublinia numărul mare al cauzelor similare aflate în curs de soluţionare în căile de atac sau a căror judecată a fost suspendată în vederea valorificării răspunsului ce va fi oferit de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asupra chestiunii de drept invocate.

Deşi atât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 au fost adoptate în contextul aplicării Legii-cadru nr. 284/2010, în prezent abrogată prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), acest aspect nu este de natură a înlătura îndeplinirea cerinţelor de admisibilitate, întrucât cererea de chemare în judecată priveşte o perioadă de timp supusă efectelor actelor normative a căror interpretare se solicită, aplicabile unei întregi categorii profesionale.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat asupra acestei probleme de drept, materia nefiind în domeniul său de competenţă materială şi nefăcând obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

În consecinţă, sesizarea îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru declanşarea procedurii hotărârii prealabile. Asupra fondului sesizării

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 a reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Art. 3 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, stabileşte o nouă metodologie de calcul al drepturilor de natură salarială pentru personalul didactic, începând cu luna august 2016.

Astfel, conform art. 3 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, salariul de bază include salariul de încadrare aferent tranşei de vechime în învăţământ şi gradaţiile corespunzătoare vechimii în muncă pentru funcţiile de execuţie, respectiv salariul de încadrare aferent tranşei de vechime în învăţământ, indemnizaţia de conducere şi gradaţiile corespunzătoare vechimii în muncă pentru funcţiile de conducere. La salariul de bază se acordă sporurile şi indemnizaţiile prevăzute în art. 3 3 alin. (4) şi (5) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă.

Salariile de bază sunt menţionate, pe categorii de personal, în anexa nr. 2 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, introdusă în textul ordonanţei de urgenţă prin Legea nr. 250/2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 21 decembrie 2016, în vigoare din 24 decembrie 2016). Aceste salarii de bază sunt cele acordate în luna decembrie 2016.

La pct. 10 al articolului unic, Legea nr. 250/2016 (care aprobă cu modificări şi completări Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015) a introdus alin. (3) la art. 3 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, prin care s-a prevăzut majorarea, începând cu data de 1 ianuarie 2017, în medie cu 15%, a salariilor de bază ale personalului din învăţământ, aferente lunii decembrie 2016, care se regăseau în anexa nr. 2 1 la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015.

În baza aceluiaşi text de lege au fost elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice normele metodologice, aprobate prin hotărâre a Guvernului, care au stabilit salariile de bază acordate începând cu luna ianuarie 2017. În acest sens a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 38/2017.

I-a succedat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, care a reglementat unele măsuri privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în perioada 1 ianuarie- 28 februarie 2017. În preambulul ultimei reglementări amintite, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016, se arată că elaborarea acestui act normativ a avut în vedere încetarea aplicabilităţii prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 la data de 31 decembrie 2016. Pentru evitarea aplicării în integralitate, începând cu 1 ianuarie 2017, a Legii-cadru nr. 284/2010 şi cu argumentarea că urmează a fi promovate politici publice noi în domeniul fiscal- bugetar, legiuitorul delegat a considerat că se impune prelungirea aplicării unor măsuri prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi în perioada 1 ianuarie- 28 februarie 2017.

În consecinţă, art. 1 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 statuează următoarele: „Art. 1. – (1) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2016 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare. (2) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2016, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (…) (5) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, pentru personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, se aplică prevederile art. 33 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte metodologia de stabilire a drepturilor de natură salarială.”

Modificările legislative aduse prin Legea nr. 250/2016 (intrată în vigoare la 24 decembrie 2016), referitoare la creşterile salariale aplicabile personalului din învăţământ, s-au aplicat concomitent cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 (intrată în vigoare la 22 decembrie 2016), în perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017.

Legea nr. 250/2016 modifică dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, fiind emisă pentru aprobarea cu modificări şi completări a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, dispoziţiile legii fiind astfel încorporate în actul normativ de bază.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 nu îşi propune edictarea unor modificări asupra Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, ci, potrivit preambulului, doar extinde efectele unor dispoziţii din acest act normativ, adoptat pentru anul 2016, pentru perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017.

Potrivit voinţei legiuitorului delegat, exprimată în cuprinsul prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, se păstrează la acelaşi nivel cu cel din decembrie 2016 cuantumul salariilor de bază, precum şi cel al sporurilor şi indemnizaţiilor care se adaugă salariului de bază şi care compun totalul drepturilor salariale, pentru toate categoriile de personal la care actul normativ se referă, inclusiv personalul din învăţământ. Alin. (5) al art. 1 nu stipulează o excepţie de la prevederile alin. (2), ci stabileşte că, în privinţa personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, sub imperiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, continuă să se aplice metodologia de calcul al drepturilor salariale indicată de prevederile art. 3 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Alin. (2) şi (5) ale art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 reglementează aspecte diferite şi se aplică concomitent, negăsindu-se într-o relaţie regulă-excepţie.

Conform voinţei legiuitorului primar, exprimată prin Legea nr. 250/2016, care a introdus alin. (3) la art. 3 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, s-a acordat o majorare de 15% la salariile de bază ale personalului din învăţământ aferente lunii decembrie 2016. Această excepţie face inaplicabilă, în privinţa personalului din învăţământ, regula menţinerii salariilor de bază la acelaşi nivel cu cel acordat pentru luna decembrie 2016, regulă cuprinsă în art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016.

Excepţia este, însă, de strictă interpretare. În privinţa cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, care se adaugă salariului de bază şi care fac parte, potrivit metodologiei de stabilire a drepturilor de natură salarială, din salariul brut, rămân aplicabile prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016, care stabilesc că acestea se menţin la acelaşi nivel cu cel acordat pentru luna decembrie 2016.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 519, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, În numele legii, D E C I D E: Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 1.489/89/2017, pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că: În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 3 3 şi art. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 1 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal- bugetare, aprobată prin Legea nr. 152/2017, începând cu 1 ianuarie 2017, cuantumul sporurilor şi indemnizaţiilor prevăzute pentru personalul din învăţământ se determină prin raportare la salariul de bază acordat în luna decembrie 2016, fără a include majorarea prevăzută de art. 3 4 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2018.