ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 684/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 19 februarie 2004, reclamanta M.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 5130 din 30 ianuarie

2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i ateste calitatea de

beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a arătat că este îndreptățită la acordarea drepturilor prevăzute de

actul normativ invocat, întrucât s-a născut în timpul refugiului părinților

săi, având același regim și statut cu aceștia.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 179/CA din

8 martie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că reclamanta a dovedit că părinții săi s-au refugiat

datorită persecuțiilor etnice, iar ea s-a născut în acest timp, beneficiind de

același statut, ca și cel al părinților săi.

Împotriva sentinței a declarat

recurs în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor, susținând, în

esență că, nefiind născută la data refugiului părinților săi, intimata-reclamantă

nu poate beneficia de prevederile actului normativ reparatoriu, întrucât

legislația română nu recunoaște capacitatea de folosință și nici de domiciliu,

în favoarea fătului conceput, singura excepție fiind cea în care fătul conceput

să se fi născut viu, pentru a i se deschide dreptul la moștenire.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate, în speță nepunându-se problema statutului sau drepturilor

copilului, înainte de momentul nașterii sale, ci după.

Este necontestat faptul că

reclamanta s-a născut la data de 10 aprilie 1944, în comuna Monion, județul

Caraș-Severin, unde părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca

urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre

cele 6 situații enumerate la lit. a) - f).

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe

nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a

persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să acorde

drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea

că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999, și

soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a înțeles să

acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit

persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori

trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind

născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecințele

nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor

etnice.

Cu această motivare, soluția curții

de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca

neîntemeiat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva sentinței civile nr. 179/CA/2004 - PI

din 8 martie 2004 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2005.